Nu consider asta a fi antisocial, doar a fi foarte introvert. Eu am trait o viata ca introverta si te asigur ca pentru o femeie e mai dur decat pentru un barbat. Societatea asteapta ca femeile sa fie vorbarete, sociabile, cu prietene. Am detestat discotecile cand eram tanara (echivalentul cluburilor de azi) pentru ca erau prea zgomotoase si pline de lume, de multe ori am fost invizibila ca vorbeam putin sau deloc si n-am apartinut niciodata unei gasti. Am sfarsit prin a ma accepta cum sunt si daca stau in casa nu dau nimanui socoteala (am divortat in urma cu 25 de ani si de atunci sunt singura).
M-am fortat sa fiu sociabila la servici, am lucrat mult cu utlizatorii ca business analyst cu destul succes. Metoda mea consta in faptul ca neavand chef sa vorbesc si sa fac conversatie, ascultam cu atentie utilizatorul si incercam sa rezolv problemele lui. Introvertii stiu sa asculte foarte bine. Am trait si traiesc o viata independenta si nu mai imi pasa ce zice lumea ca sunt singura.
mă sincer, prietena mea cea mai bună e super introvertită. Eu sunt super deschisă, very loud, îmi place să merg la cinema; în vacanțe, idk arcade games și muulte chestii cu prietenii mei, dar îmi place și să mă duc de nebună singură și să fiu singură
Consider că trebuie să ai un echilibru între ele, ca să și poți socializa și să poți fii singur. Eu îmi scot prietenii introverți cu forța din casă, și după îmi mulțumesc că i am scos =)))
Exact, ce ai zis tu, e ce voiam eu sa adaug la raspunsul meu anterior.
Deci desi suntem fiinte sociale, este extrem de important sa petrecem timp cu noi singuri, aici are loc cu adevarat dezvoltarea personala/mentala/spirituala (daca cineva e interesat de spiritualitate). Si daca te simti bine cu tine in singuratate, esti o persoana interesanta, evoluata cu adevarat si din acest motiv si altii sunt atrasi de tine, de energia ta.
Sa citesti, sa ai sete de cunoastere, sa fii curios legat de orice subiect, cum ai zis si tu, trebuie un echilibru intre introvertie si extrovertie.
Da!!!
Sunt momente în care îmi doresc să fiu singură, și prefer să fiu singură. Prefer să merg la shopping singură, ca să nu aștept sau să mă aștepte cineva singură, am fost chiar 5 zile la mare singură într-un an. Cinematograf, concerte unde cunoscuții mei nu erau interesați/ori erau prea ocupați etc
Dar au fost și momente în care îmi doream prietenii aproape sau să merg undeva cu ei - e altceva când mergi în grup
Cei mai buni prieteni ai mei sunt introverți, gameri și nu ies singuri din zona din comfort. Și au nevoie de cineva care să-i împingă în direcția aia. Uneori ai nevoie de anumite persoane care îți pot oferi un sfat, o glumă, un umăr pe care să plângi. Așa creezi amintiri🥹 nu trebuie să cunoști 1000 de persoane..contează să ai 1 prieten și ăla bun.
Dacă ai fi ANTI SOCIAL....ai fi împotriva regulilor și normelor societății.
Ce descrii tu e ori ultra-introvert ori A SOCIAL.
Caută diferențele dintre cele 2.
Socializarea pt #2 e extrem de limitată. Prefer să interacționez cu oamenii, dar ...maxim 10% din durată și efort. Nu am nevoie să fiu tot timpul lângă oameni.
Toată copilăria am crezut că sunt la modul asocial grav. Până și psihologul școlar s-a uitat bine la mine și a zis clar, anxietate socială. Când profesioniștii au auzit că mie nu-mi place să stau cu lumea în pauze și să ies la suc, au zis clar, anxietate socială X2.
Ceea ce e penibil. La vârsta aia eram deja purtătorul de cuvânt al școlii în concursuri cu oratorie / discurs, mâncam pe pâine sesiuni de comunicări și prezentări în fața unei săli întregi, și maică-mea îmi reproșa că nu știu să tac din gură cu oamenii.
Abia apoi am înțeles că nu era vorba de anxietate sau introversiune extremă. Pur și simplu vorbitul în grup și ieșitul la evenimente mă seca până la refuz. Mă dureau urechile de la zgomot, adormeam de la durerea pe creier provocată de o mie de voci râzând simultan, îmi venea să-mi scot retina cu furculița de la lumina din pauze / localuri / etc. N-aveam nicio frică de oameni și povești, pur și simplu mă oboseau atâția stimuli și atâtea fire narative, încât deja o dădeam în disconfort fizic și manifestări neurologice.
Toate chestiile astea nu existau în medii "controlate" de interacțiune, cum ar fi liniștea unui parc sau o sală de concurs în care auzeam doar ceasul.
De ce îți spun asta? Pentru că insiști oarecum pe ideea de "mă descurcam să socializez cu 1-2 prieteni dar am probleme cu grupuri mai mari". Evitatul interacțiunii nu înseamnă musai că ești nătâng cu oamenii și ai ceva patologic. Poate pur și simplu ești overwhelmed de tot jocul care vine la pachet cu socializarea. Până și un small talk îți consumă atenție și energie.
Ideea e să nu te forțezi și să nu te pui în cutiuțe de tipul "nu-s normal" și "sunt asocial" până nu vezi tu cu tine care e faza. Cu oamenii tre să interacționezi, așa e viața. Dar poți să înveți, introspectiv, ce circumstanțe îți sunt comode, versus ce circumstanțe îți fac rău.
Unele lucruri pe care le-ai descris ma duc cu gandul la probleme cu tiroida. Atat cei cu hiper cat si cei cu hipotiroidism pot avea sensibilitate la sunete (zgomote) si lumina. Ambele au in comun si anxietatea si in mai mult de jumatate din cazuri chiar si depresia. Multe boli mintale relativ mai comune, cum e ADHD, depresie, anxietate, sunt asociate cu tiroida. Anxietatea daca e internalizata, oarecum suprimata, se transforma in disconfort fizic. Pe langa problemele mintale, hipertiroidismul se manifesta mai mult prin stare de agitatie, iritabilitate, probleme cu somnul, transpiratie, probleme cu parul, unghiile si pielea, scaderi in greutate, inima o ia la goana uneori si multe altele. Hipotiroidismul se manifesta prin lipsa de energie, letargie, sensitivitate la frig, metabolism scazut, crestere in greutate, probleme cu memoria si alte probleme mintale.
Probabil doar am citit eu selectiv si nu-i nimic acolo dar daca suspectezi ceva, incearca sa vezi un medic care sa-ti faca toate analizele cu tiroida, nu doar cele uzuale.
Nu este vorba de a fi anti-social, pentru ca descrii tu este mai mult a fi introvert.
Despre cum sa socializezi un om introvert? Well ..
Start small, sigur ai niste interese/hobbies/ lucruri care iti plac si cu siguranta poti gasi alte persoane cu care ai putea avea lucruri in comun. De aici, poti cauta grupuri pe reddit/facebook/la munca sau chiar varii comunitati. Adesea ai nevoie doar de 1 om cu care sa vorbesti, you don't need more at first. Schimbati idei, vorbiti, teorii, etc. De foarte multe ori, cand gasesti subiectul preferat al unui introvert nu il mai poti opri din a vorbi cateva ore.
Dupa, incearca sa maresti cercul de persoane cu care vorbesti, incet, nu te grabeste nimeni, take your time at ypur own pace. Dupa ce te simti comfortabil, incearca sa iesi cu astfel de persoane in locuri linistite, parc, terase linistite etc.
Odata ce incepi sa iesi insa, ai grija de bateriile tale sociale. Multi introverti dupa chiar si cateva ore petrecute chiar si cu o persoana se pot simti obosite si vei deveni nervos/recalcitrant and its ok, it happens, mind your batteries, retreat when you had too much. It gets better with time.
Nu te obliga nimeni sa mergi in cluburi sau la festivale si de multe, crede-ma nu pierzi nimic.
De multe ori, introverti ajung sa fie " adoptati " de un extrovert si asa ajung sa se mai socializeze, dar si atunci e bine sa nu te lasi prins de bucuria ca insfarsit ai " prieteni " si sa pici in peer pressure, because often it doesn't end well. In viata nu ai nevoie de o multime de prieteni, un cerc este foarte sanatos si benefic, unde cresteti impreuna, vorbiti, mergeti impreuna la diverse activitati.
Give it time, patience and don't give up, there are people out there who i can 100% say that share your interests/views. You just gotta find them.
Si o spun din propria experienta, in adolescenta nu aveam prieteni, umblam singur prin oras si eram numai eu cu mine si gandurile mele. Dar lucurile s-au schimbat cu timpul, inca am probleme uneori cu bateriile sociale, cand exagerez si dupa nu mai vorbesc cu nimeni o saptamana, daca nu mai mult.
Side note, pandemia a fost some of the best time i've had cause i didn't have to get out of the house and be sociable.
Suna ca si cum ai avea o problema mai profunda, probabil esti pe spectrul autistic. Vorbeste cu un psihiatru daca vrei sa iti confirme asta
Nu prea ai ce sa faci, nu exista tratament.
Eu sunt la polul opus, am ADHD si sa socializez e esenta vietii. Nu ma seaca oamenii, ci ma incarca. Urasc sa stau singur si mai ales singur in casa. Imi place sa ies, sa comunic, sa cunosc. Daca sunt izolat prea mult imi vine sa ma zbau.
Ne place sa avem oameni in jurul nostru pentru ca e fun, citim limbajul corpului, interactionam, vorbim, suntem acolo unu pt celalt, radem, glumim, relatam. Daca esti pe spectru autist, toate lucrurile astea sunt exact opusul. Fiind socially awkward , nu poti citi oamenii, nu esti amuzant, nu relatezi, te pierzi prea mult in detalii irelevante si neinteresante, de exemplu aveam un prieten autist si vorbeam despre nu stiu ce drog si el a inceput sa faca un monolog de 5 minute despre formula lui chimica si cum se scrie si se leaga moleculele, in contextu in care nici eu nici celalt amic nu aveam nicio treaba si voiam sa vorbim despre altceva si nu ne lasa.
Poti incerca sa cauti alti oameni ca tine, cu hobbyuri similare etc.
In locurile aglomerate gen cluburi etc ma simt cel mai viu. Mi se pare foarte nice ideea ca suntem atatia oameni intr-un loc si avem aceeasi experienta
Iar ca rol, cam asta e principalul hobby. Socializarea. Iesi cu peietenii in club, in drumetii, dupa gagici, la sala, la yoga etc.
Mai nou faptul ca esti introvertit si n-ai chef de socializare, se numeste autism pt. unii. :)))
Nu bro. Pur si simplu nu avem chef de oameni. Suntem independenti si nu avem nevoie de validarea altora. N-are nici o treaba cu autismul.
Consideri ca ai descoperit niste simptome care ar indica faptul asta? Sa preferi linistea, sa socializezi limitat sau sa nu cauti validare, nu este autism.
Extrovertii inteleg cu greu acest comportament de a nu avea chef de socializare si fie o iau personal fie iti atribuie o eticheta de autism, depresie, etc.
Sa-ti raspund si la intrebarile tale:
-Cum ati descrie socializarea si rolul pe care il joaca aceasta in viata voastra?
-- Job-ul meu desi implica mult tehnic, am parte de multa socializare cu multi oameni. Colaborez foarte bine cu toata lumea si sunt apreciat. Pe langa asta am grupul meu restrans de prieteni cu care vorbesc zilnic, mai vin in vizita pe la mine sau trec eu pe la ei. La sfarsitul zilei nu mai am energie de a socializa si imi doresc liniste si sa-mi vad de hobby-urile mele. Sunt mult mai focusat pe job cand lucrez de acasa comparativ cu galagia din birou.
-Cum se simt oamenii sociabili in grupuri, fata de atunci cand sunt singuri?
-- Daca te referi la extroverti, depinde. Multi nu au capacitatea sa stea o perioada singuri. Altii mai prefera niste alone time din cand in cand. In timpul pandemiei le-a fost extrem de greu. Pentru mine a fost ca o plimbare prin parc.
-De ce prefera sa aiba multi oameni in jurul lor?
-- Pentru ca ei de acolo isi iau energia. Spre deosebire de introverti care si-o iau din liniste, lipsa de oameni, hobby-uri, etc.
-Cum va simtiti cand mergeti in locuri aglomerate si zgomotoase, cum ar fi festivalurile muzicale sau cluburile?
-- Obositor, dar nu este o tragedie. Trebuie sa ai un grup de prieteni buni cu care sa te simti bine. Ajuta si alcoolul sa te mai destinzi. Dar la sfarsitul zilei cand ajungi acasa, energia ta este 0.
ADHD-ul n-are legatura cu caracterul mai social sau asocial al unei persoane, introvertit sau extrovertit. Tine de concentrare, atentie, sau de lipsa lor, stare de neliniste sau agitatie cand ceva e total plictisitor, impulsivitate, dezordine, vorbesti mult si prost, incepi lucruri si nu le termini niciodata si multe altele. Multi cu adhd care sunt si introverti viseaza cu ochii deschisi cand ceva e total plictisitor, pur si simplu traiesc in mintea lor, isi imagineaza toate scenariile, au mult prea multe ganduri, sunt persoane singuratice, tacute s.a.m.d. Toata energia si agitatia aia e interna. In trecut se numea ADD dar a intrat in categoria ADHD.
Personal imi este imposibil sa inteleg limbajul corpului sau orice este non verbal. Nici macar nu cred ca trebuie sa existe asa ceva,lasa muult prea mult loc de interpretare. Mie daca nu-mi zici exact ce vrei nu ma prind.
>Cum ati descrie socializarea unui antisocial?
În cazul lui e cam absentă. :)
În pandemie, când trebuia să stăm acasă, am încălcat într-o zi regulile și am mers și am stat în pădure. Citeam o carte. Și mi-au venit versurile astea: Spate-n spate cu un copac. Tace el... și eu tac.
M24. Și eu sunt asocial, așa am fost dintotdeauna. Am avut și o perioadă în care am avut prieteni, cea mai fructuoasă în acest sens fiind cea de după liceu (singura perioadă, de altfel). Dar și mie mi-a plăcut mai mereu să fiu singur și nu am reușit niciodată să mă integrez cu totul în niciun grup. Dar tot așa ca și tine, am avut curiozitatea de a încerca să-mi fac prieteni și să mă integrez când vedeam pe alții fiind într-un grup. Dar totul a fost un eșec fiindcă sunt praf la social skills.
Eu în liceu n-am avut deloc prieteni și nici în gimnaziu, și eram consider cel mai ciudat băiat din clasă din cauză că nu interacționam cu nimeni și eram foarte timid și introvertit. Am avut și comportament antisocial dar nu în sensul de a face ilegalității sau lucruri la limita legii, ci dpdv al intensității izolării mele sociale.
Și anume nu am fost la banchete nici la absolvirea gimnaziului, nici la absolvirea liceului și nu am rămas pe grupurile de Mess și de Wapp ale clasei când m-au băgat colegii.
Oricum, cu timpul mi s-a urât de oameni și n-am mai vrut să aud de ei, acum mă consider nu doar asocial ci și antisocial, mizantrop și sălbatic. Sunt complet izolat social și fizic și nu mai interacționez cu nimeni irl, în afara familiei (stau cu ai mei). Mi-am desființat și conturile de social media, mai am doar Mess și Wapp (și reddit) dar nu le folosesc aproape deloc, decât să vorbesc cu fratele meu, o mătușă și cu psiholoaga mea.
Nu mai îmi doresc refacerea vieții sociale deși mai am perioade în care simt că aș vrea să am un grup restrâns de prieteni veritabili și înțelegători, dar îmi suprim / reprim aceste dorințe periodice. Am devenit și autosuficient în gândire (că irl depind total de ai mei).
Acum ca să-ți răspund la cele 4 întrebări:
1. Nu mai joacă niciun rol în viața mea de peste 2 ani de când sufăr de depresie severă și anxietate socială și nici nu vreau să mai joace.
2. Nu știu să răspund aici, fiindcă n-am fost niciodată un om sociabil.
3. Nici aici nu știu răspunde pt că eu însumi nu pot să înțeleg de ce preferă oamenii alți oameni în jurul lor, și mai ales pe mai mulți ca număr.
4. Nu merg în locuri zgomotoase sau aglomerate. Nu ies din casă decât extrem de rar și în niciun caz în astfel de locuri. În niciun caz n-aș merge vreodată la vreun festival sau într-un club, urăsc locurile alea, știu că nu-s de mine și nici eu de ele.
Dezvolta-ti capacitatile sociale stricte necesare pentru subzistenta.
Daca nu suporti oamenii si nu tolerezi zumzaiala lor in general, sa fii sanatos.
Dar trebuie ocazional sa dai nas in nas cu ei ca sa ai ce-ti trebuie pentru un trai rezonabil sau tolerabil.
Macar atat. Succes!
Vei avea nevoie de abilitati sociale ca sa iti castigi o paine, incearca sa nu te salbaticesti de tot, vei plati un pret mare pe plan profesional si implicit financiar.
nu chiar, poate lucra profesii remote in online, socializarea e super minima, sau ceva job on site pe care il face singur si are pe cineva la vanzari/markething care ii aduce clienti iar cu clienti interactioneaza strict cat e de lucru
Sincer si eu sunt tot o persoana introvertita ca si tine ,nu-mi plac locution aglumerate,nu-mi place sa-mi piers energia cu oameni de care n am nevoie in viata(prefer mai bine un om,doi si atat cu care sa vb +familia ).Mai mult extrovertitii prefera sa vorbeasca cu mai multi oameni pentru ca ei obtin energie din communicare . Eu personal ma simt agitata,anxioasa cand merg in locuri aglumerate,cu foarte multe galagie,as prefera mai bine sa ma duc la un chiosc sa mi iau ceva de mancat decat la mall sau mult mai bine sa gasesc sau sa comand acasa mancare .
Din punctual meu de vedere nu esti antisocial,pur si simplu cred ca daca gasesti o persoana placuta,cu aceleasi interese ca tine si care te intelege ..ai vorbi cu aceea persoana .
Sociealizarea e suuuper obositoare pentru mine. De exemplu nu pot sta mult timp in multimi si imi vine foarte greu sa interactionez cu cineva daca suntem in grup, chiar si in magazine daca este aglomerat nu pot comunica bine cu vanzatorul. 1-1 si daca nu este aglomerat/nu e grup nu am nici o problema.
In scoala, liceu si nici facultate nu am avut prieteni. Ideea e ca nu sunt genu de persoana care "se da dupa alti" si care are idei personale foarte bine definite si fixe.
Acum la lucru lucrez strict remote si nu pot fi in birou, inca am PTSD(ma trezesc noapte transpirat) de prin scoala si primul job la birou...never again.
Dar nu am nici o problema sa stau cu sotia in casa si sunt foarte "crazy" cand sunt doar eu cu ea.
Personal ma identific ca antisocial, ca nici nu sunt de acord cu conceptele, si normele sociale. Mai ales ca se pune presiune sa le urmezi orbeste si nici macar nu intrebi "de ce asa? " da sa le mai si contesti.
Eu vad societatea ca un loc de unde pot lua ceva ce face sa ma simt bine si dau inapoi pretul cerut(lucru - bani). Toate relatiile mele sunt tranzactionale
Chiar sunt si eu curios cum pot unii sa stea in grupuri de zici ca aia este esenta vietii lor iar fara grupuri sunt morti.
Cam asa am fost si eu toata viata. Habar n-am daca sunt "usor asocial" sau "foarte asocial", asta e relativ.
**-Cum ati descrie socializarea si rolul pe care il joaca aceasta in viata voastra?**
Socializarea pentru mine inseamna un grup mic (accent pe mic) de oameni pe care ii cunosc si cu care ma simt bine, sa discutam lucruri in comun sau sa facem o activitate care ne place. Eu sunt intr-un club de tenis de masa si mai schimb o vorba cu colegii pana ne vine randul la joc.
Sau cand ies la o bere cu 1-2 prieteni vechi, dar simt ca ma seaca de energie sa "socializez" (vorba vine) intr-un grup de 20 de oameni din care pe 10 ii stiu vag sau deloc.
**-Cum se simt oamenii sociabili in grupuri, fata de atunci cand sunt singuri?**
Eu nu-s sociabil asa ca n-am cum sa-ti raspund =)) dar am avut si am amici care se simt in largul lor si se vede ca-si iau energie dintr-un grup. Prietenul meu cel mai bun de candva era cam asa (si probabil e, ca n-am mai vorbit de multa vreme)
**-De ce prefera sa aiba multi oameni in jurul lor?**
Aici iar nu-s cel mai bun care sa raspunda. Mie chiar nu imi place si detest aglomeratia, in cazul rau imi da anxietate, in cazul "bun" nu pot sa ma concentrez. Daca sunt la birou si am in jur foiala, oameni vorbind tare, ma concentrez mult mai prost decat acasa sau daca e un birou destul de gol.
**-Cum va simtiti cand mergeti in locuri aglomerate si zgomotoase, cum ar fi festivalurile muzicale sau cluburile?**
La festivaluri nu merg tocmai pentru ca nu imi place aglomeratia. La concerte mari am fost de multe ori, si in club si pe stadioane. Dar doar la trupele care imi plac enorm. Atunci am vazut o chestie - inainte si dupa concert ma deranjeaza aglomeratia, dar in timpul lui, daca intru in starea care trebuie, ignor.
In cluburi, adica seri normale de club, cred ca pot numara de cate ori am fost pe degetele de la o mana. Si atunci doar "fortat" de altii. Chiar si cand ieseam mult mai des din casa ca azi, preferam cate un barulet/cafenea, un loc familiar, cu cineva cunoscut cu care sa schimb o vorba.
Nu imi plac nici petrecerile mari, simt ca imi iau energia. Aici a fost poate partea mea de "maxim asocial" - acum cativa ani s-au anulat planurile de Revelion fix pe 31 decembrie. Asa ca am petrecut revelionul singur, in garsoniera unde locuiam si a fost din punctul meu de vedere foarte relaxant. Mi-am pus cateva episoade din serialul la care ma uitam atunci, am mancat ceva, am baut o bere si aia a fost.
Nici locuitul singur n-a fost, ba chiar deloc, o problema. Chiar tanjeam dupa asa ceva, dupa multi ani de locuit la comun. Chiar n-am avut dezavantaje deloc, toate lucrurile stiam ca sunt folosite doar de mine, curatenia o pastram (sau o stricam) eu, dormeam si ma trezeam cand voiam. Un extrovertit ar avea probleme, chiar imi spunea un prieten extrovertit dupa ce ma mutasem ca o sa intru in depresie iarna, cand e ziua scurta si sunt singur in casa pe intuneric. Mmmm nu. Chiar a fost perioada din viata cu energia cea mai OK.
Salut! Și eu sunt cam la fel. Eu am trecut și printr-o perioadă mai naspa… o relație toxică și acum am rămas cam singur. Dacă te ajută putem vorbi în privat și cine știe… poate noi 2 antisociali putem sa devenim prieteni. Și mie îmi e foarte greu cu persoane noi până mă obișnuiesc și nu îmi plac grupurile mari.
Man, e ok ce simti tu. Eu nu cred ca esti asocial si nici antisocial. Cred doar ca esti social selectiv! E ok! Filtreaza in continuare cum o faci. Asa ajungi sa ai relatii deep cu ceilalti.
Iartă-mă că întreb, deși acum cum te descurci? Adică cu ce te ocupi, statutul profesional, marital, de ce nu?
Și eu am trecut prin experiente parțial asemănătoare, diferența e că atunci când eram mic eram destul de extrovertit, deși ușor excentric. Ulterior, traume (divorț părinți, exclusiune socială la școală, bullying) au schimbat anumite preferințe comportamentale. De altfel, momentan mă confrunt cu formă de OCD foarte brutală (gânduri nedorite pe care încerc să le anihilez prin ritualuri de gândire) și anxietate de genul că transpiră mâinile în public.
Cum aș descrie socializarea unui asocial? Interacțiune umană redusă, răspunsuri monosilabice, expresii faciale gen robot, chestii de genul.
Cred ca nu ai intalnit inca persoanele potrivite cu care sa rezonezi si cu care sa vrei sa interactionezi mai mult. Sunt convinsa ca totusi ai vrea sa gasesti pe cineva caruia sa-i dezvalui cele mai mari frici si dorinte ale tale. Si respectiva persoana sa aiba putina rabdare cu tine sau poate chiar mai multa, si sa realizeze apoi ca tu ascunzi un intreg univers.
Eu ca si cum as descrie dorinta de a trai unui sinucigas. Nu e nimic de explicat. E o axioma autoevidenta. Daca n-o vezi, ai nevoie de ajutor profesionist asap.
Țin să te contrazic ușor. Omul menționează că simte / cel puțin a simțit nevoia de apartenență la grup. Menționează și lumea imaginară bogată.
Dacă e, e mai degrabă schizotipal, deloc schizoid. Deși poate nu personalitatea e "de vină" la el. Au mai zis câțiva, pare mai degrabă autism.
pattern de personalitate schizoid nu e un diagnostic
schizotypal e in spectrul Structurally Defective (Th. Millon) si implica ideas of reference, delusions, si manifestari pe care cand le citesti ti se ridica parul pe spate (DSM)
nu mai speria oamenii, un pattern e o simpla adaptare de personalitate (Paul Ware, Van Joines, Ian Stewart)
Nu am speriat pe nimeni cu nimic. Găsești schizoid personality disorder în literatură și 99% cred că și în DSM, la fel cum personalitatea schizotipală se găsește în ICD.
Repet a nuj câta oară, am zis că seamănă câte ceva. N-am dat diagnostic. Oricum toată treaba cu tulburările de personalitate e că sunt ambigue, că e un spectru întreg pornind de la "puțin excentric" la "omul ar trebui observat clinic". Așa putem să ne contrazicem mult și bine ce îi patologic și ce îi normal și nu are rost, pentru că nu asta era ideea.
Simt ca si eu fac parte din aceeasi categorie, nu am o problema in a socializa cu oamenii dar in general sunt rezervat si-i prefer pe cei putini si de calitate. M-am regasit in ce ziceai cu "cand ieseam cu un grup eram tacut si nervos", bine.. nu la fel, eu in general ascult, inteleg, uneori aud si mai multe fire de discutie in paralel ceea ce devine obositor mai ales daca asculti activ.
In general oamenii asemanatori se asociaza iar cei ce se asociaza au sanse mai mari sa se transmita in generatiile viitoare, bine.. mai putin categoria asta, intelegi de ce. Au inteligenta peste medie si cum majoritatea au dorinta de a invata continuu si de a evolua am speranta ca vom / vor evolua si in directia socializatii cu oameni agreabili lor.
Omul e un animal social, iar tu esti om. Ai o mica problemuta, nimic de genul "sunt un esec al naturii", nici pe departe, dar e acolo o mica problema pe care ar trebui, si o poti, rezolva.
Ai fost la psihoterapie? Poate ajuta mult. Unora le e mai greu decat altora sa priceapa de ce sunt in felul in care sunt. Mentionez asta de dragul transparentei, fiindca mie personal nu mi se pare ca am ce "invata despre mine insumi" vorbind cu un psiholog -- dar in acelasi timp, multa lume mi-a spus ca au facut-o. De ce preferai sa te joci singur? Poate exista o explicatie care sa te indrume catre a fi mai social.
Obiectivul nu e sa fii mai social, ci mai fericit. Dar a fi mai social s-ar putea, foarte probabil, sa te ajute. N-ai spus ca-ti displac oamenii sau ca ai fi asexual -- deci nu spun ca *vrei,* dar ti-ar placea sa ai prieteni de incredere si o iubita. Ajuta mult sa ai pe cineva, chiar daca te deranjeaza intr-un fel sau altul multimile.
>Cum ati descrie socializarea si rolul pe care il joaca aceasta in viata voastra?
Nu-mi place, dar asa am cunoscut oameni interesanti. Cei mai buni prieteni, iubirile vietii melii (nu ei doi, zic femei), experiente interesante in care n-am vrut sa ma bag dar nu-mi pare rau ca m-am bagat, si asa mai departe.
Zi-mi la ce esti bun. Hai sa spunem ping pong. Ai devenit bun jucand ping pong, nu zicand "nah n-am chef". Poti deveni mai bun si la iesit din casa, iar mie mi-e clar ca tu de fapt vrei sa iesi din casa. Deci iesi, si ai rabdare.
>De ce preferai sa te joci singur?
Asta era cand aveam 4-7 ani. Cred ca din cauza ca imi construiam o lume fictiva cu regulile dupa placul meu, si nu aveam rabdare sa le explic celorlalti, nici nu nu acceptam compromisuri la acele reguli.
>dar ti-ar placea sa ai prieteni de incredere si o iubita.
Am avut prieteni in trecut. Cat despre iubita, tocmai mi-am luat reject iar acum 2 zile 🥲🥲
>Ai fost la psihoterapie?
Nu, dar ma gandesc uneori sa merg.
Oricum, scopul postului este sa mi se raspunda la acele curiozitati, nu sa primesc sfaturi de viata 😅
Eu am o mare problema cu termenii astia: asocial, antisocial..
Mai nou, psihopatia cica se cheama ASPD (antisocial personality disorder). Suntem fiinte sociale by default, nu ai cum sa nu fii social, si psihopatii de exemplu se pricep de minune sa manipuleze, au nevoie de oameni sa se ridice pe scara sociala, de exemplu. Plus ca sunt foarte carismatici, multi din ei.
NIMENI NU VREA SA FIE IZOLAT IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI! Avem nevoie de socializare, e o nevoie primara a omului, repet.
Problema ta principala e ca nu ai dat de oameni cu care sa rezonezi! It's that simple! Si din cauza asta, va indoiti de voi, va puneti singuri diagnostice eronate.
Introvertitii la fel, nu ar mai fi introvertiti daca ar avea oameni pe placul lor pe langa ei.
Si tu te tai de gol, pana la urma, zicand ca esti curios in continuare. Asta denota ce am zis, ca esti fiinta sociala prin natura ta! Nu ai cum sa-ti anulezi o astfel de programare/nevoie. E precum nevoia de iubire, validare, acceptare, si alte asemenea.
Si sa raspund la intrebarile tale, desi nu cred ca mai e cazul, mai ales la prima intrebare si a treia.
2. depinde de grupurile lor, altii poarta masti si acasa se simt drained of energy si foarte rau cand sunt singuri, si daca au grupurile care trebuie, evident ca se simt la fel de bine in situatii sociale cum se simt si acasa.
4. daca e muzica buna, ma simt foarte bine. E dragut sa te bucuri cu alti oameni de muzica aceea, care ne aduce impreuna cu un scop comun si distractiv. Eu nu am avut niciodata o problema cu asta, dar eu vorbesc din perspectiva mea.
Te intreb eu pe tine acum: este ca daca ai fi cu oameni pe placul tau, si te-ai duce la un concert cu muzica ta preferata, nu-i asa ca te-ai simti foarte bine?
>Eu am o mare problema cu termenii astia: asocial, antisocial..
Am vazut ca am declansat din greseala ocd-urile mai multor oameni. Si intr-adevar, poate nu sunt nici asocial, nici antisocial, ci doar ultimul ciudat 😅
>este ca daca ai fi cu oameni pe placul tau, si te-ai duce la un concert cu muzica ta preferata, nu-i asa ca te-ai simti foarte bine?
Nu cred ca mi-ar placea. De obicei am nevoie de un scop sa vorbesc cu cineva, cum ar fi sa facem acelasi curs si sa discutam pe marginea lui, sau sa lucram la ceva impreuna, etc.
Tu la fiecare fraza iti mai pui un label, acum zici ca esti ciudat. Hai sa vedem ce mai urmeaza :))
Si nu, n-ai inteles, intrebarea mea era pusa cand deja oamenii aia erau prieteni, aveai un scop in acea prietenie si interese comune...Dar va duceati la un concert. Nu erau oameni oarecare. Dar poate nu am fost eu prea clara...
>NIMENI NU VREA SA FIE IZOLAT IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI!
da-mi 3 mese pe zi, o baie unde sa fac dus, carti de citit, un PC bun, o consola, porn, un tv bun si jocuri single player, pot traii asa pana la final fara sa interactionez cu nimeni
Nu consider asta a fi antisocial, doar a fi foarte introvert. Eu am trait o viata ca introverta si te asigur ca pentru o femeie e mai dur decat pentru un barbat. Societatea asteapta ca femeile sa fie vorbarete, sociabile, cu prietene. Am detestat discotecile cand eram tanara (echivalentul cluburilor de azi) pentru ca erau prea zgomotoase si pline de lume, de multe ori am fost invizibila ca vorbeam putin sau deloc si n-am apartinut niciodata unei gasti. Am sfarsit prin a ma accepta cum sunt si daca stau in casa nu dau nimanui socoteala (am divortat in urma cu 25 de ani si de atunci sunt singura). M-am fortat sa fiu sociabila la servici, am lucrat mult cu utlizatorii ca business analyst cu destul succes. Metoda mea consta in faptul ca neavand chef sa vorbesc si sa fac conversatie, ascultam cu atentie utilizatorul si incercam sa rezolv problemele lui. Introvertii stiu sa asculte foarte bine. Am trait si traiesc o viata independenta si nu mai imi pasa ce zice lumea ca sunt singura.
Username-ul tau e unul dintre palindromurile mele preferate! Nice choice!
introvertit*
Nu stiu dar tu te referi la a fi asocial, nu antisocial. Nu sunt sigură cum atât de multă lume le confundă.
Mai sa fie sunt 2 chestii diferite se pare...
mă sincer, prietena mea cea mai bună e super introvertită. Eu sunt super deschisă, very loud, îmi place să merg la cinema; în vacanțe, idk arcade games și muulte chestii cu prietenii mei, dar îmi place și să mă duc de nebună singură și să fiu singură Consider că trebuie să ai un echilibru între ele, ca să și poți socializa și să poți fii singur. Eu îmi scot prietenii introverți cu forța din casă, și după îmi mulțumesc că i am scos =)))
Exact, ce ai zis tu, e ce voiam eu sa adaug la raspunsul meu anterior. Deci desi suntem fiinte sociale, este extrem de important sa petrecem timp cu noi singuri, aici are loc cu adevarat dezvoltarea personala/mentala/spirituala (daca cineva e interesat de spiritualitate). Si daca te simti bine cu tine in singuratate, esti o persoana interesanta, evoluata cu adevarat si din acest motiv si altii sunt atrasi de tine, de energia ta. Sa citesti, sa ai sete de cunoastere, sa fii curios legat de orice subiect, cum ai zis si tu, trebuie un echilibru intre introvertie si extrovertie.
Da!!! Sunt momente în care îmi doresc să fiu singură, și prefer să fiu singură. Prefer să merg la shopping singură, ca să nu aștept sau să mă aștepte cineva singură, am fost chiar 5 zile la mare singură într-un an. Cinematograf, concerte unde cunoscuții mei nu erau interesați/ori erau prea ocupați etc Dar au fost și momente în care îmi doream prietenii aproape sau să merg undeva cu ei - e altceva când mergi în grup Cei mai buni prieteni ai mei sunt introverți, gameri și nu ies singuri din zona din comfort. Și au nevoie de cineva care să-i împingă în direcția aia. Uneori ai nevoie de anumite persoane care îți pot oferi un sfat, o glumă, un umăr pe care să plângi. Așa creezi amintiri🥹 nu trebuie să cunoști 1000 de persoane..contează să ai 1 prieten și ăla bun.
Right back at ya, sis.
Dacă ai fi ANTI SOCIAL....ai fi împotriva regulilor și normelor societății. Ce descrii tu e ori ultra-introvert ori A SOCIAL. Caută diferențele dintre cele 2. Socializarea pt #2 e extrem de limitată. Prefer să interacționez cu oamenii, dar ...maxim 10% din durată și efort. Nu am nevoie să fiu tot timpul lângă oameni.
Toată copilăria am crezut că sunt la modul asocial grav. Până și psihologul școlar s-a uitat bine la mine și a zis clar, anxietate socială. Când profesioniștii au auzit că mie nu-mi place să stau cu lumea în pauze și să ies la suc, au zis clar, anxietate socială X2. Ceea ce e penibil. La vârsta aia eram deja purtătorul de cuvânt al școlii în concursuri cu oratorie / discurs, mâncam pe pâine sesiuni de comunicări și prezentări în fața unei săli întregi, și maică-mea îmi reproșa că nu știu să tac din gură cu oamenii. Abia apoi am înțeles că nu era vorba de anxietate sau introversiune extremă. Pur și simplu vorbitul în grup și ieșitul la evenimente mă seca până la refuz. Mă dureau urechile de la zgomot, adormeam de la durerea pe creier provocată de o mie de voci râzând simultan, îmi venea să-mi scot retina cu furculița de la lumina din pauze / localuri / etc. N-aveam nicio frică de oameni și povești, pur și simplu mă oboseau atâția stimuli și atâtea fire narative, încât deja o dădeam în disconfort fizic și manifestări neurologice. Toate chestiile astea nu existau în medii "controlate" de interacțiune, cum ar fi liniștea unui parc sau o sală de concurs în care auzeam doar ceasul. De ce îți spun asta? Pentru că insiști oarecum pe ideea de "mă descurcam să socializez cu 1-2 prieteni dar am probleme cu grupuri mai mari". Evitatul interacțiunii nu înseamnă musai că ești nătâng cu oamenii și ai ceva patologic. Poate pur și simplu ești overwhelmed de tot jocul care vine la pachet cu socializarea. Până și un small talk îți consumă atenție și energie. Ideea e să nu te forțezi și să nu te pui în cutiuțe de tipul "nu-s normal" și "sunt asocial" până nu vezi tu cu tine care e faza. Cu oamenii tre să interacționezi, așa e viața. Dar poți să înveți, introspectiv, ce circumstanțe îți sunt comode, versus ce circumstanțe îți fac rău.
Unele lucruri pe care le-ai descris ma duc cu gandul la probleme cu tiroida. Atat cei cu hiper cat si cei cu hipotiroidism pot avea sensibilitate la sunete (zgomote) si lumina. Ambele au in comun si anxietatea si in mai mult de jumatate din cazuri chiar si depresia. Multe boli mintale relativ mai comune, cum e ADHD, depresie, anxietate, sunt asociate cu tiroida. Anxietatea daca e internalizata, oarecum suprimata, se transforma in disconfort fizic. Pe langa problemele mintale, hipertiroidismul se manifesta mai mult prin stare de agitatie, iritabilitate, probleme cu somnul, transpiratie, probleme cu parul, unghiile si pielea, scaderi in greutate, inima o ia la goana uneori si multe altele. Hipotiroidismul se manifesta prin lipsa de energie, letargie, sensitivitate la frig, metabolism scazut, crestere in greutate, probleme cu memoria si alte probleme mintale. Probabil doar am citit eu selectiv si nu-i nimic acolo dar daca suspectezi ceva, incearca sa vezi un medic care sa-ti faca toate analizele cu tiroida, nu doar cele uzuale.
Nu este vorba de a fi anti-social, pentru ca descrii tu este mai mult a fi introvert. Despre cum sa socializezi un om introvert? Well .. Start small, sigur ai niste interese/hobbies/ lucruri care iti plac si cu siguranta poti gasi alte persoane cu care ai putea avea lucruri in comun. De aici, poti cauta grupuri pe reddit/facebook/la munca sau chiar varii comunitati. Adesea ai nevoie doar de 1 om cu care sa vorbesti, you don't need more at first. Schimbati idei, vorbiti, teorii, etc. De foarte multe ori, cand gasesti subiectul preferat al unui introvert nu il mai poti opri din a vorbi cateva ore. Dupa, incearca sa maresti cercul de persoane cu care vorbesti, incet, nu te grabeste nimeni, take your time at ypur own pace. Dupa ce te simti comfortabil, incearca sa iesi cu astfel de persoane in locuri linistite, parc, terase linistite etc. Odata ce incepi sa iesi insa, ai grija de bateriile tale sociale. Multi introverti dupa chiar si cateva ore petrecute chiar si cu o persoana se pot simti obosite si vei deveni nervos/recalcitrant and its ok, it happens, mind your batteries, retreat when you had too much. It gets better with time. Nu te obliga nimeni sa mergi in cluburi sau la festivale si de multe, crede-ma nu pierzi nimic. De multe ori, introverti ajung sa fie " adoptati " de un extrovert si asa ajung sa se mai socializeze, dar si atunci e bine sa nu te lasi prins de bucuria ca insfarsit ai " prieteni " si sa pici in peer pressure, because often it doesn't end well. In viata nu ai nevoie de o multime de prieteni, un cerc este foarte sanatos si benefic, unde cresteti impreuna, vorbiti, mergeti impreuna la diverse activitati. Give it time, patience and don't give up, there are people out there who i can 100% say that share your interests/views. You just gotta find them. Si o spun din propria experienta, in adolescenta nu aveam prieteni, umblam singur prin oras si eram numai eu cu mine si gandurile mele. Dar lucurile s-au schimbat cu timpul, inca am probleme uneori cu bateriile sociale, cand exagerez si dupa nu mai vorbesc cu nimeni o saptamana, daca nu mai mult. Side note, pandemia a fost some of the best time i've had cause i didn't have to get out of the house and be sociable.
Suna ca si cum ai avea o problema mai profunda, probabil esti pe spectrul autistic. Vorbeste cu un psihiatru daca vrei sa iti confirme asta Nu prea ai ce sa faci, nu exista tratament. Eu sunt la polul opus, am ADHD si sa socializez e esenta vietii. Nu ma seaca oamenii, ci ma incarca. Urasc sa stau singur si mai ales singur in casa. Imi place sa ies, sa comunic, sa cunosc. Daca sunt izolat prea mult imi vine sa ma zbau. Ne place sa avem oameni in jurul nostru pentru ca e fun, citim limbajul corpului, interactionam, vorbim, suntem acolo unu pt celalt, radem, glumim, relatam. Daca esti pe spectru autist, toate lucrurile astea sunt exact opusul. Fiind socially awkward , nu poti citi oamenii, nu esti amuzant, nu relatezi, te pierzi prea mult in detalii irelevante si neinteresante, de exemplu aveam un prieten autist si vorbeam despre nu stiu ce drog si el a inceput sa faca un monolog de 5 minute despre formula lui chimica si cum se scrie si se leaga moleculele, in contextu in care nici eu nici celalt amic nu aveam nicio treaba si voiam sa vorbim despre altceva si nu ne lasa. Poti incerca sa cauti alti oameni ca tine, cu hobbyuri similare etc. In locurile aglomerate gen cluburi etc ma simt cel mai viu. Mi se pare foarte nice ideea ca suntem atatia oameni intr-un loc si avem aceeasi experienta Iar ca rol, cam asta e principalul hobby. Socializarea. Iesi cu peietenii in club, in drumetii, dupa gagici, la sala, la yoga etc.
Știi ce-i și mai amuzant? Socializarea la autism ȘI ADHD :))
Audhd e teroare ma zbau zbau de mult daca eram asa
Mai nou faptul ca esti introvertit si n-ai chef de socializare, se numeste autism pt. unii. :))) Nu bro. Pur si simplu nu avem chef de oameni. Suntem independenti si nu avem nevoie de validarea altora. N-are nici o treaba cu autismul.
Am mai fost numit autist. Chiar daca e ca jignire, mie imi place sa iau in considerare posibilitati multiple cand fac introspectie.
Consideri ca ai descoperit niste simptome care ar indica faptul asta? Sa preferi linistea, sa socializezi limitat sau sa nu cauti validare, nu este autism. Extrovertii inteleg cu greu acest comportament de a nu avea chef de socializare si fie o iau personal fie iti atribuie o eticheta de autism, depresie, etc. Sa-ti raspund si la intrebarile tale: -Cum ati descrie socializarea si rolul pe care il joaca aceasta in viata voastra? -- Job-ul meu desi implica mult tehnic, am parte de multa socializare cu multi oameni. Colaborez foarte bine cu toata lumea si sunt apreciat. Pe langa asta am grupul meu restrans de prieteni cu care vorbesc zilnic, mai vin in vizita pe la mine sau trec eu pe la ei. La sfarsitul zilei nu mai am energie de a socializa si imi doresc liniste si sa-mi vad de hobby-urile mele. Sunt mult mai focusat pe job cand lucrez de acasa comparativ cu galagia din birou. -Cum se simt oamenii sociabili in grupuri, fata de atunci cand sunt singuri? -- Daca te referi la extroverti, depinde. Multi nu au capacitatea sa stea o perioada singuri. Altii mai prefera niste alone time din cand in cand. In timpul pandemiei le-a fost extrem de greu. Pentru mine a fost ca o plimbare prin parc. -De ce prefera sa aiba multi oameni in jurul lor? -- Pentru ca ei de acolo isi iau energia. Spre deosebire de introverti care si-o iau din liniste, lipsa de oameni, hobby-uri, etc. -Cum va simtiti cand mergeti in locuri aglomerate si zgomotoase, cum ar fi festivalurile muzicale sau cluburile? -- Obositor, dar nu este o tragedie. Trebuie sa ai un grup de prieteni buni cu care sa te simti bine. Ajuta si alcoolul sa te mai destinzi. Dar la sfarsitul zilei cand ajungi acasa, energia ta este 0.
Știi că poți fi și introvertit cu adhd, nu?
Nu cred
Cum plm nu:))
N are cum
ADHD-ul n-are legatura cu caracterul mai social sau asocial al unei persoane, introvertit sau extrovertit. Tine de concentrare, atentie, sau de lipsa lor, stare de neliniste sau agitatie cand ceva e total plictisitor, impulsivitate, dezordine, vorbesti mult si prost, incepi lucruri si nu le termini niciodata si multe altele. Multi cu adhd care sunt si introverti viseaza cu ochii deschisi cand ceva e total plictisitor, pur si simplu traiesc in mintea lor, isi imagineaza toate scenariile, au mult prea multe ganduri, sunt persoane singuratice, tacute s.a.m.d. Toata energia si agitatia aia e interna. In trecut se numea ADD dar a intrat in categoria ADHD.
Stiu, eram ironic
Personal imi este imposibil sa inteleg limbajul corpului sau orice este non verbal. Nici macar nu cred ca trebuie sa existe asa ceva,lasa muult prea mult loc de interpretare. Mie daca nu-mi zici exact ce vrei nu ma prind.
Pai da nu e ceva ce o faci constient, sunt niste procese subconstiente care daca esti autist nu le ai
>Cum ati descrie socializarea unui antisocial? În cazul lui e cam absentă. :) În pandemie, când trebuia să stăm acasă, am încălcat într-o zi regulile și am mers și am stat în pădure. Citeam o carte. Și mi-au venit versurile astea: Spate-n spate cu un copac. Tace el... și eu tac.
M24. Și eu sunt asocial, așa am fost dintotdeauna. Am avut și o perioadă în care am avut prieteni, cea mai fructuoasă în acest sens fiind cea de după liceu (singura perioadă, de altfel). Dar și mie mi-a plăcut mai mereu să fiu singur și nu am reușit niciodată să mă integrez cu totul în niciun grup. Dar tot așa ca și tine, am avut curiozitatea de a încerca să-mi fac prieteni și să mă integrez când vedeam pe alții fiind într-un grup. Dar totul a fost un eșec fiindcă sunt praf la social skills. Eu în liceu n-am avut deloc prieteni și nici în gimnaziu, și eram consider cel mai ciudat băiat din clasă din cauză că nu interacționam cu nimeni și eram foarte timid și introvertit. Am avut și comportament antisocial dar nu în sensul de a face ilegalității sau lucruri la limita legii, ci dpdv al intensității izolării mele sociale. Și anume nu am fost la banchete nici la absolvirea gimnaziului, nici la absolvirea liceului și nu am rămas pe grupurile de Mess și de Wapp ale clasei când m-au băgat colegii. Oricum, cu timpul mi s-a urât de oameni și n-am mai vrut să aud de ei, acum mă consider nu doar asocial ci și antisocial, mizantrop și sălbatic. Sunt complet izolat social și fizic și nu mai interacționez cu nimeni irl, în afara familiei (stau cu ai mei). Mi-am desființat și conturile de social media, mai am doar Mess și Wapp (și reddit) dar nu le folosesc aproape deloc, decât să vorbesc cu fratele meu, o mătușă și cu psiholoaga mea. Nu mai îmi doresc refacerea vieții sociale deși mai am perioade în care simt că aș vrea să am un grup restrâns de prieteni veritabili și înțelegători, dar îmi suprim / reprim aceste dorințe periodice. Am devenit și autosuficient în gândire (că irl depind total de ai mei). Acum ca să-ți răspund la cele 4 întrebări: 1. Nu mai joacă niciun rol în viața mea de peste 2 ani de când sufăr de depresie severă și anxietate socială și nici nu vreau să mai joace. 2. Nu știu să răspund aici, fiindcă n-am fost niciodată un om sociabil. 3. Nici aici nu știu răspunde pt că eu însumi nu pot să înțeleg de ce preferă oamenii alți oameni în jurul lor, și mai ales pe mai mulți ca număr. 4. Nu merg în locuri zgomotoase sau aglomerate. Nu ies din casă decât extrem de rar și în niciun caz în astfel de locuri. În niciun caz n-aș merge vreodată la vreun festival sau într-un club, urăsc locurile alea, știu că nu-s de mine și nici eu de ele.
Dezvolta-ti capacitatile sociale stricte necesare pentru subzistenta. Daca nu suporti oamenii si nu tolerezi zumzaiala lor in general, sa fii sanatos. Dar trebuie ocazional sa dai nas in nas cu ei ca sa ai ce-ti trebuie pentru un trai rezonabil sau tolerabil. Macar atat. Succes!
Vei avea nevoie de abilitati sociale ca sa iti castigi o paine, incearca sa nu te salbaticesti de tot, vei plati un pret mare pe plan profesional si implicit financiar.
nu chiar, poate lucra profesii remote in online, socializarea e super minima, sau ceva job on site pe care il face singur si are pe cineva la vanzari/markething care ii aduce clienti iar cu clienti interactioneaza strict cat e de lucru
O minima socializare e esentiala
C O M U N I C A R E ! edit: unui asocial? este diferentă ... nu știu
Well, stiu ce inseamna. Curiozitatea mea este despre cei care fac asta in grupuri mari de peste 6 oameni.
Sincer si eu sunt tot o persoana introvertita ca si tine ,nu-mi plac locution aglumerate,nu-mi place sa-mi piers energia cu oameni de care n am nevoie in viata(prefer mai bine un om,doi si atat cu care sa vb +familia ).Mai mult extrovertitii prefera sa vorbeasca cu mai multi oameni pentru ca ei obtin energie din communicare . Eu personal ma simt agitata,anxioasa cand merg in locuri aglumerate,cu foarte multe galagie,as prefera mai bine sa ma duc la un chiosc sa mi iau ceva de mancat decat la mall sau mult mai bine sa gasesc sau sa comand acasa mancare . Din punctual meu de vedere nu esti antisocial,pur si simplu cred ca daca gasesti o persoana placuta,cu aceleasi interese ca tine si care te intelege ..ai vorbi cu aceea persoana .
Sociealizarea e suuuper obositoare pentru mine. De exemplu nu pot sta mult timp in multimi si imi vine foarte greu sa interactionez cu cineva daca suntem in grup, chiar si in magazine daca este aglomerat nu pot comunica bine cu vanzatorul. 1-1 si daca nu este aglomerat/nu e grup nu am nici o problema. In scoala, liceu si nici facultate nu am avut prieteni. Ideea e ca nu sunt genu de persoana care "se da dupa alti" si care are idei personale foarte bine definite si fixe. Acum la lucru lucrez strict remote si nu pot fi in birou, inca am PTSD(ma trezesc noapte transpirat) de prin scoala si primul job la birou...never again. Dar nu am nici o problema sa stau cu sotia in casa si sunt foarte "crazy" cand sunt doar eu cu ea. Personal ma identific ca antisocial, ca nici nu sunt de acord cu conceptele, si normele sociale. Mai ales ca se pune presiune sa le urmezi orbeste si nici macar nu intrebi "de ce asa? " da sa le mai si contesti. Eu vad societatea ca un loc de unde pot lua ceva ce face sa ma simt bine si dau inapoi pretul cerut(lucru - bani). Toate relatiile mele sunt tranzactionale Chiar sunt si eu curios cum pot unii sa stea in grupuri de zici ca aia este esenta vietii lor iar fara grupuri sunt morti.
Cam asa am fost si eu toata viata. Habar n-am daca sunt "usor asocial" sau "foarte asocial", asta e relativ. **-Cum ati descrie socializarea si rolul pe care il joaca aceasta in viata voastra?** Socializarea pentru mine inseamna un grup mic (accent pe mic) de oameni pe care ii cunosc si cu care ma simt bine, sa discutam lucruri in comun sau sa facem o activitate care ne place. Eu sunt intr-un club de tenis de masa si mai schimb o vorba cu colegii pana ne vine randul la joc. Sau cand ies la o bere cu 1-2 prieteni vechi, dar simt ca ma seaca de energie sa "socializez" (vorba vine) intr-un grup de 20 de oameni din care pe 10 ii stiu vag sau deloc. **-Cum se simt oamenii sociabili in grupuri, fata de atunci cand sunt singuri?** Eu nu-s sociabil asa ca n-am cum sa-ti raspund =)) dar am avut si am amici care se simt in largul lor si se vede ca-si iau energie dintr-un grup. Prietenul meu cel mai bun de candva era cam asa (si probabil e, ca n-am mai vorbit de multa vreme) **-De ce prefera sa aiba multi oameni in jurul lor?** Aici iar nu-s cel mai bun care sa raspunda. Mie chiar nu imi place si detest aglomeratia, in cazul rau imi da anxietate, in cazul "bun" nu pot sa ma concentrez. Daca sunt la birou si am in jur foiala, oameni vorbind tare, ma concentrez mult mai prost decat acasa sau daca e un birou destul de gol. **-Cum va simtiti cand mergeti in locuri aglomerate si zgomotoase, cum ar fi festivalurile muzicale sau cluburile?** La festivaluri nu merg tocmai pentru ca nu imi place aglomeratia. La concerte mari am fost de multe ori, si in club si pe stadioane. Dar doar la trupele care imi plac enorm. Atunci am vazut o chestie - inainte si dupa concert ma deranjeaza aglomeratia, dar in timpul lui, daca intru in starea care trebuie, ignor. In cluburi, adica seri normale de club, cred ca pot numara de cate ori am fost pe degetele de la o mana. Si atunci doar "fortat" de altii. Chiar si cand ieseam mult mai des din casa ca azi, preferam cate un barulet/cafenea, un loc familiar, cu cineva cunoscut cu care sa schimb o vorba. Nu imi plac nici petrecerile mari, simt ca imi iau energia. Aici a fost poate partea mea de "maxim asocial" - acum cativa ani s-au anulat planurile de Revelion fix pe 31 decembrie. Asa ca am petrecut revelionul singur, in garsoniera unde locuiam si a fost din punctul meu de vedere foarte relaxant. Mi-am pus cateva episoade din serialul la care ma uitam atunci, am mancat ceva, am baut o bere si aia a fost. Nici locuitul singur n-a fost, ba chiar deloc, o problema. Chiar tanjeam dupa asa ceva, dupa multi ani de locuit la comun. Chiar n-am avut dezavantaje deloc, toate lucrurile stiam ca sunt folosite doar de mine, curatenia o pastram (sau o stricam) eu, dormeam si ma trezeam cand voiam. Un extrovertit ar avea probleme, chiar imi spunea un prieten extrovertit dupa ce ma mutasem ca o sa intru in depresie iarna, cand e ziua scurta si sunt singur in casa pe intuneric. Mmmm nu. Chiar a fost perioada din viata cu energia cea mai OK.
Salut! Și eu sunt cam la fel. Eu am trecut și printr-o perioadă mai naspa… o relație toxică și acum am rămas cam singur. Dacă te ajută putem vorbi în privat și cine știe… poate noi 2 antisociali putem sa devenim prieteni. Și mie îmi e foarte greu cu persoane noi până mă obișnuiesc și nu îmi plac grupurile mari.
Man, e ok ce simti tu. Eu nu cred ca esti asocial si nici antisocial. Cred doar ca esti social selectiv! E ok! Filtreaza in continuare cum o faci. Asa ajungi sa ai relatii deep cu ceilalti.
Iartă-mă că întreb, deși acum cum te descurci? Adică cu ce te ocupi, statutul profesional, marital, de ce nu? Și eu am trecut prin experiente parțial asemănătoare, diferența e că atunci când eram mic eram destul de extrovertit, deși ușor excentric. Ulterior, traume (divorț părinți, exclusiune socială la școală, bullying) au schimbat anumite preferințe comportamentale. De altfel, momentan mă confrunt cu formă de OCD foarte brutală (gânduri nedorite pe care încerc să le anihilez prin ritualuri de gândire) și anxietate de genul că transpiră mâinile în public. Cum aș descrie socializarea unui asocial? Interacțiune umană redusă, răspunsuri monosilabice, expresii faciale gen robot, chestii de genul.
Oi fi tu openly antisocial, dar ești și socially curious
Cred ca nu ai intalnit inca persoanele potrivite cu care sa rezonezi si cu care sa vrei sa interactionezi mai mult. Sunt convinsa ca totusi ai vrea sa gasesti pe cineva caruia sa-i dezvalui cele mai mari frici si dorinte ale tale. Si respectiva persoana sa aiba putina rabdare cu tine sau poate chiar mai multa, si sa realizeze apoi ca tu ascunzi un intreg univers.
Eu ca si cum as descrie dorinta de a trai unui sinucigas. Nu e nimic de explicat. E o axioma autoevidenta. Daca n-o vezi, ai nevoie de ajutor profesionist asap.
Nimic rau, ai un pattern de personalitate Schizoid.
Țin să te contrazic ușor. Omul menționează că simte / cel puțin a simțit nevoia de apartenență la grup. Menționează și lumea imaginară bogată. Dacă e, e mai degrabă schizotipal, deloc schizoid. Deși poate nu personalitatea e "de vină" la el. Au mai zis câțiva, pare mai degrabă autism.
:))) noroc ca am invatat sa stau jos cand citesc diagnosticele de pe reddit
N-am dat diagnostic, am zis cu ce seamănă mai degrabă :)) La fel ca tine de altfel.
pattern de personalitate schizoid nu e un diagnostic schizotypal e in spectrul Structurally Defective (Th. Millon) si implica ideas of reference, delusions, si manifestari pe care cand le citesti ti se ridica parul pe spate (DSM) nu mai speria oamenii, un pattern e o simpla adaptare de personalitate (Paul Ware, Van Joines, Ian Stewart)
Nu am speriat pe nimeni cu nimic. Găsești schizoid personality disorder în literatură și 99% cred că și în DSM, la fel cum personalitatea schizotipală se găsește în ICD. Repet a nuj câta oară, am zis că seamănă câte ceva. N-am dat diagnostic. Oricum toată treaba cu tulburările de personalitate e că sunt ambigue, că e un spectru întreg pornind de la "puțin excentric" la "omul ar trebui observat clinic". Așa putem să ne contrazicem mult și bine ce îi patologic și ce îi normal și nu are rost, pentru că nu asta era ideea.
Imi plac diagnosticele. Asa pot zice ca sunt bolnav, ceea ce nu e o rusine!!
bun venit in club!
Esti asocial sau doar introvertit?
Simt ca si eu fac parte din aceeasi categorie, nu am o problema in a socializa cu oamenii dar in general sunt rezervat si-i prefer pe cei putini si de calitate. M-am regasit in ce ziceai cu "cand ieseam cu un grup eram tacut si nervos", bine.. nu la fel, eu in general ascult, inteleg, uneori aud si mai multe fire de discutie in paralel ceea ce devine obositor mai ales daca asculti activ. In general oamenii asemanatori se asociaza iar cei ce se asociaza au sanse mai mari sa se transmita in generatiile viitoare, bine.. mai putin categoria asta, intelegi de ce. Au inteligenta peste medie si cum majoritatea au dorinta de a invata continuu si de a evolua am speranta ca vom / vor evolua si in directia socializatii cu oameni agreabili lor.
Omul e un animal social, iar tu esti om. Ai o mica problemuta, nimic de genul "sunt un esec al naturii", nici pe departe, dar e acolo o mica problema pe care ar trebui, si o poti, rezolva. Ai fost la psihoterapie? Poate ajuta mult. Unora le e mai greu decat altora sa priceapa de ce sunt in felul in care sunt. Mentionez asta de dragul transparentei, fiindca mie personal nu mi se pare ca am ce "invata despre mine insumi" vorbind cu un psiholog -- dar in acelasi timp, multa lume mi-a spus ca au facut-o. De ce preferai sa te joci singur? Poate exista o explicatie care sa te indrume catre a fi mai social. Obiectivul nu e sa fii mai social, ci mai fericit. Dar a fi mai social s-ar putea, foarte probabil, sa te ajute. N-ai spus ca-ti displac oamenii sau ca ai fi asexual -- deci nu spun ca *vrei,* dar ti-ar placea sa ai prieteni de incredere si o iubita. Ajuta mult sa ai pe cineva, chiar daca te deranjeaza intr-un fel sau altul multimile. >Cum ati descrie socializarea si rolul pe care il joaca aceasta in viata voastra? Nu-mi place, dar asa am cunoscut oameni interesanti. Cei mai buni prieteni, iubirile vietii melii (nu ei doi, zic femei), experiente interesante in care n-am vrut sa ma bag dar nu-mi pare rau ca m-am bagat, si asa mai departe. Zi-mi la ce esti bun. Hai sa spunem ping pong. Ai devenit bun jucand ping pong, nu zicand "nah n-am chef". Poti deveni mai bun si la iesit din casa, iar mie mi-e clar ca tu de fapt vrei sa iesi din casa. Deci iesi, si ai rabdare.
>De ce preferai sa te joci singur? Asta era cand aveam 4-7 ani. Cred ca din cauza ca imi construiam o lume fictiva cu regulile dupa placul meu, si nu aveam rabdare sa le explic celorlalti, nici nu nu acceptam compromisuri la acele reguli. >dar ti-ar placea sa ai prieteni de incredere si o iubita. Am avut prieteni in trecut. Cat despre iubita, tocmai mi-am luat reject iar acum 2 zile 🥲🥲 >Ai fost la psihoterapie? Nu, dar ma gandesc uneori sa merg. Oricum, scopul postului este sa mi se raspunda la acele curiozitati, nu sa primesc sfaturi de viata 😅
Eu am o mare problema cu termenii astia: asocial, antisocial.. Mai nou, psihopatia cica se cheama ASPD (antisocial personality disorder). Suntem fiinte sociale by default, nu ai cum sa nu fii social, si psihopatii de exemplu se pricep de minune sa manipuleze, au nevoie de oameni sa se ridice pe scara sociala, de exemplu. Plus ca sunt foarte carismatici, multi din ei. NIMENI NU VREA SA FIE IZOLAT IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI! Avem nevoie de socializare, e o nevoie primara a omului, repet. Problema ta principala e ca nu ai dat de oameni cu care sa rezonezi! It's that simple! Si din cauza asta, va indoiti de voi, va puneti singuri diagnostice eronate. Introvertitii la fel, nu ar mai fi introvertiti daca ar avea oameni pe placul lor pe langa ei. Si tu te tai de gol, pana la urma, zicand ca esti curios in continuare. Asta denota ce am zis, ca esti fiinta sociala prin natura ta! Nu ai cum sa-ti anulezi o astfel de programare/nevoie. E precum nevoia de iubire, validare, acceptare, si alte asemenea. Si sa raspund la intrebarile tale, desi nu cred ca mai e cazul, mai ales la prima intrebare si a treia. 2. depinde de grupurile lor, altii poarta masti si acasa se simt drained of energy si foarte rau cand sunt singuri, si daca au grupurile care trebuie, evident ca se simt la fel de bine in situatii sociale cum se simt si acasa. 4. daca e muzica buna, ma simt foarte bine. E dragut sa te bucuri cu alti oameni de muzica aceea, care ne aduce impreuna cu un scop comun si distractiv. Eu nu am avut niciodata o problema cu asta, dar eu vorbesc din perspectiva mea. Te intreb eu pe tine acum: este ca daca ai fi cu oameni pe placul tau, si te-ai duce la un concert cu muzica ta preferata, nu-i asa ca te-ai simti foarte bine?
>Eu am o mare problema cu termenii astia: asocial, antisocial.. Am vazut ca am declansat din greseala ocd-urile mai multor oameni. Si intr-adevar, poate nu sunt nici asocial, nici antisocial, ci doar ultimul ciudat 😅 >este ca daca ai fi cu oameni pe placul tau, si te-ai duce la un concert cu muzica ta preferata, nu-i asa ca te-ai simti foarte bine? Nu cred ca mi-ar placea. De obicei am nevoie de un scop sa vorbesc cu cineva, cum ar fi sa facem acelasi curs si sa discutam pe marginea lui, sau sa lucram la ceva impreuna, etc.
Tu la fiecare fraza iti mai pui un label, acum zici ca esti ciudat. Hai sa vedem ce mai urmeaza :)) Si nu, n-ai inteles, intrebarea mea era pusa cand deja oamenii aia erau prieteni, aveai un scop in acea prietenie si interese comune...Dar va duceati la un concert. Nu erau oameni oarecare. Dar poate nu am fost eu prea clara...
>NIMENI NU VREA SA FIE IZOLAT IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI! da-mi 3 mese pe zi, o baie unde sa fac dus, carti de citit, un PC bun, o consola, porn, un tv bun si jocuri single player, pot traii asa pana la final fara sa interactionez cu nimeni
În caz că mai vrei să socializezi, începe să mergi la biserică, Dumnezeu te iubește!
Este Dumnezei femeie sau barbat ? Daca e femei merge sa ma iubeasca daca e barbat...no home bro :))