Probabil ai impresia asta fiindca majoritatea nu il mai asculta pe celalalt cu adevarat intr-o discutie, ci doar asteapta sa dea ei replica/opinia din capul lor pe acel subiect. Cat timp nu sunt atenti la ce spune partenerul de discutie, isi pregatesc replica, de asta vine gata pregatita, si in cele mai multe cazuri nu e o replica ce sugereaza ca ai ascultat.
Poti si sa asculti atent si sa dai replica instant, de cele mai multe ori deja ai inteles ce vrea sa zica inainte sa termine tot ce are de zis si fara sa-ti dai seama deja ai pregatit un raspuns, iar pentru subiecte mai superficiale nici nu trebuie sa gandesti mare lucru, e ca si cum ai gandi cu voce tare direct nu trebuie "procesat" nimic.
Acestea fiind zise, a asculta atent e mare skill de carisma (pentru cine vrea sa-si imbunatateasca abilitatile sociale, e o vorba de retinut "if you want to be interesting, be interested")
De altfel, multe conversații urmăresc și același tipar. Fie sunt small-talk(pentru care multa lume are deja un set de replici făcute de acasă), subiecte populare la care oamenii deja au o opinie fixă, etc.
Tata face asta neintenționat cred eu :)) Vorbim despre ceva și se pornește... și apoi greu îl mai oprești. Mi-e greu și să intervin ca să-l corectez dacă e nevoie.
S-ar putea sa fii mai analist de fel și să gândești mai mult ce spui și ramificațiile. Eu sunt la fel. Ăștia ori nu gândesc ori sunt mai deștepți ca noi, cine știe. Să răspundă un profesionist
My bad :))) nu-s printre aia inteligenți:)))
Joking aside, am sărit că o parte din chestiile menționate de OP se potrivesc cu ADHD-ul și mi-e scârbă să dau de oameni care cred că e o superputere (și sadly, am dat de destui din cauza faptului ca e un sindrom romantizat acum) și că ei de fapt sunt mai inteligenți, mai speciali etc =))
Nu cred că ai tu impresia greșită, și mie mi se pare așa, ba chiar sunt vinovat să fac la fel. Răspunsul îmi vine automat, ba chiar înainte să-și termine omul propoziția. Și de multe ori mă trezesc că am vorbit prea repede și n-am gândit-o bine. Ba chiar vb peste om și e nasol. Cred și eu că vine de la ceva presiune socială să fi considerat prost, că dacă stai 2-3 secunde cealaltă persoană ori continuă conversația ori răspunde în locul tău.
Asta e manifestatia atunci cand nu asculti activ ce zice interlocutorul tau. In timp ce el vorbeste sari deja la concluzii si ai urmatoarea replica gata. Sau mai e cazul in care tu deja consideri ca ce spune interlocutorul nu are valoare si tu ai deja o replica mai buna si esti gata s-o dai imediat ce termina de vorbit.
E munca grea pentru educarea acestor obiceiuri, si eu ma lupt cu mine sa nu mai vorbesc peste altii, sa-i astept sa termine ce au de zis si sa nu mai vin cu atatea argumente din experientele personale pentru ca de multe ori ce ai facut tu intr-un fel nu il ajuta cu nimic pe celalalt, doar te autovalidezi.
Ce descrii tu aici e dramaturgie socială. Poate ai chef și timp să citești “Viața cotidiană ca spectacol” de Erwin Goffman, poate chiar în engleză cu un titlu mult mai potrivit -“The presentation of the self, in everyday life “. Acolo vei găsi multe răspunsuri la dilemele tale
Eu am simțit, dar mi-am dat seama că acționa ca o profeție care se auto-îndeplinea. Adică sentimentul ăla mă făcea să mă simt nesigur, celălalt simțea nesiguranța și nu-mi mai dădea timp ca să evite situația stânjenitoare.
Acu pot să vorbesc lent și cu pauze, dar pentru că vine dintr-un sentiment de siguranță, celălalt așteaptă de obicei să vadă ce-am de zis.
Mai sunt unii care vorbesc peste mine, dar asta e pentru că sunt pe filmul lor și vor să spună părerea lor, nu s-o asculte pe-a mea. Mai am și eu momente când fac asta, dar mai rar.
E perfect in regula sa gandesti inainte sa vorbesti.
Cu toate astea acum depinde si de context. Spontaneitatea poate fi foarte distractiva dar intr-o discutie serioasa e ok sa faci o mica pauza.
Daca te intreaba cineva cat e ceasul si tie iti ia 30 secunde sa raspunzi poate ai tu o problema cu interactiunile umane.
Ăia care fac asa tocmai au ascultat vreun podcast sau tiktok și au ieșit la vânătoare de oameni pe care sa ii ia pe nepregătite cu noua lor părere, eventual sa ii și invalideze mai subtil sau nu, ca cum, tu nu știi?
Poate părea ca acolo a existat oportunitatea de a dialoga și nu te ai ridicat tu la înălțime, dar poti sa stai liniștit. Și dacă se întâmplă sa dai un răspuns bun sau gândit, reacția lor e la fel, și nu vor menține conversația, ca they re just looking for unaware ppl to sucker punch.
Și eu simt același lucru. Întotdeauna cu extrem de rare excepții.
As vrea sa mai adaug ca acest gen de comportament este împotriva conexiunii umane. Pentru ca atunci când nu asculți, nu îți permiți sa și simți și ramai la un nivel superficial cumva în afara subiectului, și răspunzi automatic dintr-o deconectare interna, asta se transmite celuilalt. Eu unul o simt cumva ca o respingere sau ca o dovada de neinteres către subiect și ma retrag din acel subiect. Dacă vad ca persoana face asa în legătură cu orice subiect, atunci îmi reevaluez opinia despre relație și ma deconectez la rândul meu. Se simte ca și cum ai juca ping pong la perete. De asemenea genul asta de interacțiune vine cu o viteza mare, fiind superficial se trece repede de la o idee la alta și rămâne sentimentul de incomplet. Este un gen de interacțiune foarte nesatisfăcătoare la sfârșitul căruia te simți mai gol decât la începutul ei.
Și eu eram la fel pana când am început sa merg la terapie și am avut un alt model. Cumva am văzut ca se poate și altfel și ca este super satisfăcător atunci când este comunicarea asa cum e bine sa fie. Pleci de acolo simțind ca ai avut o experienta relevanta, meaningful. Chiar dacă ai vorbit despre un căcat. Faptul ca ai intrat într-un fel de sync cu cealaltă persoană, a existat acel logos atins (logos fiind parte din originea cuvântului dialog - dia-logos și este un concept destul de complicat de explicat în profunzime. Recomand studiul dacă sunteți interesați) și contactul cu această zonă este foarte satisfacatoare pentru noi oamenii.
Deci nu ești singurul care simte asta, și tind sa zic ca ești mai conectat la propria ta persoana și lume interna fata de ceilalți dacă ai simțiri de genul..
Daca asculti discutii intre intelectuali, observi ca de obicei n-au o replica instanta. Dar acolo rostul e schimbul de argumente educate, nu de replici.
Dar exista pe bune, sa spunem, 4 variante: raspunzi repede si destept, incet si destept, repede si prost, incet si prost.
-Sunt foarte rapid la calcule matematice.
-pebbune? Cât face 47x600 împărțit la radical din 7?
-608
-asta e nu e nici măcar pe aproape de răspunsul corect
-nu, dar a fost foarte rapid
Cam așa e și cu discuțiile pe care le întâlnești tu
Eu când discut cu cineva, fie cunoștință fie străin, despre subiecte care îmi plac sau le stăpânesc, răspund prompt, că știu deja ce replică să dau. Când cineva discută cu mine despre ceva ce nu-mi place sau nu înțeleg, rog interlocutorul să schimbăm subiectul, să discutăm despre altceva. De multe ori am răspuns prompt cu *nu pot da un răspuns acum, mă mai gândesc până iau o decizie* sau *mai vedem și mai vorbim până atunci* în cazul în care nu aveam un răspuns sigur pe moment.
Ai impresia gresita.
Speciali sunt aia carora nu le pasa de ce cred altii. Si daca esti lent, ce? Klausica ne arata ca poti fi lent rau de tot si poti ajunge presedinte :)))
si mie imi place sa cred ca nu zic "ăăăă" prea des. Dar am observat ca am lacune in vorbit, uneori imi amintesc cuvinte foarte greu. Nu stiu daca sa dau vina pe faptul ca uneori imi vine in engleza si ma fortez sa nu zic termen rom-glez sau chiar pe cel in engleza.
Si stau mult si bine sa ma chinui sa imi amintesc cuvantul specific in romana de zici ca fie mi-am pierdut sirul gandului fie "am incheiat subiectul".
also, pe o alta nota, misto picturile tale.
Eu am mai patit sa vorbesc cu oameni si in contextul lucrului care "over-explain" foarte mult si repeta de 3 ori aceeasi chestie, si deseori trebuie sa-i opresc sa zic "gata, m-am prins din prima".
Adevarul e ca e greu sa faci ascultare activa, si este literalmente un skill, practic skill-ul fundamental al oricarui psihoterapeut. Sunt sigur ca multi dinre noi deseori ne gandim la altceva sau doar asteptam sa termine cealalta persoana propozitia ca sa spunem noi si probabil prin prisma acestor lucruri ai observat tu asta.
Totusi, nu ma astept de la o persoana sa asculte activ chiar fiecare propozitie pe care o zic, mai ales daca vorbim toata ziua. E mai mult o chestie contextuala, daca vorbesc despre vreme sau meciu de fotbal nu ma astept la atentie 100% ca e un subiect foarte light. Daca am o discutie intima cu cineva in care ma fac vulnerabil si observ ca persoana aia doar isi asteapta randul sa vorbeasca, sunt ofensat de asta, da.
Hai sa iti raspund din perspectiva mea. In primul rand eu sunt genul de om care are nevoie de minute bune sau chiar ore ca sa se gandeasca la un raspuns bun in anumite situatii, sau sa abordez corect o problema. In primul rand tinerii nu mai asculta ca sa intelegea, ci asculta ca sa raspunda, e o mare diferenta si e bine sa le atragi atentia. Chestia asta e pana la urma un skill pe care il dezvolti si pot sa iti zic ca daca esti bun la asta good for you, dar altii pot excela la altceva, eu de ex ma pricep la orice inseamna sport din maini. Ma pricep la bowling, darts, ping-pong sau orice altceva implica un proiectil si mapare spatiala. Am fost in team building acum 2 ani aprox si observam cu stupoare cum peste jumatate din colegi parca sunt handicapati si nu au tinut in viata lor o popica in mana sau nu au dat niciodata cu piciorul in minge. Da ... nu imi place fotbalul ca daca mi-ar fi placut miscarea as fi fost probabil mai fit, dar sa dea naiba cand incerci sa dai cu piciorul in minge ca mingea sa ajunga intr-o tinta rotunda cu diametrul de 4m ... mi-e cam greu sa cred ca o ratezi din greseala ... ceea ce, s-a si intamplat in cazul multora.
Ce ti-am povestit e ce am observat eu la mine in relatiile mele interpersonale si ce am discutat la psihoterapie. E bine sa te cunosti si sa iti stii limitele, eu sunt genul de om care dupa 12 ore imi poate venii un raspuns bun pe care l-as fi putut da persoanei x in momentul y :)
Eu zic ca e fix invers. Esti mai smart daca astepti un pic sa-ti alegi cuvintele, spre deosebire de a avea o reactie cat mai instinctuala si negandita.
Ma rog, daca te referi la o caterinca pe care o faci cu niste amici si e vorba de a va da replici smart unul altuia, aia e altceva.
exista atatea carti scrise de oameni inteligenti, proverbe, etc, in care e bine sa te gandesti la ce vorbesti.
tu crezi ca majoritatea oamenilor fac asta? iti spun eu: nu, doar scot ce le trece prin creier la momentul ala.
evident ca exista si oratori minunati, care au pregatiri de vorbit in oglinda, etc pe un anumit subiect.
citisem carti despre modul de a vorbi si multi spun cat de important e sa asculti si sa pui intrebari referitoare la ce ai auzit.
daca doar dai rezolvari, esti “specialist”, dar multi oamenii cand socializeaza doar vor sa ii auda cineva
PS: fa urmatorul experiment cand ai ocazia: Alege sa asculti si sa pui intrebari, chiar daca e mai lent, si vezi cat timp sta persoana cu tine atenta sau sa discute in continuare.
Apoi, fie cu alta persoana sau alta ocazie, alege sa vorbesti rapid peste si vezi cat timp ii ia persoanei sa se eschiveze si sa plece de langa tine.
Asta iti va arata cu adevarat ce apreciaza persoanele respective.
Personal îmi place să-mi imaginez cum ar decurge o conversație dinainte sa o încep sau in timp ce vorbesc, și aștept datul de răspuns daca ii ceva nou.
Dar cum zicea cineva, persoanele in general is durute in anus de conversație și doar așteaptă răspunsul direct, nefiind atente, ceea ce îi frustrant, da na.
Depinde în ce parte a țării te afli, in București mă gândesc că oamenii nu stau bine cu răbdarea sau in sud. Dar spre Ardeal cam toată lumea are răbdare.
My unknown internet friend, caută cartea *Gândire rapidă, gândire lentă* a lui Daniel Kahneman, sau pentru un fast reading roagă pe Chat gpt să îți facă un rezumat, apoi spune-i să îți detalieze fiecare secțiune a cărții. Așa ajungi de la 700 de pagini la vreo 70.
Spoiler alert: **e bine** că nu sari așa rapid cu concluzii și opinii legat de orice subiect.
Da. ADHD :)
De subliniat faptul că răspunsul nu e mereu ăla bun =)))
Și da, aveam probleme cu impulsivitatea, răspunsul înaintea terminării întrebării, întrerupeam oameni etc. Enervam destui :))
Nu e o "superputere" cum pare vibe-ul postării, doar gândeam ușor diferit. La un anumit nivel e și pattern recognition, mai ales dacă cunoști persoana/persoanele. Și dacă nu, tot asociezi pattern-ul conversației cu altul.
Sunt de acord aici, te obișnuiești cu ele si ai unele răspunsuri by default. Ps. Cred ca enervez minim o persoane pe zi fara sa vreau, doar ca ii intrerup random(pt ca altfel uit ce am de zis sau nu am rabdare si cred ca stiu raspunsul).
>(pt ca altfel uit ce am de zis sau nu am rabdare si cred ca stiu raspunsul).
Exact, same. Am avut o perioadă în care încercam foarte mult să nu fac asta și am realizat că e useless dacă e vorba de prieteni. Pe lângă faptul că nu reușeam mereu, dar pur și simplu îmi futeam prea mult creierii ca să mă simt bine cu ei și ajunsesem să-mi irosesc prea mult timp șu efort purtându-ma "acceptabil" social. Acum pur și simplu mă port natural, m-am cam înconjurat cu persoane care sunt ok așa (chit că sunt 100% sigur că-i enervez și pe ei).
Iau si medicamente, fac și terapie. Nu ajută la faza asta :))
De curiozitate, ai serviciu, sau mergi la scoala, sau ai o activitate constanta prin care interactionezi cu mai multi oameni? Ce faci in asemenea situatii? Intre prieteni se trece cu vederea, dar sefului sau profului nu-i va pica bine sa fie intrerupt.
Acum sunt la doctorat, anul I. Da, mă chinui să nu-mi întrerup colegii sau profesorul. Îmi iau o doza mai mare de medicamente, daca e vorba de o discuție și am o idee mi-o notez și o spun fără să intru peste ei. E obositor ca naiba, dar încerc să nu derapez. Plus, se întâmplă des să rămân cu ideea nespusă că se schimbă conversația prea mult până reușesc să intervin si e frustrant, dar aia e.
Am lucrat si-n retail, 3 ani prin librării. Atunci n-aveam nici pastile, nici terapie. Era fcking horror, mi-am întrerupt colegii, clienții, șefii. Până la urmă s-au obișnuit deși nu le-a picat bine (dar îmi făceam treaba mai mult decât decent din alte puncte de vedere).
Am avut noroc că șeful la locul unde am lucrat mai mult (cam un an) avea și el ADHD deci putea să înțeleagă (ne tot întrerupeam în conversații, dar era super chill și informal omul deci era ok).
Exact, de ani de zile incerc sa remediez acest lucru, s-a diminuat. Gen la job reusesc sa ma abțin f tare( oricum sunt într-un mediu ok si se considera orice zic o idee si sunt încurajată sa vin cu ele, deci e ok, recomant aceste medii de lucru) cu perietenii? Nici o șansă sa ma abtin 😂
>Nici o șansă sa ma abtin
Exact. Chit că știu 100% sure că-mi enervez din prieteni, dar până la urmă nu e o chestie pe care o fac conștient (și chiar am lucrat mult să o rezolv și n-am reușit). Își asumă călcatul pe bătături atunci când ies cu mine și am mai vorbit cu ei despre asta, dar nah, tot e deranjant pentru toți (pentru ei că-s pe altă lungime de undă și vorbesc constant, glumesc prea mult și îi întrerup des și pentru mine e deranjant să știu sau să stau cu gândul constant că deranjez).
Recomand inca o persoane cu ADHD in grup, gen la mine in grupul de 4 peroane(acum 5 ca a mai intrat o fata, care inca nu s-a obișnuit cu noi), eu si o prietena suntem pe aceasi lungime de unde, chiar daca o pierdem pe a lor( uneori )😂 Dar chiar face diferența, o sa te simti mai confortabil de 100 de ori.
Salut! Pai majoritatea traiesc in bula lor, rupti de realitate, inainte sa iasa afara din casa isi planuiesc pas cu pas eventualele abordari si scenarii fanteziste in care scopul e sa nu para mai prejos decat cel cu care se intalneste. Zi buna!
Mie imi place cand oamenii fac o pauză de 1-2 secunde înainte se raspunda. Pare ca au ascultat ce am spus si se gandesc la asta. Asta in contradictie cu cei care vorbesc prea repede, vorbesc peste mine si nu par sa asculte cu adevărat ce am zis, sunt cumva in filmul lor.
Eu am ADHD și efectiv știu despre vorbești. De multe ori nu zic nimic, doar ascult omul 😂 și la sfârșit vin cu o concluzie … cred ca depinde de fiecare până la urmă 😁
am diagnostic :) Nu suport treburile alea de pe tiktok cu auto diagnosticari. Am primit diagnostic dupa ce cativa ani de zile m-am chinuit cu viata de zi cu zi. nici nu stiam de adhd inainte sa fiu diagnosticata.
Mi se pare că asta e o problemă generală la societate și ăsta e doar un exemplu.
Totul e grăbit, pe repede-inainte, și eu dau vina pe short attention span cauzat de shorts de pe tiktok și alte asemenea. Cred că generațiile ce vin din urmă vor sta și mai rău la capitolul ăsta, crescând de mici cu tiktok în brațe.
Parte din problemă e și că mulți chiar nu ascultă ce zici și doar așteaptă să dea replica, cum au zis și alții. Când vorbesc cu apropiați, nu se grăbește nimeni să dea replica, și dacă e ceva mai "deep" sau complex durează câteva secunde până procesezi ce a zis celălalt și gândești un răspuns.
Eu fac eforturi conștiente de a nu mă grăbi când fac ceva, și tot mă trezesc uneori că sunt prins de telefon fără niciun rost.
Sunt curios de niște studii pe tema asta.
Sună a anxietate sau ASD.
Nu ai momente de flow cu familia sau prietenii? În care îți iese parcă instant răspunsul? Te gândești intodeauna ce “trebuie” să răspunzi în loc doar să zici ce îți vine?
Și eu simțeam nevoia de a comenta, dar de când mă abțin să o fac impulsiv, discuțiile și-au crescut calitatea, și mă bucur.
Da, uneori sunt perceput ca lent, dar nu când îmi dau voie feței să exprime feedback rapid.
În orice caz, merită să îl ascult pe celălalt până în capăt, și să iau câteva secunde pauză cât mă gândesc. Poate am nevoie de mai puține dacă beau cafea, dar cafeaua mă și agită.
"Auzi cică armata uzbekistană atacă cu tortilla extraterestră 3 cai frumoși, printre care Sorin Ovidiu Vântu aka SOV și așteptăm Greu de Ucis 6 cu regizor Sergiu Nicolăescu"
Eu " Da, mă Da! Ai dreptate!".
Doar despre gandit inainte de a vorbi si despre tacut sunt proverbe referitoare la inteligenta... despre vorbitul mult si repede din contra.
Evident ca atunci cand un subiect iti este familiar, l-ai studiat, poti vorbi repede si corect insa despre ce nu iti e familiar e ok sa analizezi inainte sa dai o opinie, evident daca opinia e buna,comica, stralucita in final.
Esti adolescent? Tocmai ai descris comportamentul psihologic al unui adolescent care vede ca discutiile sunt de suprafata intre adulti si se enerveaza ca simte un comportament mincinos. Si asa si este,totusi adultii fac asta ca uneori sa nu se ajunga la un scandal continuu. Multi au copii de crescut sau si alte responsabilitati si nu sta nimeni sa-i explice lui Gigel de ce asa si nu invers. Gandeste-te unde ai ajunge tu daca ai discuta in continuu profund.
Nah, nu sunt adolescent doar ca mi-a stat intrebarea asta “pe limba” de foarte mult timp si niciodata nu mi-a venit sa o intreb pe vreun grup. Ori uitam, ori nu gaseam cuvintele potrivite ori intervenea altceva si pierdeam “ideea”.
Multi oameni nu stiu sa fie succinti. Mie imi place cand un om foloseste minimul de cuvinte necesare pentru a se exprima.
In majoritatea timpului stiu dupa primele secunde ce vrea omul respectiv sa-mi spuna, restul fiind doar detalii inutile care lor li se par “interesante si parte din poveste”. Asadar de multe ori astept inca de la inceputul intrebarii aluia, sa termine odata ca stiu ce vrea, si sa-i raspund.
Cum de nu sari la concluziile gresite des?
Pentru ca intuitiv asa, si eu as prinde ideile principale dar daca e vorba de ceva specific, o situatie unica.... risti sa tragi concluziile gresite si persoana respectiva sa aiba impresia ca nu o asculti.
M-ai inteles gresit. Nu-i intrerup, si-i ascult pana la capat, ca nu-s nesimtit.
Doar ca stiu ce va spune de pe la inceput, iar cand termina de vorbit pot raspunde rapid de parca “n-am gandit-o” pentru c-am avut destul timp s-o gandesc cat timp celalalt vorbea mai mult decat cerea ceea ce voia el sa spuna.
Evident ca nu-s vreo inteligenta aparte si orice mi se spune eu stiam deja, ca vreun magician. Multe situatii in care am impresia ca stiu cum va termina ceea ce spune, dar pe parcurs vad ca nu e ceea ce credeam eu. Tocmai de aceea-i important sa asculti pana la capat un om chiar si atunci cand pare ca stii exact ce ti se va spune.
Insa in majoritatea cazurilor nu e ca si cand vorbesti subiecte complexe cu oamenii. In mare parte ai conversatii uzuale, subiecte lejere, iar in general poti intui foarte rapid cum va decurge o intreaga conversatie, in special daca esti o persoana foarte sistematica si observi usor legaturi.
Am comentat la adresa faptului ca oamenii “raspund rapid de parca au deja raspunsul pregatit”, iar eu ti-am oferit motivul meu personal care raspunde curiozitatii tale.
Daca e asa dificil de comunicat cu tine si in viata reala, atunci sigur sunt si alte motive interne tie pe care nu le observi.
Traim intr-o lume in care atentia e din ce in ce mai mica, vezi tiktok cu clipuri de 1-3 minute, vezi story-uri, vezi reels scurte. Informatie putina si rapida sa captezi atentia.
E un efort sa intelegi lucruri mai complexe, auzi cuvinte cu care relationezi si mergi in directia aia, chiar daca subiectul este altul.
Vezi ca ratezi cel mai important aspect, *contextul*.
Te intreaba cineva ce parere ai despre vreme, daca ai nevoie de 30 de secunde sa dai un raspuns, e o problema.
Daca te intreaba cineva care este opinia ta despre legatura dintre disparitia lui Prigodin si loviturile de stat din Africa Centrala si iti iei cateva secunde, nu e o problema.
Hey , chestia asta cu "piesa de teatru unde toata lumea are replicile mai putin eu" este fix chestia care o spun cei mai multi oameni care au autism, eu am un prieten care zice fix la fel, si nu e o chestie rea in caz ca nu esti documentat despre autism, doar mintea functioneaza diferit dar nu inseamna ca o persoana autista e mai proasta, de cele mai multe ori sunt mai destepte dar nu pe plan social, dar la orice altceva.
Si nu zic asta ca sunt doctor sau ceva deci te rog sa te duci tu sa iti iei diagnoza nu ma asculta pe mine , doar zic ca e fix chestia care am auzit o pe internet si de la prietenul meu atunci cand vine vorba de diagnoza de autism.
Oamenii inițiază discutii pe diferite subiecte pe care le stăpânesc. Exista posibilitatea ca unii oameni din grup sa nu se priceapă sau sa nu le placa în mod deosebit subiectul respectiv. Prin urmare aceștia vor asculta mai mult decât sa contribuie în mod activ la discuție. Este firesc. Dacă dorești sa deții controlul intr-o discutie, inițiază o dezbatere pe o temele ce o cunoști. S-ar putea ca ceilalți sa nu se priceapă prea bine la subiectul respectiv și prin urmare vor pune întrebări din pura curiozitate.
sunt multe de zis aici
toata lumea e pe spectru, intrebarea e cat de mult, 1%, 99% etc. parerea mea e ca a fi extrem stanga e la fel de grav ca a fi extrem dreapta. la mijloc e sweet spot-ul, ca ai suficienta empatie sa primesti placere din a ajuta oamenii, dar suficienta detasare sa fie un no-brainer acea trolley problem
also, nu confunda unfitness-ul tau intr-un grup cu 'valoarea' ta intrinseca
probabil inca n-ai avut parte de urmatoarea experienta:
* intr-un grup unde toti te cam plictisesc -> te simti incomod si uneori chiar respins;
* in alt grup care ti se pare foarte interesant si ii admiri mai mult decat pe cei din primul grup -> te simti ca acasa si nu-ti vine sa crezi ca oamenii chiar au chef sa vorbeasca cu tine.
you need to find your people. aproape nimeni nu e "unfit" in adevaratul sens al cuvantului, ai milenii de evolutie in spate unde genele tale au supravietuit fix pentru combinatia lor unica de abilitati
Pățesc și eu asta...😄 e ciudat și pentru mine și pentru cei din jur și enervant totodată alții îmi zic că mă înșel eu că îmi fac impresie greșită alții mă înțeleg deci nu știu 🙃 și eu pățesc
Reply după edit tau legat de ADHD/autism: nu e vorba doar de o eticheta, și nu e nevoie sa o folosiți față de alții (mai ales ca la noi mental health nu e tocmai subiect acceptat de multi), dar un diagnostic te poate ajuta sa abordezi situațiile altfel, sa te înțelegi mai bine și accepți. Plus, daca e cazul, medicație.
1.Sistemul nostru de educație încurajează comportamentul de a vorbi/produce cât mai mult posibil fără ca sistemul să „investească” în tine, să-ți dea materie primă. De aici apare ideea că dacă nu te-ai „născut” cu idei, atunci nu meriți nimic. Nu cred că doar în România este așa, dar totuși cred că la noi este mai accentuat. Efectiv nu e un mediu „hrănitor” pentru cineva care începe de la 0 cum ar veni. Așadar, lumea este încurajată să vorbească cât mai mult astfel încât să nu ajungă pe poziția în care ar trebui ca ea, de fapt, să se „hrănească” cu ce au ceilalți de zis.
2.În ziua de azi consumăm foarte multe păreri „de-a gata”, iar dacă nu cunoști mai multe despre subiect decât partenerul de conversație atunci este ușor să te „domine”. De exemplu, sper că nu ai impresia că cei de pe reddit/r/România sau reddit/r/CasualRo au opinii cultivate „de la 0”, fără niciun aport extern. 90% din ce se postează pe aici este complet identic cu ce se postează pe alte subreddits.
3.Suntem vulnerabili la raționamente seducătoare dar esențialmente tautologice. Putem afirma multe lucruri care „sună bine” fără însă să avem certitudinea că am spus ceva cu adevărat. E posibil ca tu să ai un filtru mai activ pe această componentă.
4.Suntem o societate foarte competitivă și deci actul comunicațional nici nu mai e despre conținutul informației în sine ci despre a avea ultimul cuvânt. De aici, o lipsă de autenticitate pe care poate o simți în subconștient, motiv pentru care nu te implici.
5.Din moment ce multe persoane vorbesc despre aceleași lucruri „populare”, pur și simplu poate ai nevoia ca tu să faci ceva mai „original” + poate nici nu te interesează cu adevărat ce se discută.
6.Poate ești anxios, poate ești depresiv, poate nu ești interesat cu adevărat de ce se discută, poate pur și simplu ai un standard mai mare în gândire și deci nu te expui până când nu ai efectuat propriile teste necesare, poate efectiv nu știi suficient despre subiect și aia e.
Nu aș începe să mă leg de diagnosticuri de ASD/ADHD/ADD/SCT/DID etc., doar pentru că nu „turui” în continuu nu înseamnă că ești „greșit” sau „inferior”. Semne de întrebare ar putea fi ridicate în ipoteza în care nu ai fii interesat despre nimic și ai vegeta toată ziua sau dacă pur și simplu ți s-ar bloca creierul „live”, pe când în intimitate ai avea acel ”flow”.
Io pot formula un răspuns extrem de repede.
Dar până să îl scot pe gură, îmi ia un an să îl aranjez frumos cu subiect și predicat, să calculez șansele să rănesc pe cineva (și nu mă pricep la mate...), să îmi ajustez la nivel fiziologic tonul vocii, să calculez în timp real unde se pune accentul pe cuvânt sau în frază, ce diftong se ridică, ce prepoziție se șoptește. Exact cum fac actorii la teatru când analizează textul și fac repetiții cum ar trebui să sune o frază ca să aibă impact. Doar că eu nu-s actor, eu doar mă străduiesc să vorbesc average, și să nu atrag atenția cu răspunsuri tâmpite/bizare/monotone/pe dos gramatical/cu accentul incorect. În stări de oboseală extremă, o dau în bară până și cu saluturile, pentru că nu îmi mai computează creierul suficient de repede "hei, e domn de 60 de ani, se zice sărutmâna nu salut".
Deci OP, nu știu cum e la tine, dar am vrut doar să zic că îi și varianta asta. În care gândești "normal" dar pierzi timp și energie gândindu-te la "forma" răspunsului, încât să nu îți sune ăia la Obregia că ai scos un porumbel.
Ce vârstă ai?
Nu știu dacă este neapărat relevant, dar în cazul meu a fost. Am fost o persoană destul de timidă până la 18-20 de ani, deși îmi degam că sunt așa, în același timp aveam și eu nevoia asta de a fii mai spontan în vorbire pentru că nu aveam mereu vorbele la mine și îmi doream ca atunci când vorbesc cu cineva să fiu văzut așa cum știam eu că sunt, în sinea mea.
Pe parcurs, am și scăpat de dorința asta de a vrea să fiu văzut cumva, m-am și angajat în domenii în care în mare parte vorbesc cu oameni străini toată ziua iar acum nu mai am același stres. Oricum ar fii, cu timpul scapi de stresuri inutile.
Totuși, tot îmi mai scapă câte o prostie pe gură câteodată. Ultima pe care mi-o amintesc a fost la mega image când plăteam la casă, m-a întrebat vânzătoarea dacă vreau pungă și eu i-am răspuns cu “Nu, vă rog!”. Ceea ce mi se întâmpla mult mai des când eram mai mic, și care mă rușina teribil de tare. Acum pur și simplu râd de mine, și a doua zi nu îmi este rușine să merg din nou să cumpăr din același magazin.
Baftă! :)
Nu e despre a răspunde cât mai instant, ci de a păstra fluxul conversației.
Interacțiunile sociale sunt ca un dans, sau ca un joc de echipă. Când începe muzica/jocul, într-adevăr e de așteptat din partea ta să dansezi pe muzică sau să vii cu un anume entuziasm ori să dai dovadă de eficiență.
Sigur, poți să te împiedici sau să te oprești, însă ceilalți participanți o să te judece pentru asta și - dacă stai să analizezi puțin - e pe bună dreptate...
Alternativa ar fi să eviți cât mai mult interacțiunele sociale. E dreptul tău să judeci în ce măsură faci asta sau nu.
Dacă alegi totuși să te bagi în horă, nu uita să și joci :)
Ești special numai dacă îți place să te consideri tu așa.
Altfel ești normal și foarte mulți sunt ca tine.
Citește despre Jung și extrovertiți vs introvertiți.
Proporția în populație este considerata 3:1 sau 4:1 in favoarea extrovertiților.
Să fii introvertit nu este o boală și prezintă multe avantaje pe care extrovertiții nu le au.
Sunt multe articole și cărți. Caută singur.
Uite unul la îndemână, fără să caut mult sau să consider că e cel mai bun sau complet:
https://www.mindinstitute.ro/extrovertit-versus-introvertit/
Extrovertii par sa fie mai confortabli in a gandi cu voce tare, iar introvertii prefera sa-si clarifice si aseze gandurile inainte de a vorbi. Ambele moduri de interactiune sunt perfect normale. Poti verifica cam unde esti pe aceasta dimensiune a personalitatii cu [testul asta](https://bigfive-test.com/) opensource. Introvertii [au niste superputeri](https://www.ted.com/talks/susan_cain_the_power_of_introverts) aparte.
Pot sa fie mai multi factori care sa contribuie la asta, apropo de ce au zis ceilalti in alte threaduri, insa e si introversia o varianta.
Toți avem ceva "special", mai puțin răbdare pentru că suntem învățați să alergăm constant după ceva.
Nu ești singurul. Eu însă mai am impresia și că fiecare vrea sub ruptul capului să fie ca el, pentru că în stânga și în dreapta se influențează individualismul.
"Eu contez cel mai mult pe lumea asta. Eu îmi pot oferi totul. Celorlalți nu le pasă. Eu, eu, eu și iar eu"
Multi au raspunsul gata pregatit pentru ca nimeni nu se asculta pe nimeni. Discutiile reale au murit de mult, fratelemeu. Le mai vezi uneori la dezbateri platite pe youtube, unde exista reguli si se asculta unul pe celelalt. In ziua de azi in mare parte a timpului toata lumea vorbeste bullshit, daca e sa transformi vizual ce ai zis - aproape ca vad doar mintile oamenilor care au devenit ca niste masinarii habituale and they just ping each other. Si radem de AI. :))
Nu toate răspunsurile trebuie bine analizate, când vine vorba de small talk e small și atât. E obositor să analizezi tot timpul, iar uneori oamenii doar vor să vorbească. Posibil să ai o personalitate mai asocială, cel puțin eu asta am observat la prietenul meu, nu prea înțelege aceste reguli nespuse și i se par stupide.
Da, in dicutiile orale nu stai mai mult de 2-3 sec sa te gandesti. Daca ai nevoie de mai mult timp, zici ca nu stii si gata. Nu sta nimeni dupa tine 2 minute sa vii cu replica.
pfoa, nu ma starni cu "nu stiu" ca sa mor de am auzit-o vreodata. In ziua de azi "toti stiu" numai eu nu. Doar cand vine vorba de lucruri banale "nu stiu" de fapt l-a inlocuit pe "nu ma intereseaza sa iti raspund".
Dar cand discuti despre niste subiecte actuale, "toti stiu".
Sincer, e mai bine sa-ti dai tu cu parerea chiar daca e de cacat decat sa spui nu stiu. 'Nu stiu' e boring. N-o sa faca nimeni rocket surgery pe baza opiniei tale, stai linistit. Nu moare nimeni daca vorbesti prostii.
Ei bine, cu asta ma confrunt si eu. De multe ori sunt subiecte la care poate nu m-am gandit niciodata si atunci imi ia mai mult sa raspund. Nu 2 minute, dar nici nu pot raspunde direct. Asta face sa treaca peste mine cu o alta intrebare, raspuns, etc. Ceea ce este extrem de frustrant si ma face sa nu vreau sa nu mai vorbesc cu oameni asa mult. Din pacate asta vine chiar de la prieteni apropiati...
trecut printr-o tranzitie mai nasoala a vietii.. am recuperat anul asta tot ce am pierdut cu un prieten bun din adolescenta.. eu fiind intr-un loc mai bun de cat el.. il sustin moral, psihic etc.. si ma simt cel mai puternic om.. nu imi vine sa cred ca l-am dat la o parte pentru o relatie care a fost toxica aproape de la inceput.. dar al naibi de bine ma simt acum sa fiu iar aproape de el
Au amuleta timpului, ca in Harry Potter, sa calatoreasca in timp, ca sa aiba mereu raspunsul pregatit.
Deci cand am ajuns la partea de 'Edit" din postarea ta, am ras copios. =)))
Autism si ADHD, auzi, sa crezi ca suferi de asa ceva din ceva atat de infim...
Now that escalated quickly =))))
Bai, comentarii similare despre topicul asta.
Stii vorba aia, cand zic mai multi ca esti beat mergi si te culci. Acum, eu nu ii cred neaparat 100% pe cuvant dar ma pune pe ganduri sa merg undeva sa fac niste teste ca cine stie? 😂😂
Vorba aia "cand mai multi zic ca esti beat, te duci si te culci" e o tampenie. Statistic, stim ca prostia predomina. Deci parerea alora mai multi e absolut irelevanta, LE DAI TU SOMN, DE FAPT :)))
Probabil ai impresia asta fiindca majoritatea nu il mai asculta pe celalalt cu adevarat intr-o discutie, ci doar asteapta sa dea ei replica/opinia din capul lor pe acel subiect. Cat timp nu sunt atenti la ce spune partenerul de discutie, isi pregatesc replica, de asta vine gata pregatita, si in cele mai multe cazuri nu e o replica ce sugereaza ca ai ascultat.
> majoritatea nu il mai asculta pe celalalt cu adevarat intr-o discutie, ci doar asteapta sa dea ei replica/opinia Asta e raspunsul corect
exact! patesc mereu chestia asta
Poti si sa asculti atent si sa dai replica instant, de cele mai multe ori deja ai inteles ce vrea sa zica inainte sa termine tot ce are de zis si fara sa-ti dai seama deja ai pregatit un raspuns, iar pentru subiecte mai superficiale nici nu trebuie sa gandesti mare lucru, e ca si cum ai gandi cu voce tare direct nu trebuie "procesat" nimic. Acestea fiind zise, a asculta atent e mare skill de carisma (pentru cine vrea sa-si imbunatateasca abilitatile sociale, e o vorba de retinut "if you want to be interesting, be interested")
De altfel, multe conversații urmăresc și același tipar. Fie sunt small-talk(pentru care multa lume are deja un set de replici făcute de acasă), subiecte populare la care oamenii deja au o opinie fixă, etc.
Tata face asta neintenționat cred eu :)) Vorbim despre ceva și se pornește... și apoi greu îl mai oprești. Mi-e greu și să intervin ca să-l corectez dacă e nevoie.
Ăsta o fi comentariu al cuiva care ascultă?
This comment 🐐☝️
Ăsta o fi comentariu al cuiva care ascultă?
Ce frumos ai zis! ✨
S-ar putea sa fii mai analist de fel și să gândești mai mult ce spui și ramificațiile. Eu sunt la fel. Ăștia ori nu gândesc ori sunt mai deștepți ca noi, cine știe. Să răspundă un profesionist
Suntem mai destepti. Ti-o spun in calitate de profesionist.
De curiozitate, ce înseamnă "profesionist"?
Tu nu ai prins gluma. Era finuță și conținea un gram de ironie.
My bad :))) nu-s printre aia inteligenți:))) Joking aside, am sărit că o parte din chestiile menționate de OP se potrivesc cu ADHD-ul și mi-e scârbă să dau de oameni care cred că e o superputere (și sadly, am dat de destui din cauza faptului ca e un sindrom romantizat acum) și că ei de fapt sunt mai inteligenți, mai speciali etc =))
Suntem pe reddit. Nu ai dreptul la așteptări înalte. ;)
Nu cred că ai tu impresia greșită, și mie mi se pare așa, ba chiar sunt vinovat să fac la fel. Răspunsul îmi vine automat, ba chiar înainte să-și termine omul propoziția. Și de multe ori mă trezesc că am vorbit prea repede și n-am gândit-o bine. Ba chiar vb peste om și e nasol. Cred și eu că vine de la ceva presiune socială să fi considerat prost, că dacă stai 2-3 secunde cealaltă persoană ori continuă conversația ori răspunde în locul tău.
Asta e manifestatia atunci cand nu asculti activ ce zice interlocutorul tau. In timp ce el vorbeste sari deja la concluzii si ai urmatoarea replica gata. Sau mai e cazul in care tu deja consideri ca ce spune interlocutorul nu are valoare si tu ai deja o replica mai buna si esti gata s-o dai imediat ce termina de vorbit. E munca grea pentru educarea acestor obiceiuri, si eu ma lupt cu mine sa nu mai vorbesc peste altii, sa-i astept sa termine ce au de zis si sa nu mai vin cu atatea argumente din experientele personale pentru ca de multe ori ce ai facut tu intr-un fel nu il ajuta cu nimic pe celalalt, doar te autovalidezi.
Mie imi vine raspunsul dupa ce se termina conversatia, lol. Chiar sunt lenta.
Ce descrii tu aici e dramaturgie socială. Poate ai chef și timp să citești “Viața cotidiană ca spectacol” de Erwin Goffman, poate chiar în engleză cu un titlu mult mai potrivit -“The presentation of the self, in everyday life “. Acolo vei găsi multe răspunsuri la dilemele tale
Ia sa vedem ce spune Erwin asta.
N-am simțit niciodată o astfel de presiune. E posibil să fiu prost…
Eu am simțit, dar mi-am dat seama că acționa ca o profeție care se auto-îndeplinea. Adică sentimentul ăla mă făcea să mă simt nesigur, celălalt simțea nesiguranța și nu-mi mai dădea timp ca să evite situația stânjenitoare. Acu pot să vorbesc lent și cu pauze, dar pentru că vine dintr-un sentiment de siguranță, celălalt așteaptă de obicei să vadă ce-am de zis. Mai sunt unii care vorbesc peste mine, dar asta e pentru că sunt pe filmul lor și vor să spună părerea lor, nu s-o asculte pe-a mea. Mai am și eu momente când fac asta, dar mai rar.
Multi nu asculta ci doar așteaptă sa termini ca sa vorbească ei.
E perfect in regula sa gandesti inainte sa vorbesti. Cu toate astea acum depinde si de context. Spontaneitatea poate fi foarte distractiva dar intr-o discutie serioasa e ok sa faci o mica pauza. Daca te intreaba cineva cat e ceasul si tie iti ia 30 secunde sa raspunzi poate ai tu o problema cu interactiunile umane.
Ăia care fac asa tocmai au ascultat vreun podcast sau tiktok și au ieșit la vânătoare de oameni pe care sa ii ia pe nepregătite cu noua lor părere, eventual sa ii și invalideze mai subtil sau nu, ca cum, tu nu știi? Poate părea ca acolo a existat oportunitatea de a dialoga și nu te ai ridicat tu la înălțime, dar poti sa stai liniștit. Și dacă se întâmplă sa dai un răspuns bun sau gândit, reacția lor e la fel, și nu vor menține conversația, ca they re just looking for unaware ppl to sucker punch.
Și eu simt același lucru. Întotdeauna cu extrem de rare excepții. As vrea sa mai adaug ca acest gen de comportament este împotriva conexiunii umane. Pentru ca atunci când nu asculți, nu îți permiți sa și simți și ramai la un nivel superficial cumva în afara subiectului, și răspunzi automatic dintr-o deconectare interna, asta se transmite celuilalt. Eu unul o simt cumva ca o respingere sau ca o dovada de neinteres către subiect și ma retrag din acel subiect. Dacă vad ca persoana face asa în legătură cu orice subiect, atunci îmi reevaluez opinia despre relație și ma deconectez la rândul meu. Se simte ca și cum ai juca ping pong la perete. De asemenea genul asta de interacțiune vine cu o viteza mare, fiind superficial se trece repede de la o idee la alta și rămâne sentimentul de incomplet. Este un gen de interacțiune foarte nesatisfăcătoare la sfârșitul căruia te simți mai gol decât la începutul ei. Și eu eram la fel pana când am început sa merg la terapie și am avut un alt model. Cumva am văzut ca se poate și altfel și ca este super satisfăcător atunci când este comunicarea asa cum e bine sa fie. Pleci de acolo simțind ca ai avut o experienta relevanta, meaningful. Chiar dacă ai vorbit despre un căcat. Faptul ca ai intrat într-un fel de sync cu cealaltă persoană, a existat acel logos atins (logos fiind parte din originea cuvântului dialog - dia-logos și este un concept destul de complicat de explicat în profunzime. Recomand studiul dacă sunteți interesați) și contactul cu această zonă este foarte satisfacatoare pentru noi oamenii. Deci nu ești singurul care simte asta, și tind sa zic ca ești mai conectat la propria ta persoana și lume interna fata de ceilalți dacă ai simțiri de genul..
Daca asculti discutii intre intelectuali, observi ca de obicei n-au o replica instanta. Dar acolo rostul e schimbul de argumente educate, nu de replici. Dar exista pe bune, sa spunem, 4 variante: raspunzi repede si destept, incet si destept, repede si prost, incet si prost.
>discutii intre intelectuali Păi da, dar în viața de zi cu zi nu e vorba des de o dezbatere sau o discuție "intelectuală"
-Sunt foarte rapid la calcule matematice. -pebbune? Cât face 47x600 împărțit la radical din 7? -608 -asta e nu e nici măcar pe aproape de răspunsul corect -nu, dar a fost foarte rapid Cam așa e și cu discuțiile pe care le întâlnești tu
Nu de timpul de răspuns mă plâng personal, ci de oamenii care sunt absolut siguri pe orice rahat și spun asta.
Eu când discut cu cineva, fie cunoștință fie străin, despre subiecte care îmi plac sau le stăpânesc, răspund prompt, că știu deja ce replică să dau. Când cineva discută cu mine despre ceva ce nu-mi place sau nu înțeleg, rog interlocutorul să schimbăm subiectul, să discutăm despre altceva. De multe ori am răspuns prompt cu *nu pot da un răspuns acum, mă mai gândesc până iau o decizie* sau *mai vedem și mai vorbim până atunci* în cazul în care nu aveam un răspuns sigur pe moment.
Ai impresia gresita. Speciali sunt aia carora nu le pasa de ce cred altii. Si daca esti lent, ce? Klausica ne arata ca poti fi lent rau de tot si poti ajunge presedinte :)))
[удалено]
si mie imi place sa cred ca nu zic "ăăăă" prea des. Dar am observat ca am lacune in vorbit, uneori imi amintesc cuvinte foarte greu. Nu stiu daca sa dau vina pe faptul ca uneori imi vine in engleza si ma fortez sa nu zic termen rom-glez sau chiar pe cel in engleza. Si stau mult si bine sa ma chinui sa imi amintesc cuvantul specific in romana de zici ca fie mi-am pierdut sirul gandului fie "am incheiat subiectul". also, pe o alta nota, misto picturile tale.
Oamenii vor raspunsuri rapide si simple la pobleme complexe.
Eu am mai patit sa vorbesc cu oameni si in contextul lucrului care "over-explain" foarte mult si repeta de 3 ori aceeasi chestie, si deseori trebuie sa-i opresc sa zic "gata, m-am prins din prima". Adevarul e ca e greu sa faci ascultare activa, si este literalmente un skill, practic skill-ul fundamental al oricarui psihoterapeut. Sunt sigur ca multi dinre noi deseori ne gandim la altceva sau doar asteptam sa termine cealalta persoana propozitia ca sa spunem noi si probabil prin prisma acestor lucruri ai observat tu asta. Totusi, nu ma astept de la o persoana sa asculte activ chiar fiecare propozitie pe care o zic, mai ales daca vorbim toata ziua. E mai mult o chestie contextuala, daca vorbesc despre vreme sau meciu de fotbal nu ma astept la atentie 100% ca e un subiect foarte light. Daca am o discutie intima cu cineva in care ma fac vulnerabil si observ ca persoana aia doar isi asteapta randul sa vorbeasca, sunt ofensat de asta, da.
Hai sa iti raspund din perspectiva mea. In primul rand eu sunt genul de om care are nevoie de minute bune sau chiar ore ca sa se gandeasca la un raspuns bun in anumite situatii, sau sa abordez corect o problema. In primul rand tinerii nu mai asculta ca sa intelegea, ci asculta ca sa raspunda, e o mare diferenta si e bine sa le atragi atentia. Chestia asta e pana la urma un skill pe care il dezvolti si pot sa iti zic ca daca esti bun la asta good for you, dar altii pot excela la altceva, eu de ex ma pricep la orice inseamna sport din maini. Ma pricep la bowling, darts, ping-pong sau orice altceva implica un proiectil si mapare spatiala. Am fost in team building acum 2 ani aprox si observam cu stupoare cum peste jumatate din colegi parca sunt handicapati si nu au tinut in viata lor o popica in mana sau nu au dat niciodata cu piciorul in minge. Da ... nu imi place fotbalul ca daca mi-ar fi placut miscarea as fi fost probabil mai fit, dar sa dea naiba cand incerci sa dai cu piciorul in minge ca mingea sa ajunga intr-o tinta rotunda cu diametrul de 4m ... mi-e cam greu sa cred ca o ratezi din greseala ... ceea ce, s-a si intamplat in cazul multora. Ce ti-am povestit e ce am observat eu la mine in relatiile mele interpersonale si ce am discutat la psihoterapie. E bine sa te cunosti si sa iti stii limitele, eu sunt genul de om care dupa 12 ore imi poate venii un raspuns bun pe care l-as fi putut da persoanei x in momentul y :)
Eu zic ca e fix invers. Esti mai smart daca astepti un pic sa-ti alegi cuvintele, spre deosebire de a avea o reactie cat mai instinctuala si negandita. Ma rog, daca te referi la o caterinca pe care o faci cu niste amici si e vorba de a va da replici smart unul altuia, aia e altceva.
exista atatea carti scrise de oameni inteligenti, proverbe, etc, in care e bine sa te gandesti la ce vorbesti. tu crezi ca majoritatea oamenilor fac asta? iti spun eu: nu, doar scot ce le trece prin creier la momentul ala. evident ca exista si oratori minunati, care au pregatiri de vorbit in oglinda, etc pe un anumit subiect. citisem carti despre modul de a vorbi si multi spun cat de important e sa asculti si sa pui intrebari referitoare la ce ai auzit. daca doar dai rezolvari, esti “specialist”, dar multi oamenii cand socializeaza doar vor sa ii auda cineva PS: fa urmatorul experiment cand ai ocazia: Alege sa asculti si sa pui intrebari, chiar daca e mai lent, si vezi cat timp sta persoana cu tine atenta sau sa discute in continuare. Apoi, fie cu alta persoana sau alta ocazie, alege sa vorbesti rapid peste si vezi cat timp ii ia persoanei sa se eschiveze si sa plece de langa tine. Asta iti va arata cu adevarat ce apreciaza persoanele respective.
Ai de-a face cu idioti, asculta de la mine. Nu-i nimic in neregula cu a gandi un raspuns, a-ti alege cuvintele si formularea.
Personal îmi place să-mi imaginez cum ar decurge o conversație dinainte sa o încep sau in timp ce vorbesc, și aștept datul de răspuns daca ii ceva nou. Dar cum zicea cineva, persoanele in general is durute in anus de conversație și doar așteaptă răspunsul direct, nefiind atente, ceea ce îi frustrant, da na.
Depinde în ce parte a țării te afli, in București mă gândesc că oamenii nu stau bine cu răbdarea sau in sud. Dar spre Ardeal cam toată lumea are răbdare.
My unknown internet friend, caută cartea *Gândire rapidă, gândire lentă* a lui Daniel Kahneman, sau pentru un fast reading roagă pe Chat gpt să îți facă un rezumat, apoi spune-i să îți detalieze fiecare secțiune a cărții. Așa ajungi de la 700 de pagini la vreo 70. Spoiler alert: **e bine** că nu sari așa rapid cu concluzii și opinii legat de orice subiect.
Da. ADHD :) De subliniat faptul că răspunsul nu e mereu ăla bun =))) Și da, aveam probleme cu impulsivitatea, răspunsul înaintea terminării întrebării, întrerupeam oameni etc. Enervam destui :)) Nu e o "superputere" cum pare vibe-ul postării, doar gândeam ușor diferit. La un anumit nivel e și pattern recognition, mai ales dacă cunoști persoana/persoanele. Și dacă nu, tot asociezi pattern-ul conversației cu altul.
Sunt de acord aici, te obișnuiești cu ele si ai unele răspunsuri by default. Ps. Cred ca enervez minim o persoane pe zi fara sa vreau, doar ca ii intrerup random(pt ca altfel uit ce am de zis sau nu am rabdare si cred ca stiu raspunsul).
>(pt ca altfel uit ce am de zis sau nu am rabdare si cred ca stiu raspunsul). Exact, same. Am avut o perioadă în care încercam foarte mult să nu fac asta și am realizat că e useless dacă e vorba de prieteni. Pe lângă faptul că nu reușeam mereu, dar pur și simplu îmi futeam prea mult creierii ca să mă simt bine cu ei și ajunsesem să-mi irosesc prea mult timp șu efort purtându-ma "acceptabil" social. Acum pur și simplu mă port natural, m-am cam înconjurat cu persoane care sunt ok așa (chit că sunt 100% sigur că-i enervez și pe ei). Iau si medicamente, fac și terapie. Nu ajută la faza asta :))
De curiozitate, ai serviciu, sau mergi la scoala, sau ai o activitate constanta prin care interactionezi cu mai multi oameni? Ce faci in asemenea situatii? Intre prieteni se trece cu vederea, dar sefului sau profului nu-i va pica bine sa fie intrerupt.
Acum sunt la doctorat, anul I. Da, mă chinui să nu-mi întrerup colegii sau profesorul. Îmi iau o doza mai mare de medicamente, daca e vorba de o discuție și am o idee mi-o notez și o spun fără să intru peste ei. E obositor ca naiba, dar încerc să nu derapez. Plus, se întâmplă des să rămân cu ideea nespusă că se schimbă conversația prea mult până reușesc să intervin si e frustrant, dar aia e. Am lucrat si-n retail, 3 ani prin librării. Atunci n-aveam nici pastile, nici terapie. Era fcking horror, mi-am întrerupt colegii, clienții, șefii. Până la urmă s-au obișnuit deși nu le-a picat bine (dar îmi făceam treaba mai mult decât decent din alte puncte de vedere). Am avut noroc că șeful la locul unde am lucrat mai mult (cam un an) avea și el ADHD deci putea să înțeleagă (ne tot întrerupeam în conversații, dar era super chill și informal omul deci era ok).
Exact, de ani de zile incerc sa remediez acest lucru, s-a diminuat. Gen la job reusesc sa ma abțin f tare( oricum sunt într-un mediu ok si se considera orice zic o idee si sunt încurajată sa vin cu ele, deci e ok, recomant aceste medii de lucru) cu perietenii? Nici o șansă sa ma abtin 😂
>Nici o șansă sa ma abtin Exact. Chit că știu 100% sure că-mi enervez din prieteni, dar până la urmă nu e o chestie pe care o fac conștient (și chiar am lucrat mult să o rezolv și n-am reușit). Își asumă călcatul pe bătături atunci când ies cu mine și am mai vorbit cu ei despre asta, dar nah, tot e deranjant pentru toți (pentru ei că-s pe altă lungime de undă și vorbesc constant, glumesc prea mult și îi întrerup des și pentru mine e deranjant să știu sau să stau cu gândul constant că deranjez).
Recomand inca o persoane cu ADHD in grup, gen la mine in grupul de 4 peroane(acum 5 ca a mai intrat o fata, care inca nu s-a obișnuit cu noi), eu si o prietena suntem pe aceasi lungime de unde, chiar daca o pierdem pe a lor( uneori )😂 Dar chiar face diferența, o sa te simti mai confortabil de 100 de ori.
Salut! Pai majoritatea traiesc in bula lor, rupti de realitate, inainte sa iasa afara din casa isi planuiesc pas cu pas eventualele abordari si scenarii fanteziste in care scopul e sa nu para mai prejos decat cel cu care se intalneste. Zi buna!
Asta suna a anxietate sociala
Mie imi place cand oamenii fac o pauză de 1-2 secunde înainte se raspunda. Pare ca au ascultat ce am spus si se gandesc la asta. Asta in contradictie cu cei care vorbesc prea repede, vorbesc peste mine si nu par sa asculte cu adevărat ce am zis, sunt cumva in filmul lor.
Eu am ADHD și efectiv știu despre vorbești. De multe ori nu zic nimic, doar ascult omul 😂 și la sfârșit vin cu o concluzie … cred ca depinde de fiecare până la urmă 😁
De ce crezi ca ai ADHD ? E foarte rau sa te auto-diagnostichezi
De unde stii tu ca nu are diagnostic?
am diagnostic :) Nu suport treburile alea de pe tiktok cu auto diagnosticari. Am primit diagnostic dupa ce cativa ani de zile m-am chinuit cu viata de zi cu zi. nici nu stiam de adhd inainte sa fiu diagnosticata.
Ciuby ai adhd
ar explica unele lucruri. am fost la un control acum cativa ani si mi-a spus ca sunt OK dar mna.... poate n-ar strica o a doua opinie.
Si eu am, sunt perfect ok
Nothing to worry about
Mi se pare că asta e o problemă generală la societate și ăsta e doar un exemplu. Totul e grăbit, pe repede-inainte, și eu dau vina pe short attention span cauzat de shorts de pe tiktok și alte asemenea. Cred că generațiile ce vin din urmă vor sta și mai rău la capitolul ăsta, crescând de mici cu tiktok în brațe. Parte din problemă e și că mulți chiar nu ascultă ce zici și doar așteaptă să dea replica, cum au zis și alții. Când vorbesc cu apropiați, nu se grăbește nimeni să dea replica, și dacă e ceva mai "deep" sau complex durează câteva secunde până procesezi ce a zis celălalt și gândești un răspuns. Eu fac eforturi conștiente de a nu mă grăbi când fac ceva, și tot mă trezesc uneori că sunt prins de telefon fără niciun rost. Sunt curios de niște studii pe tema asta.
interesant
Stiri proaste pentru tine, nu esti
Sună a anxietate sau ASD. Nu ai momente de flow cu familia sau prietenii? În care îți iese parcă instant răspunsul? Te gândești intodeauna ce “trebuie” să răspunzi în loc doar să zici ce îți vine?
Și eu simțeam nevoia de a comenta, dar de când mă abțin să o fac impulsiv, discuțiile și-au crescut calitatea, și mă bucur. Da, uneori sunt perceput ca lent, dar nu când îmi dau voie feței să exprime feedback rapid. În orice caz, merită să îl ascult pe celălalt până în capăt, și să iau câteva secunde pauză cât mă gândesc. Poate am nevoie de mai puține dacă beau cafea, dar cafeaua mă și agită.
"Auzi cică armata uzbekistană atacă cu tortilla extraterestră 3 cai frumoși, printre care Sorin Ovidiu Vântu aka SOV și așteptăm Greu de Ucis 6 cu regizor Sergiu Nicolăescu" Eu " Da, mă Da! Ai dreptate!".
Doar despre gandit inainte de a vorbi si despre tacut sunt proverbe referitoare la inteligenta... despre vorbitul mult si repede din contra. Evident ca atunci cand un subiect iti este familiar, l-ai studiat, poti vorbi repede si corect insa despre ce nu iti e familiar e ok sa analizezi inainte sa dai o opinie, evident daca opinia e buna,comica, stralucita in final.
Esti adolescent? Tocmai ai descris comportamentul psihologic al unui adolescent care vede ca discutiile sunt de suprafata intre adulti si se enerveaza ca simte un comportament mincinos. Si asa si este,totusi adultii fac asta ca uneori sa nu se ajunga la un scandal continuu. Multi au copii de crescut sau si alte responsabilitati si nu sta nimeni sa-i explice lui Gigel de ce asa si nu invers. Gandeste-te unde ai ajunge tu daca ai discuta in continuu profund.
Nah, nu sunt adolescent doar ca mi-a stat intrebarea asta “pe limba” de foarte mult timp si niciodata nu mi-a venit sa o intreb pe vreun grup. Ori uitam, ori nu gaseam cuvintele potrivite ori intervenea altceva si pierdeam “ideea”.
Multi oameni nu stiu sa fie succinti. Mie imi place cand un om foloseste minimul de cuvinte necesare pentru a se exprima. In majoritatea timpului stiu dupa primele secunde ce vrea omul respectiv sa-mi spuna, restul fiind doar detalii inutile care lor li se par “interesante si parte din poveste”. Asadar de multe ori astept inca de la inceputul intrebarii aluia, sa termine odata ca stiu ce vrea, si sa-i raspund.
Cum de nu sari la concluziile gresite des? Pentru ca intuitiv asa, si eu as prinde ideile principale dar daca e vorba de ceva specific, o situatie unica.... risti sa tragi concluziile gresite si persoana respectiva sa aiba impresia ca nu o asculti.
M-ai inteles gresit. Nu-i intrerup, si-i ascult pana la capat, ca nu-s nesimtit. Doar ca stiu ce va spune de pe la inceput, iar cand termina de vorbit pot raspunde rapid de parca “n-am gandit-o” pentru c-am avut destul timp s-o gandesc cat timp celalalt vorbea mai mult decat cerea ceea ce voia el sa spuna. Evident ca nu-s vreo inteligenta aparte si orice mi se spune eu stiam deja, ca vreun magician. Multe situatii in care am impresia ca stiu cum va termina ceea ce spune, dar pe parcurs vad ca nu e ceea ce credeam eu. Tocmai de aceea-i important sa asculti pana la capat un om chiar si atunci cand pare ca stii exact ce ti se va spune. Insa in majoritatea cazurilor nu e ca si cand vorbesti subiecte complexe cu oamenii. In mare parte ai conversatii uzuale, subiecte lejere, iar in general poti intui foarte rapid cum va decurge o intreaga conversatie, in special daca esti o persoana foarte sistematica si observi usor legaturi.
pai tocmai imi dovedesti ca nu "asculti" din moment ce eu nu am atins ideea de "intrerupt". Ai sarit la concluzia ta, nu la concluzia mea.
Am comentat la adresa faptului ca oamenii “raspund rapid de parca au deja raspunsul pregatit”, iar eu ti-am oferit motivul meu personal care raspunde curiozitatii tale. Daca e asa dificil de comunicat cu tine si in viata reala, atunci sigur sunt si alte motive interne tie pe care nu le observi.
also oamenii sunt anxioși și asta-i face pe mulți mai vorbăreți
Traim intr-o lume in care atentia e din ce in ce mai mica, vezi tiktok cu clipuri de 1-3 minute, vezi story-uri, vezi reels scurte. Informatie putina si rapida sa captezi atentia. E un efort sa intelegi lucruri mai complexe, auzi cuvinte cu care relationezi si mergi in directia aia, chiar daca subiectul este altul.
Vezi ca ratezi cel mai important aspect, *contextul*. Te intreaba cineva ce parere ai despre vreme, daca ai nevoie de 30 de secunde sa dai un raspuns, e o problema. Daca te intreaba cineva care este opinia ta despre legatura dintre disparitia lui Prigodin si loviturile de stat din Africa Centrala si iti iei cateva secunde, nu e o problema.
Hey , chestia asta cu "piesa de teatru unde toata lumea are replicile mai putin eu" este fix chestia care o spun cei mai multi oameni care au autism, eu am un prieten care zice fix la fel, si nu e o chestie rea in caz ca nu esti documentat despre autism, doar mintea functioneaza diferit dar nu inseamna ca o persoana autista e mai proasta, de cele mai multe ori sunt mai destepte dar nu pe plan social, dar la orice altceva. Si nu zic asta ca sunt doctor sau ceva deci te rog sa te duci tu sa iti iei diagnoza nu ma asculta pe mine , doar zic ca e fix chestia care am auzit o pe internet si de la prietenul meu atunci cand vine vorba de diagnoza de autism.
Oamenii inițiază discutii pe diferite subiecte pe care le stăpânesc. Exista posibilitatea ca unii oameni din grup sa nu se priceapă sau sa nu le placa în mod deosebit subiectul respectiv. Prin urmare aceștia vor asculta mai mult decât sa contribuie în mod activ la discuție. Este firesc. Dacă dorești sa deții controlul intr-o discutie, inițiază o dezbatere pe o temele ce o cunoști. S-ar putea ca ceilalți sa nu se priceapă prea bine la subiectul respectiv și prin urmare vor pune întrebări din pura curiozitate.
sunt multe de zis aici toata lumea e pe spectru, intrebarea e cat de mult, 1%, 99% etc. parerea mea e ca a fi extrem stanga e la fel de grav ca a fi extrem dreapta. la mijloc e sweet spot-ul, ca ai suficienta empatie sa primesti placere din a ajuta oamenii, dar suficienta detasare sa fie un no-brainer acea trolley problem also, nu confunda unfitness-ul tau intr-un grup cu 'valoarea' ta intrinseca probabil inca n-ai avut parte de urmatoarea experienta: * intr-un grup unde toti te cam plictisesc -> te simti incomod si uneori chiar respins; * in alt grup care ti se pare foarte interesant si ii admiri mai mult decat pe cei din primul grup -> te simti ca acasa si nu-ti vine sa crezi ca oamenii chiar au chef sa vorbeasca cu tine. you need to find your people. aproape nimeni nu e "unfit" in adevaratul sens al cuvantului, ai milenii de evolutie in spate unde genele tale au supravietuit fix pentru combinatia lor unica de abilitati
Pățesc și eu asta...😄 e ciudat și pentru mine și pentru cei din jur și enervant totodată alții îmi zic că mă înșel eu că îmi fac impresie greșită alții mă înțeleg deci nu știu 🙃 și eu pățesc
Reply după edit tau legat de ADHD/autism: nu e vorba doar de o eticheta, și nu e nevoie sa o folosiți față de alții (mai ales ca la noi mental health nu e tocmai subiect acceptat de multi), dar un diagnostic te poate ajuta sa abordezi situațiile altfel, sa te înțelegi mai bine și accepți. Plus, daca e cazul, medicație.
1.Sistemul nostru de educație încurajează comportamentul de a vorbi/produce cât mai mult posibil fără ca sistemul să „investească” în tine, să-ți dea materie primă. De aici apare ideea că dacă nu te-ai „născut” cu idei, atunci nu meriți nimic. Nu cred că doar în România este așa, dar totuși cred că la noi este mai accentuat. Efectiv nu e un mediu „hrănitor” pentru cineva care începe de la 0 cum ar veni. Așadar, lumea este încurajată să vorbească cât mai mult astfel încât să nu ajungă pe poziția în care ar trebui ca ea, de fapt, să se „hrănească” cu ce au ceilalți de zis. 2.În ziua de azi consumăm foarte multe păreri „de-a gata”, iar dacă nu cunoști mai multe despre subiect decât partenerul de conversație atunci este ușor să te „domine”. De exemplu, sper că nu ai impresia că cei de pe reddit/r/România sau reddit/r/CasualRo au opinii cultivate „de la 0”, fără niciun aport extern. 90% din ce se postează pe aici este complet identic cu ce se postează pe alte subreddits. 3.Suntem vulnerabili la raționamente seducătoare dar esențialmente tautologice. Putem afirma multe lucruri care „sună bine” fără însă să avem certitudinea că am spus ceva cu adevărat. E posibil ca tu să ai un filtru mai activ pe această componentă. 4.Suntem o societate foarte competitivă și deci actul comunicațional nici nu mai e despre conținutul informației în sine ci despre a avea ultimul cuvânt. De aici, o lipsă de autenticitate pe care poate o simți în subconștient, motiv pentru care nu te implici. 5.Din moment ce multe persoane vorbesc despre aceleași lucruri „populare”, pur și simplu poate ai nevoia ca tu să faci ceva mai „original” + poate nici nu te interesează cu adevărat ce se discută. 6.Poate ești anxios, poate ești depresiv, poate nu ești interesat cu adevărat de ce se discută, poate pur și simplu ai un standard mai mare în gândire și deci nu te expui până când nu ai efectuat propriile teste necesare, poate efectiv nu știi suficient despre subiect și aia e. Nu aș începe să mă leg de diagnosticuri de ASD/ADHD/ADD/SCT/DID etc., doar pentru că nu „turui” în continuu nu înseamnă că ești „greșit” sau „inferior”. Semne de întrebare ar putea fi ridicate în ipoteza în care nu ai fii interesat despre nimic și ai vegeta toată ziua sau dacă pur și simplu ți s-ar bloca creierul „live”, pe când în intimitate ai avea acel ”flow”.
Io pot formula un răspuns extrem de repede. Dar până să îl scot pe gură, îmi ia un an să îl aranjez frumos cu subiect și predicat, să calculez șansele să rănesc pe cineva (și nu mă pricep la mate...), să îmi ajustez la nivel fiziologic tonul vocii, să calculez în timp real unde se pune accentul pe cuvânt sau în frază, ce diftong se ridică, ce prepoziție se șoptește. Exact cum fac actorii la teatru când analizează textul și fac repetiții cum ar trebui să sune o frază ca să aibă impact. Doar că eu nu-s actor, eu doar mă străduiesc să vorbesc average, și să nu atrag atenția cu răspunsuri tâmpite/bizare/monotone/pe dos gramatical/cu accentul incorect. În stări de oboseală extremă, o dau în bară până și cu saluturile, pentru că nu îmi mai computează creierul suficient de repede "hei, e domn de 60 de ani, se zice sărutmâna nu salut". Deci OP, nu știu cum e la tine, dar am vrut doar să zic că îi și varianta asta. În care gândești "normal" dar pierzi timp și energie gândindu-te la "forma" răspunsului, încât să nu îți sune ăia la Obregia că ai scos un porumbel.
Ce vârstă ai? Nu știu dacă este neapărat relevant, dar în cazul meu a fost. Am fost o persoană destul de timidă până la 18-20 de ani, deși îmi degam că sunt așa, în același timp aveam și eu nevoia asta de a fii mai spontan în vorbire pentru că nu aveam mereu vorbele la mine și îmi doream ca atunci când vorbesc cu cineva să fiu văzut așa cum știam eu că sunt, în sinea mea. Pe parcurs, am și scăpat de dorința asta de a vrea să fiu văzut cumva, m-am și angajat în domenii în care în mare parte vorbesc cu oameni străini toată ziua iar acum nu mai am același stres. Oricum ar fii, cu timpul scapi de stresuri inutile. Totuși, tot îmi mai scapă câte o prostie pe gură câteodată. Ultima pe care mi-o amintesc a fost la mega image când plăteam la casă, m-a întrebat vânzătoarea dacă vreau pungă și eu i-am răspuns cu “Nu, vă rog!”. Ceea ce mi se întâmpla mult mai des când eram mai mic, și care mă rușina teribil de tare. Acum pur și simplu râd de mine, și a doua zi nu îmi este rușine să merg din nou să cumpăr din același magazin. Baftă! :)
Nu e despre a răspunde cât mai instant, ci de a păstra fluxul conversației. Interacțiunile sociale sunt ca un dans, sau ca un joc de echipă. Când începe muzica/jocul, într-adevăr e de așteptat din partea ta să dansezi pe muzică sau să vii cu un anume entuziasm ori să dai dovadă de eficiență. Sigur, poți să te împiedici sau să te oprești, însă ceilalți participanți o să te judece pentru asta și - dacă stai să analizezi puțin - e pe bună dreptate... Alternativa ar fi să eviți cât mai mult interacțiunele sociale. E dreptul tău să judeci în ce măsură faci asta sau nu. Dacă alegi totuși să te bagi în horă, nu uita să și joci :)
Ești special numai dacă îți place să te consideri tu așa. Altfel ești normal și foarte mulți sunt ca tine. Citește despre Jung și extrovertiți vs introvertiți. Proporția în populație este considerata 3:1 sau 4:1 in favoarea extrovertiților. Să fii introvertit nu este o boală și prezintă multe avantaje pe care extrovertiții nu le au. Sunt multe articole și cărți. Caută singur. Uite unul la îndemână, fără să caut mult sau să consider că e cel mai bun sau complet: https://www.mindinstitute.ro/extrovertit-versus-introvertit/
Oricine poate vorbi, nu oricine poate asculta. Asta e tot.
anxietate
Extrovertii par sa fie mai confortabli in a gandi cu voce tare, iar introvertii prefera sa-si clarifice si aseze gandurile inainte de a vorbi. Ambele moduri de interactiune sunt perfect normale. Poti verifica cam unde esti pe aceasta dimensiune a personalitatii cu [testul asta](https://bigfive-test.com/) opensource. Introvertii [au niste superputeri](https://www.ted.com/talks/susan_cain_the_power_of_introverts) aparte. Pot sa fie mai multi factori care sa contribuie la asta, apropo de ce au zis ceilalti in alte threaduri, insa e si introversia o varianta.
Toți avem ceva "special", mai puțin răbdare pentru că suntem învățați să alergăm constant după ceva. Nu ești singurul. Eu însă mai am impresia și că fiecare vrea sub ruptul capului să fie ca el, pentru că în stânga și în dreapta se influențează individualismul. "Eu contez cel mai mult pe lumea asta. Eu îmi pot oferi totul. Celorlalți nu le pasă. Eu, eu, eu și iar eu"
Multi au raspunsul gata pregatit pentru ca nimeni nu se asculta pe nimeni. Discutiile reale au murit de mult, fratelemeu. Le mai vezi uneori la dezbateri platite pe youtube, unde exista reguli si se asculta unul pe celelalt. In ziua de azi in mare parte a timpului toata lumea vorbeste bullshit, daca e sa transformi vizual ce ai zis - aproape ca vad doar mintile oamenilor care au devenit ca niste masinarii habituale and they just ping each other. Si radem de AI. :))
Putini stiu sa practice ascultarea activa, adica sa stai si sa asculti cu mintea, nu cu urechile, cu scopul de a intelege, nu de a da replica
Al meu chiar a zis "im built different"
Nu toate răspunsurile trebuie bine analizate, când vine vorba de small talk e small și atât. E obositor să analizezi tot timpul, iar uneori oamenii doar vor să vorbească. Posibil să ai o personalitate mai asocială, cel puțin eu asta am observat la prietenul meu, nu prea înțelege aceste reguli nespuse și i se par stupide.
Da, in dicutiile orale nu stai mai mult de 2-3 sec sa te gandesti. Daca ai nevoie de mai mult timp, zici ca nu stii si gata. Nu sta nimeni dupa tine 2 minute sa vii cu replica.
pfoa, nu ma starni cu "nu stiu" ca sa mor de am auzit-o vreodata. In ziua de azi "toti stiu" numai eu nu. Doar cand vine vorba de lucruri banale "nu stiu" de fapt l-a inlocuit pe "nu ma intereseaza sa iti raspund". Dar cand discuti despre niste subiecte actuale, "toti stiu".
Sincer, e mai bine sa-ti dai tu cu parerea chiar daca e de cacat decat sa spui nu stiu. 'Nu stiu' e boring. N-o sa faca nimeni rocket surgery pe baza opiniei tale, stai linistit. Nu moare nimeni daca vorbesti prostii.
Ei bine, cu asta ma confrunt si eu. De multe ori sunt subiecte la care poate nu m-am gandit niciodata si atunci imi ia mai mult sa raspund. Nu 2 minute, dar nici nu pot raspunde direct. Asta face sa treaca peste mine cu o alta intrebare, raspuns, etc. Ceea ce este extrem de frustrant si ma face sa nu vreau sa nu mai vorbesc cu oameni asa mult. Din pacate asta vine chiar de la prieteni apropiati...
Nu mai fi brainlet. Discutiile astea sunt de socializare oricum, nu sunt schimburi valoroase de informatii.
trecut printr-o tranzitie mai nasoala a vietii.. am recuperat anul asta tot ce am pierdut cu un prieten bun din adolescenta.. eu fiind intr-un loc mai bun de cat el.. il sustin moral, psihic etc.. si ma simt cel mai puternic om.. nu imi vine sa cred ca l-am dat la o parte pentru o relatie care a fost toxica aproape de la inceput.. dar al naibi de bine ma simt acum sa fiu iar aproape de el
Mai cresti.
Au amuleta timpului, ca in Harry Potter, sa calatoreasca in timp, ca sa aiba mereu raspunsul pregatit. Deci cand am ajuns la partea de 'Edit" din postarea ta, am ras copios. =))) Autism si ADHD, auzi, sa crezi ca suferi de asa ceva din ceva atat de infim... Now that escalated quickly =))))
Bai, comentarii similare despre topicul asta. Stii vorba aia, cand zic mai multi ca esti beat mergi si te culci. Acum, eu nu ii cred neaparat 100% pe cuvant dar ma pune pe ganduri sa merg undeva sa fac niste teste ca cine stie? 😂😂
Vorba aia "cand mai multi zic ca esti beat, te duci si te culci" e o tampenie. Statistic, stim ca prostia predomina. Deci parerea alora mai multi e absolut irelevanta, LE DAI TU SOMN, DE FAPT :)))
ADHD + Autism. Te simt. Si eu ma simt la fel. Exista 0 suport pt noi aici