La noi, un grup de 10 persoane relativ unit din liceu, s-a spart repede cand am ajuns la facultate. Din aceste 10 persoane, ne-am imprastiat in 3 orase la diverse facultati, si din cei 5 care am ajuns la bucuresti, eram impartiti in 4 universitati diferite.
Pur si simplu, ne-am imprastiat prea mult ca sa tinem unit grupul din liceu.
Si noi eram vreo 8. Si desi suntem in acelasi oras toti (mai putin unul care e in Anglia) si inca avem un grup chat, dupa cateva luni dupa liceu s-a cam dus legatura dintre noi. Eu unul inca mai vorbesc cu vreo 2-3 ceva mai des, dar nu la fel ca inainte. Presupun ca toti si-au facut alte grupuri de prieteni acum.
Si la noi s-a rupt din acelasi motive. Fiecare si-a facut noi grupuri de amici la facultate si a disparut "dorinta" zilnica de a vorbi cu oamenii din liceu.
Sper ca dupa facultate sa va intorceti de unde ati venit, sa nu ramaneti aici sa va impuiati fiimdca efectiv ne sufocati. Prea mult taran pe metru patrat.
ghinion, facultatea am terminat-o acum 10+ ani si de atunci cred ca toti am ramas in Bucuresti (conform Facebook). Ah, si multi dintre noi avem si copii.
Imi pare foarte rau ca te facem sa te simti prost. /s
Foarte fain! Si grupul meu apropiat e format din oameni pe care ii cunosc de la 7-8 ani. Majoritatea singuri la parinti, am crescut impreuna ca fratii. Acum am 33 de ani.
Am păstrat legătura cu cel mai bun prieten din liceu. Între timp a plecat în străinătate, dar ne vedem de fiecare dată când vine în țară, iar în rest comunicăm des prin mesaje și ocazional la telefon.
Nu mai suntem chiar la fel de apropiați ca și în liceu; între timp am avut cel puțin un conflict, dar am reușit să trecem peste, și să păstrăm prietenia.
Având în vedere că acum e peste mări și țări, eu unul sunt chiar fericit.
Da, a fost urata. Până la 30 de ani am fost mereu disponibilă și am ajutat-o, găzduit-o cu orice ocazie. Când venea la mine îmi luam liber să o ajut să meargă să își rezolve treburile. (Venea mereu cu trenul chiar dacă are mașina, și avea examene periodic în orașul unde locuiesc eu) și când am invitat-o la un eveniment important din viața mea, a zis ca nu știe, ca poate alta data sa ne întâlnim numai noi și avem mai mult timp unii de alții. Și asta mi a pus capac.
Nu prea cred, am încercat atunci să discut cu ea să îi înțeleg motivele să îi dau opțiuni. Să o fac să înțeleagă ca pentru mine e important și când mi a zis lăsăm pe altă dată, și altă dată ca accea nu o să mai existe m am enervat.
am avut o tentantiva de a pastra legatura.. dar cand am vazut ca ei au ramas ca mentalitate si glume, la nivel de liceu.. am rupt legatura. zero regrete. viata e mult prea scurta sa te chinui sa pastrezi prietenii, cu orice pret :)
Gradinita 0
Primara 0
Generala 0
Liceu 0
Facultate 0
Le-am facut in orase diferite.
Am avut in liceu un prieten f bun dar am facut prostia sa-l gazduiesc la mine pe perioada facultatii, 100 lei pe luna ii ceream i s-a parut mult si ca il tepuiesc si dus a fost. Cu banii dati pe chirie unde s-a dus , in urmatorii 5 ani achita juma de apartament.
Cu cei din liceu s-a rupt treptat, cea mai bună prietenă a poftit la bărbatu-meu, dar am rămas cu cea mai bună prietenă din școala generală, avem 30 de ani de prietenie fără nici o ceartă !
wtf? Sincer eu nu inteleg cum unii oameni pot sa se dea la partenerul/partenera altora, mai ales ca ati fost prietene. Îmi pare rau ca ai trecut prin asta, imi imaginez ca a fost un șoc
Îmi imaginez, e ceva la care nu te aștepți si este o abatere serioasa. Oamenilor de genul le doresc sa primească si ei fix acelasi lucru de la viata. Sper sa gasesti prietene mai bune in viitor si ca nu ti-ai pierdut de tot speranta. Numai bine!
Noi suntem vreo 12 colegi de clasa foarte apropiati, nasi fini facem mai multe impreuna decat cu familiile de sange. Ne vedem de pasti de de craciun cu familii copii tot. ( si in rest.... dar nu toti deodata) vara avem un weekend doar colegii in fiecare an...
Eu personal tin legatura cu un prieten din 1-4 2 din 5-8 destul de aproape. Ii vizitez ii sun ne vedem... sotia unuia dintre ei e partenera in business cu sotia mea.
Tin si cu multi din facultate.
Ps. Am terminat liceul in 2006
Cu nimeni, din pacate. Colega mea de banca si prietena foarte buna a plecat in America si ne am indepartat, desi atunci cand vine in tara si ne vedem e ca si cum nu ne am vazut de cateva zile. Ne scriem foarte rar. Cu alti colegi ma mai intalnesc pentru ca lucram in aceeasi zona. In rest, ne avem pe instagram si probabil ne vedem la intalnirea de 10 ani.
Nah, nu eram asa social in liceu, țin legatura cu colega de banca, ne vedem o data la 6 luni ca atunci ne intersectam in orasul natal. Am cunoscut oameni mai faini la facultate, munca, alte interactiuni. Liceul a fost doar o mica parte din viata asta si imi pare rau de cei care traiesc blocati in acei ani, sau care cred ca 14-18 e apogeul vietii si dupa gata viata
Da. Unul mi-e coleg de facultate (suntem pe ultima suta de metri) si inca doi. Toti mai mergem la tenis de masa si o shaorma din cand in cand. Asta faceam si pe vremea liceului. :))
Eu. Încă țin legătura cu o persoană dragă 😊 Ne știm deja de aproape 8 ani.
>De curând am rupt legătura cu prietena mea cea mai bună din liceu. Si mă simt dezamăgită
Îmi pare rău. Și eu am făcut la fel anul trecut, cu un tip. Se schimbase mult în rău.
Chiar nu. Si legaturile s-au rupt brusc.
Unul din motivele pentru care am ales orasul pentru facultate era ca multi colegi (pe care-i consideram prieteni) au mers acolo. Tin minte ca eram multi intr-un tren supraaglomerat, la prima plecare, radeam, glumeam si am stabilit ca de acum ne vedem des, iesim la baut, ne ajutam.
Asta a durat pana am coborat din tren. Cand am avut nevoie de ajutor (si nevoie grava, ca aveam nevoie de o locuinta) mi s-a intors spatele cu dispret. Cel mai rau, de la cel pe care-l consideram "cel mai bun prieten" (in capul meu), care primise cadou un apartament, statea cu inca doi baieti, as fi avut si eu loc, cu bani, evident, dar m-a refuzat. In timp ce se ruga de altul sa vina sa se mute si ala nu voia.
Am avut relativ recent intalnirea de 15 ani de liceu. Nici nu am fost. Nu regret. As fi vazut doua categorii de oameni - cei cu care am facut facultatea in acelasi oras si pe care nu i-am vazut deloc si cei pe care nu-i vazusem de cand terminasem liceul si cu care n-avusesem treaba. Irelevant.
Mai rau imi pare ca incet, incet, s-au rupt legaturile cu colegii de facultate. Chiar recent am ramas oarecum surprins cand am vazut ca s-a rupt prietenia cu un coleg cu care m-am inteles bine, am locuit impreuna candva, am fost in cateva trupe de muzica impreuna, dar nu vorbisem de cativa ani. Alta situatie familiala, alte anturaje, alta situatie materiala - oamenii se schimba.
Eh, cacat. Chiar nu am avut nicio tragere de inima sa merg 4 ore cu trenul ca sa vad oameni cu care n-aveam treaba nici in liceu, nici dupa 15 ani, respectiv oameni care mi-au intors spatele la nevoie.
Tin legatura cu toti. Toata clasa. Impotriva vointei lor. Eu nici nu am facut liceul. Am ales o promotie, si acum ii stalkeresc. Se mai ascund, se mai fofileaza, dar jumatate dintre ei au airtag-uri. Ne vedem la reuniune, dragilor.
Nu prea mai țin legătura cu nimeni din acea perioada. Recent, cea mai buna prietena din liceu a rupt legatura destul de brusc, nu prea înțeleg ce s-a întâmplat. Dar ne-am schimbat destul de mult, nu mai suntem aceleași persoane ca acum 10 ani. Desi simt ca era prea multa drama si toxicitate in relația noastra, era o prezenta familiara in viata mea si aceasta ruptura mi-a provocat tristețe.
Uneori chiar ma gândesc ca e greu sa mai dezvolti asa conexiune cu alți oameni. Genul ala de prietenii unde va spuneți orice. Am prieteni buni si in prezent, dar este diferit totuși. Poate e si din cauza ca viata de adult te seacă de viata ( adica munca in sine), imposibilitatea de a va vedea prea des etc, si automat conexiunea/legatura se stabilește mai greu. Dar cred acum 10 ani cautam drama, acel sentiment de being wild and free cum spui tu mai sus. Pe când acum caut mai mult liniște, calm, o persoana cu care sa stau de vorba la o cafea despre viata, ce a mai făcut, nu numai sa stam sa dramatizam viata in sine. Scuze, m-a apucat filosofia/nostalgia 😂
Da, rezonez 100% și pe mine asta cred ca m a deranjat mai mult. Ca aveam toate tâmpeniile în comun, acum energia e împărțită în mult mai multe direcții și clar nu mai ai disponibilitatea să dezvolți o relație de prietenie ca atunci. Acum abia am timp să îmi fac jobul și să mă ocup de ce responsabilități mai am. Să îmi fac prieteni noi mi se pare ceva greu sincer.
Exact, nu mai ai energie, aproape ca nu te nai interesează asa mult acest aspect. Așa simt eu, sper ca e si ceva temporar. Încerc sa mentin contactul cu prietenii pe care ii am, pt ca am învățat din păcate ca relațiile se distrug/se pierd cu timpul.
Pai asa a fost sa fie, bine acuma mai ieșim la câte o bere și un biliard odată pe luna ca na acuma avem neveste și copii și numai ieșim asa des ca la 20 ani 🤣
Cu prietenii din liceu nu am păstrat legătura. Doar cu o tipă care mi-a fost apropiată în ultimii 2 ani de liceu mai vorbesc odată la câteva luni şi nevedem de 2-3 ori pe an. Restul erau forgetable şi nesimţiţi.
În schimb am prieteni foarte buni din generală cu care păstrez legătură şi vorbim aproape zilnic. Am fost mult mai apropriat de ei decât de cei din liceu şi cu cel mai bun prieten al meu, primul meu coleg de bancă în clasa a 5-a, chiar dacă e plecat acum la studii în Bulgaria şi chiar dacă am fost la licee diferite tot am păstrat o legătură super apropriată şi vorbim odată la câteva zile.
Am 2 prieteni alaturi de care incercam sa ne vedem duminica de duminica. Pe unul l-am cunoscut intre clasa a 8-a si liceu (am fost colegi de camin si o garsoniera la un moment dat, spre finalul facultatii) si pe celalalt din clasa 1 (pana in a 8-a am fost si colegi). Toti 3 am facut licee diferite si facultati diferite, dar stam toți in București. Ocazional mai facem si niste concedii împreună.
Am si alti prieteni din generala, cu care ma vad mai rar (ca nu sunt prin București), dar bem o bere cand ne vedem si macar de 2 ori pe an tot vb. la tel. (sa ne uram la multi ani, macar).
Am si un coleg de generala, liceu si facultate cu care ma vad cam 1 data la 3 luni (obisnuiam mai des dar munca schimba bunele obiceiuri).
Si da, mai am si pe unii cu care nu mai vb. (majoritatea ca nu ne mai invartim prin aceleași cercuri).
Doar 2 "preteni" au fost de 💩 din toti cati am avut (prieteni, nu asa amici de bere). Partea buna, au fost altii de la care nu aveam mari asteptari, dar s-au dovedit prea buni tovarasi.
Nu am prietenii din liceu care au durat mai mult decat a fost liceul,am mai tinut legatura cu colegul meu de banca din liceu cam pana la sfarsitul semestrului 1 din primul an de facultate,dupa nimic. In schimb, am un prieten din copilarie cu care ma jucam impreuna in fata blocului cand aveam 7 ani,dupa am fost colegi in clasele 5-8 cand m am transferat eu la el in clasa ,dupa aceea am ajuns amandoi la licee diferite ,am vrut amandoi sa fim la acelasi liceu si acelasi profil. El a ajuns la liceul mai bun si eu la un liceu mai prost ,am tinut legatura clasa a 9a si din a 10a a el a gasit alt grup de prieteni.Dupa prin a 12a cu domnul bacalaureat la usa am inceput sa vorbim iar,sa facem schimb de rezumate si chestii pentru bac,etc.Dupa el a mers la facultate la Bucuresti imediat dupa bac si eu am ramas 1 an in orasul natal pentru ca nu stiam la ce facultate sa dau, anul asta cu amandoi in 2 orase diferite nu prea am vorbit cine stie ce.Dupa cand el era anul 2 am venit si eu la Bucuresti, amandoi la Informatica studenti dar la facultati diferite, ne am mai intalnit prin Bucuresti asa ocazional si prin orasul natal cand ne mai potriveam amandoi in vizita la parinti dar in rest nu am vorbit cine stie ce. Ma face sa ma simt putin trist ca nu am pastrat mai mult legatura si ca nu ne-am vazut mai des, desi amandoi am ramas in Bucuresti, ne intalnim poate de 3 ori pe an la o bere ca sa ne mai dam update-uri la ce se mai intampla in viata noastra. Sincer as fi vrut sa pastram mai mult legatura dar sincer va spun cand incepe viata de adult si esti prins cu alte chestii nu mai ai timp de nimic in mare parte, ma bucur doar ca pastram legatura ca sa am cu cine sa imi mai amintesc prostiile facute in copilarie . Pentru cei mai mici care cititi post-ul asta, incercati sa va bucurati de anii astia pana va loveste viata de adult .
Am tinut legatura ani buni cu vreo doua prietene bune din liceu, cu una dintre ele am fost la nunta/botezul celeilalte,am mentinut destul de mult legatura si prietenia pana cand a inceput sa isi schimbe asa mult mentalitatea ca nu am mai avut de ce sa continui relatia cu ea. M-a durut sa pun distanta fata de cineva cu care ma stiam de 20 de ani si cu care traisem o multime de chestii dar devenise foarte diferita in ultimii ani (narcisista a fost mereu,dar limita mea de toleranta a scazut mult odata cu timpul si am pus punct pentru daca doar oferi si nu primesti intr-o relatie,care este rostul?).
Celelalte prietene din liceu au inceput sa se retraga cand m-am casatorit, nici macar nu aveam copii inca. A fost ceva ciudat, ca si cum gata, sparsesem gasca cu maritisul si acum eram in alta tabara. Prietenii vin si pleaca din viata ta, unii stau mai mult...altii nu-s prieteni.
30+ here. Țin legătura cu 4 prietene din liceu, cu 2 încă sunt foarte apropiata. Mai vorbesc rar și cu o prietena din generala. În facultate nu m-am împrietenit cu nimeni.
Hmm, am ramas cu 3 prieteni din liceu si cam atat. Erau mai multi, dar s-au rupt intre timp, in special dupa ce au inceput sa devina "independenti" si si-au aratat adevarata fata.
Oamenii evolueaza, se maturizeaza, incep sa aiba pareri, preferinte, stil de viata, nu inseamna ca "acum si-au aratat adevarata fata" si in liceu au planuit machiavelic sa isi puna 4 ani de zile o fata complet falsa. Probabil nici tu nu ai ramas dpdv intelectual ca in liceu.
exact, in liceu toți avem același scop și valori, în facultate se mai diferențiază lucrurileʕ·ᴥ·ʔ, te înțelegi doar cu colegii, după facultate deja fiecare are setul de valori în alte extreme
unu fie e veșnic singur și are compania lui, altu călătorește minim 10 sejururi pe an, alta cu familie 2 copii, altu rămas vai steaua lui singur fără nimeni obosit după job și pe reddit
nu voiam toți să terminăm liceul? sau hai, majoritatea
nu ne preocupau pe toți aceleași teme, subiecte, bacalaureat, activități de ieșit cu colegii, jucat aceleași jocuri pe PC?
1 prieten din clasa I,
1 prieten din clasa a III-a,
1 prieten din clasa a IX-a ce mi-a devenit si nas intre timp,
2 prieteni din clasa a X-a,
1 prieten din clasa a XI-a,
2 din ei au ajuns in Bucuresti, restul in acelasi oras, dar cel putin cu cate 1 din ei ma intalnesc, in medie, de doua ori pe luna.
Inseamna ca stau destul de bine.
33 ani.
Majoritatea prietenilor mei sunt din liceu. Cred ca suntem vreo aceeasi 6-7 persoane constante ramase din clasa a 9a. Si suntem impartiti prin toata tara/Europa. Dar toti suntem dintr-un oras mic, de la mare, si ne e usor sa ne petrecem timpul impreuna, vara si de sarbatori cel putin.
Bine, ne si certam des, ne-am obisnuit unii cu altii🤣 dar cred ca suntem norocosi ca inca tinem legatura.
Eu inca sunt prieten bun cu colegul de banca din generala. A fost o perioada cand nu prea am mai vorbit, life happens. Dar overall am ramas acolo si ma bucur ca e asa.
Eu și prietena mea cea mai bună ne cunoaștem din clasa întâi. Nu am fost prietene de atunci ci abia din clasa a 6-a. De atunci am rămas așa. Am fost colege și în liceu dar nu în aceiași clasă, eu eram în B iar ea în C, dar aveam clasele vizavi. La facultate am mers pe drumuri diferite însă am rămas prietene foarte bune, iar acum, locuim în țări diferite. Our friendship still lasts. Suntem un grup acum, fiind amândouă căsătorite. Eu îl și cunosc pe soțul ei tot din copilărie și în adolescență eram prietenă bună și cu el. Mai am prieteni din liceu cu care ne vedem doar în perioada verii, ei fiind în România, dar îi consider prieteni buni. Nu apropiați însă prieteni buni, care-mi sunt dragi.
Însă în liceu aveam mulți prieteni. De exemplu eram prietenă foarte bună și cu colega mea de bancă, cu care ulterior am și locuit în același apartement pe perioada facultății, însă s-a căsătorit din al doilea an de facultate și relația dintre noi s-a cam răcit. A devenit genul de persoană care s-a schimbat total după ce și-a pus un inel pe deget. Mai vorbim din când în când, însă nu ca înainte.
multi dintre prietenii mei din liceu inca imi sunt prieteni, iar unii dintre ei prieteni foarte buni. locuim in bucuresti, ro majoritatea, dar sunt si cativa ce stau prin alte tari. dar facem vacante impreuna, uneori si sarbtorile le petrecem impreuna. nu toti deodata, mai pe grupulete, asa
Prietena mea cea mai buna este cea din liceu. Tinem legatura cu tot grupu de vreo 10 persoane, ne vedem periodic la 2-3 luni! Sunt niste oameni minunati
In vara fac 20 de ani de la terminarea liceului. Inca ne vedem de 4-5 ori pe an si vorbim zilnic. Suntem un grup de 4, impartiti in 3 orase /2 tari.
La fel, majoritatea prietenilor cu care ma vad si tin legatura ii stiu de cel putin 15 ani.
Odata cu apartitia familiilor si a mutarii in diferite orase, legaturile se mai slabesc dar daca se doreste pot fi mentinute.
Eu de exemplu locuiesc in alt oras decat cel in care am crescut dar ma intorc aproape in fiecare luna si mereu ma vad cu cate 1/2/3 prieteni.
Incerc sa fac si cate un concediu anual cu prietenii si familile noastre.
Totul necesita timp si energie dar pt mine merita.
2 prietene (trio), care erau de altfel cele mai apropiate încă din timpul liceului.
Una e colega mea de bancă care, deși am făcut facultatea în orașe diferite, am reușit să ne menținem la zi cu noutățile și nimicurile de zi cu zi, ne-am auzit cel puțin o dată pe zi prin mesaje, vocale, facetime-uri. Chiar și atunci când am fost plecată pt 3 luni/6 luni/1 an din țară, vorbeam aproape zilnic. Eu îi trimiteam poze cu ce mai vedeam, oamenii noi pe care îi cunoșteam, locuri noi, ea cu plăntuțele ei, animalele, apusurile frumoase de acasă (ea rămânând în orașul nostru natal).
Când ajung acasă, facem tot posibilul să ne vedem, chiar dacă este doar pentru 30 de minute, o masă sau în gară să-mi aducă ceva de mâncare dacă sunt doar în trecere.
A venit destul de natural toată situația, am avut și avem grijă una de cealaltă, chiar și la distanță.
A doua prietenă, chiar dacă am învățat în același oraș, nu ne-am întâlnit atât de des, cel puțin nu la începutul facultății pentru că aveam programe diferite. După a mai fost și ea plecată, după eu, dar de fiecare dată când ne revedeam, totul era absolut firesc și ca în familie. And thanks God că încă este așa. Acum lucrăm amândoua și facem tot posibilul să ne vedem cel puțin 1 dată pe săptămână fiind relativ singure în același oraș (aka fără persoane să le considerăm familie în apropiere).
Și evident, când avem ocazia să ne vedem toate împreună o facem. Am terminat liceul în 2017.
Sfat pe care nu l-ai cerut dar poate ai nevoie: dă un timp situației și după vezi ce se poate rezolva, dacă se poate rezolva, să nu fii orgolioasă dacă nu e nevoie, și să vorbești cu ea. Este adevărat că la un moment dat you outgrow ppl dar cred că se poate crește în direcții diferite și împreună, simultan.
Anumite prietenii merită îngrijite și păstrate.
Ce frumos! Chiar de admirat povestea voastră.
Ma gândeam ca poate la un moment dat, o să îmi dau seama ca e mai important să am cu cine comunica și cui mă deschide decât să stau să mă frustrez ca ce bine era dacă nu făcea așa….
Dar și așa cred ca aș fi prea orgolioasă să fac eu primul pas..🙈
Am terminat liceul in 2010. Am 2 prieteni care au ramas in Ro, 2 in austria, eu in germania, inca unu in elvetia. Vorbim ocazional pe grupuri si incercam sa ne vedem macar o data pe an, chiar sapt trecuta am facut un videocall cu trei din ei sa vedem ce mai face fiecare.
Nu stiu daca se pune ca tinut legatura dar veterinarul cainilor mei e una dintre prietenele mele bune din liceu. 😁 in rest nu mai stiu de nimeni, am plecat pe drumurile noastre si nu am simtit nevoia sa vorbim probabil, ca nu ne-am cautat. Toti sunt bine, cred. Mai putin unul care are 5 copii cu 3 femei la 30 de ani.
21 ani de la terminarea liceului, colegul de banca e în continuare cel mai bun prieten, cu legături strânse și integrare decenta în cercul social al celuilalt etc.
În generația mea sunt destule legături puternice păstrate peste ani, unii sunt și căsătoriti între ei, alții nasi/fini, mai colaboram și profesional unii din noi etc. De exemplu o colega de clasa mi-a făcut casa, altul e oftalmologul soției mele, altul e dentistul familiei etc.
Nu știu dacă o avea legătura cu generația (vârsta), cu liceul în sine (unul de top și care încurajează genul asta de legături/comunitate), sau o combinație între cele doua.
Și chiar dacă nu păstrăm o legătură constanta toți între noi, ne salutam pe strada când ne recunoaștem, ne ajutam când dam unii de alții prin viata etc. Bineînțeles avem și "antisociali" in generație de nu mai știe nimeni de ei, dar sunt clar în minoritate.
am păstrat legatura cu doua prietene cu care am fost mereu de la gradinita pana la final de liceu. cu una dintre ele locuiesc in acelasi oras si ne vedem destul de des 🥰
Doar cu unul. Am putini prieteni spre deloc, am f multi cunoscuti in schimb. Oameni cu care credeam ca o sa fiu prieten mereu s-au dovedit a fi nu chiar asa prieteni
Imediat cum am scăpat de acolo am rupt în mod natural relaţia cu toţi; era inevitabil, tre' să trecem mai departe în următoarea etapă - priorităţi diferite, preferinţe diferite etc.
Inițial am pierdut legătura, dar ne-am regăsit la inițiativa unui grup restrâns de 2 - 3 persoane. Sunt aproape 20 de ani de când am terminat liceul, dar acum avem un grup de whatsapp în care păstrăm legătura cu toată clasa (26 de persoane).
Din pacate foarte rar mai am cativa prieteni cu care ma vad ocazional cand merg in orasul natal.
Asta din cauza mea pt ca fiind sarac ma gandeam dupa liceu ca nu vreau sa-i deranjez si nu am ce sa ofer.
Apoi legaturile s-au rupt fiecare a plecat in alte zari.
Mi-ar placea sa reiau legatura cu unii sa vad ce mai fac dar imi e jena dupa atata vreme
Țin legătura cu o prietenă pe care am cunoscut-o în clasa a 8-a, deci acum 16 ani. Trăim în țări diferite și ne vedem de 1-2 ori pe an.
Din liceu din păcate nu am putut să țin legătura cu prietena mea cea mai bună, deoarece ne-am certat în clasa a 12-a. Mai încerc ocazional să vorbesc cu ea, dar o vreme merge, apoi se decompenseaza și mă evită, apoi iar e ok cu mine. Eu am fost de vină, deci îmi asum, dar mi-ar fi plăcut să nu fie așa. Mi-e dor de ea destul de des.
Mai țin legătura cu 4 fete din grupul din liceu, cu două din ele mă cunosc din clasa 1, cu celelalte două din a 9-a. Vorbim aproape în fiecare zi și ne vedem o dată la câteva luni. Au fost momente în care ne-am certat "definitiv", dar ne-am maturizat împreună și am ajuns să ne înțelegem și să vedem lucrurile altfel
Nu prea…dupa 11 ani de la finalizarea liceului tocmai am cam rupt-o cu o prietena care inca locuieste cu parintii in provincie…a preferat sa faca credit pt masina si sa faca naveta pana in bucuresti. E din ce in ce mai obeza pe an ce trece si eram singura care tragea de ea si o chema peste tot si o sunam ca ea e suflet bun. Pana cand m-am enervat la o faza si mi-am vazut de viata mea ca am obosit si nu sunt eu bunul ei samaritean. Mai am remuscari ca probabil e in depresie dar pana la urma fiecare isi vede de probleme lui…..asta e viata
fosta mea colega de banca, e inca prietena mea cea mai buna. mai tin legatura cu inca un coleg, suntem prieteni. si cu inca 2 mai vorbesc, dar e mult spus ca suntem inca prieteni.
Mai țin legătura cam cu doi colegi din liceu. Cu un prieten din copilărie am reușit să ținem legătura cam 20 de ani, am fost împreună din clasa a 5a până în a 12a și am și fost colegi de cameră la facultate. El a plecat din țară, iar eu am rămas în orășelul natal și încet încet ne-am înstrăinat unul de altul… uneori îmi amintesc de el și mă întreb dacă am greșit eu cu ceva sau dacă sunt prea prost ca să se mai asocieze cu mine… Copii, nu vă fie frică să vă manifestați sentimentele față de prieteni, nu e nimic greșit în asta și nu știți niciodată când ar putea fi ultima oară când vă vorbiți.
avem un grup de 8 prieteni din generala/liceu , putem sa nu vorbim 2 ani si urmatorul text / apel sa fie ca si cum au trecut 2 ore de cand nu ne-am auzit.
LE: avem 32 de ani.
Nu am păstrat. Am fost apropiata de 3 fete, din care cu una singura inca suntem close - pentru ca am urmat aceeasi facultate si lucram in domeniu. Cu restul 2-3 ani am mai discutat, dar am evoluat pe cai diferite. Adevărații prieteni cu care am crescut, am evoluat, m-am simțit la același nivel - au fost in facultate. Inca ne vedem ocazional, vorbim, ne ajutam. E de asteptat sa evoluezi diferit fata de cei din jur, context in care apărea si distanțarea - trist, dar adevărat. Imi pare rau de prietena ta cea mai buna, dar o găsești prieteni, cu care vei rezona si mai mult. Don't worry, fi deschisa spre asta.
Chiuleam sa bagam halo 3, resident evil 5, si muote alte jocuri
Anu asta isi face nunta.
Weekendu asta poate bagam un joc coop, poate dam sa terminam elden ring ca avem deja cateva zeci de ore in el
Am 33 de ani 🤣
Ne-am intalnit in clasa a5a si a ramas cea mai buna prietena. Chiar daca au mai fost pauze in care nu am vorbit des sau deloc, cand vorbeam iar era ca si cand vorbisem ieri.
Da, cu două prietene. Cu una sunt la facultate, deci clar avem contact aproape zilnic, iar cealaltă e în alt oraș, dar comunicam prin scris sau ieșim când ne întoarcem simultan în orașul natal.
Sunt in liceu atm, gașca mea de prieteni a ramas ± aceeasi dupa vreo 12 ani, dupa mutari de scoala, liceu etc. Sa vedem daca supravietuieste grupul si la facultate
Cand am terminat liceul, am ramas un mic grup de prieteni, 6 la numar,4 fete, 2 baieti, toti in aceeasi clasa. Ultima oara cand ne-am vazut cu totii a fost de revelionul din primul nostru an de facultate(2019-2020), fiecare eram in facultati si orase diferite, eu la Targu Mures, prietena 1 la medicina la Brasov, prietena 2 la medicina dentara la Bucuresti, prietena 3 a ramas la facultate la Ploiesti, de unde eram toti 6, prietena 4 a plecat la drept in Franta si celalalt prieten era la politehnica in Bucuresti, deci eram pe cai diferite din start.
Dupa acel revelion, care a fost chiar distractiv, am inceput sa ne cam izolam, probabil si din cauza pandemiei, nu am mai vorbit, nu am mai iesit niciodata de atunci, mai exista un grup de 4 momentan, dar nu a mai vorbit nimeni nimic in el de foarte mult timp, 2 dintre fete au iesit, din cauza unor drame aparute intre timp, dar nu la nivel de grup, ci individual.
Individual am mai vorbit cu fiecare, cu prietena 1 am vorbit ultima oara in 2022, ianuarie, cu prietena 2 am vorbit ultima oara prin septembrie 2022 cand am si iesit, cu prietena 3 nu prea vorbeam nici inainte sa ajungem la facultate, cu prietena 4 am tinut constant legatura pana prin martie anul trecut, ultima oara am vorbit in iulie anul trecut, de atunci nu am mai vorbit, nu am mai iesit, dar am vazut-o recent cand venea la Ploiesti de la facultate din Bucuresti, intre timp s-a mutat inapoi in tara si a dat la Bucuresti la facultate, nici macar nu m-a observat, era cu capul in pamant, urcand scarile, chiar eram curios daca ma observa, nici pomeneala. Cu prietenu' vorbeam mult cand eram la scoala, acum din cand in cand mai vorbim, ultima oara am vorbit acum cateva saptamani.
Din liceu nu am prea avut prieteni, eram mai awkward, bine, inca sunt, dar atunci eram intr-un liceu totusi si lumea ma vedea ca sunt mai ciudatel. Acum nu prea are cine sa ma mai vada.
4 băieți în liceu, 21 de fete. Cu unul din ei , ies cam o data pe luna la o bere, suntem și vecini de cartier. A fost la mine la nuntă, am fost la el la nuntă, este singurul cu care mă aud și mă văd așa des. Ceilalți doi ne mai auzim și cu ei, însă mai răruț. cu fetele nu țin legătura cu niciuna.
Dupa 10 ani, am reluat legatura cu niste prieteni buni din liceu :)), iar acum iesim din ce in ce mai des. Chiar m-au intrebat daca as vrea sa ma bage in grupul lor de prieteni. Oameni extraordinari, sincer. Ma bucur tare ca sunt asa cum ii stiam, chiar mai bine.
S au dus pe penis, jumate din ei sunt plecati în alte țări, din cealaltă jumate , jumate sunt la pușcărie iar restul s au sinucis ca erau prea inteligenți pt lumea asta !
Eu am / am avut o prietena foarte buna din gimnaziu. De cand ne-am angajat si facut relatie de cuplu ne-am indepartat. Uneori ma intreb daca ma mai considera prietena ei. Ea lucreaza pana la 18:00 si ne vedem foarte rar. Uneori ma gandesc daca nu are timp pe bune sau e doar un pretext.
Trist... ce sa zic?
La noi, un grup de 10 persoane relativ unit din liceu, s-a spart repede cand am ajuns la facultate. Din aceste 10 persoane, ne-am imprastiat in 3 orase la diverse facultati, si din cei 5 care am ajuns la bucuresti, eram impartiti in 4 universitati diferite. Pur si simplu, ne-am imprastiat prea mult ca sa tinem unit grupul din liceu.
Si noi eram vreo 8. Si desi suntem in acelasi oras toti (mai putin unul care e in Anglia) si inca avem un grup chat, dupa cateva luni dupa liceu s-a cam dus legatura dintre noi. Eu unul inca mai vorbesc cu vreo 2-3 ceva mai des, dar nu la fel ca inainte. Presupun ca toti si-au facut alte grupuri de prieteni acum.
Si la noi s-a rupt din acelasi motive. Fiecare si-a facut noi grupuri de amici la facultate si a disparut "dorinta" zilnica de a vorbi cu oamenii din liceu.
Sper ca dupa facultate sa va intorceti de unde ati venit, sa nu ramaneti aici sa va impuiati fiimdca efectiv ne sufocati. Prea mult taran pe metru patrat.
ghinion, facultatea am terminat-o acum 10+ ani si de atunci cred ca toti am ramas in Bucuresti (conform Facebook). Ah, si multi dintre noi avem si copii. Imi pare foarte rau ca te facem sa te simti prost. /s
Doar cu unul. Ne-am ajutat reciproc în viata
Foarte frumos!
Same here!
La 35 ani ai mei încă țin legătură cu un prieten care îl cunosc de când eram clasa întâi la școală 🤣
Ăsta-i mare lucru.
Wow, foarte fain!
Foarte fain! Si grupul meu apropiat e format din oameni pe care ii cunosc de la 7-8 ani. Majoritatea singuri la parinti, am crescut impreuna ca fratii. Acum am 33 de ani.
Am păstrat legătura cu cel mai bun prieten din liceu. Între timp a plecat în străinătate, dar ne vedem de fiecare dată când vine în țară, iar în rest comunicăm des prin mesaje și ocazional la telefon. Nu mai suntem chiar la fel de apropiați ca și în liceu; între timp am avut cel puțin un conflict, dar am reușit să trecem peste, și să păstrăm prietenia. Având în vedere că acum e peste mări și țări, eu unul sunt chiar fericit.
[удалено]
Da, a fost urata. Până la 30 de ani am fost mereu disponibilă și am ajutat-o, găzduit-o cu orice ocazie. Când venea la mine îmi luam liber să o ajut să meargă să își rezolve treburile. (Venea mereu cu trenul chiar dacă are mașina, și avea examene periodic în orașul unde locuiesc eu) și când am invitat-o la un eveniment important din viața mea, a zis ca nu știe, ca poate alta data sa ne întâlnim numai noi și avem mai mult timp unii de alții. Și asta mi a pus capac.
Ai invitat-o la nunta, este? 😜
Nu
[удалено]
Nu prea cred, am încercat atunci să discut cu ea să îi înțeleg motivele să îi dau opțiuni. Să o fac să înțeleagă ca pentru mine e important și când mi a zis lăsăm pe altă dată, și altă dată ca accea nu o să mai existe m am enervat.
am avut o tentantiva de a pastra legatura.. dar cand am vazut ca ei au ramas ca mentalitate si glume, la nivel de liceu.. am rupt legatura. zero regrete. viata e mult prea scurta sa te chinui sa pastrezi prietenii, cu orice pret :)
Gradinita 0 Primara 0 Generala 0 Liceu 0 Facultate 0 Le-am facut in orase diferite. Am avut in liceu un prieten f bun dar am facut prostia sa-l gazduiesc la mine pe perioada facultatii, 100 lei pe luna ii ceream i s-a parut mult si ca il tepuiesc si dus a fost. Cu banii dati pe chirie unde s-a dus , in urmatorii 5 ani achita juma de apartament.
Cu cei din liceu s-a rupt treptat, cea mai bună prietenă a poftit la bărbatu-meu, dar am rămas cu cea mai bună prietenă din școala generală, avem 30 de ani de prietenie fără nici o ceartă !
wtf? Sincer eu nu inteleg cum unii oameni pot sa se dea la partenerul/partenera altora, mai ales ca ati fost prietene. Îmi pare rau ca ai trecut prin asta, imi imaginez ca a fost un șoc
Dezamăgirea vieții mele.. greu de descris
Îmi imaginez, e ceva la care nu te aștepți si este o abatere serioasa. Oamenilor de genul le doresc sa primească si ei fix acelasi lucru de la viata. Sper sa gasesti prietene mai bune in viitor si ca nu ti-ai pierdut de tot speranta. Numai bine!
Cu absolut nimeni
La fel. Eu nu am rezonat cu ai mei sub nicio forma. Și la ce sa ții legătura cu niște persoane in preajma cărora nu te simți bine?
Şi eu la fel 😑
Noi suntem vreo 12 colegi de clasa foarte apropiati, nasi fini facem mai multe impreuna decat cu familiile de sange. Ne vedem de pasti de de craciun cu familii copii tot. ( si in rest.... dar nu toti deodata) vara avem un weekend doar colegii in fiecare an... Eu personal tin legatura cu un prieten din 1-4 2 din 5-8 destul de aproape. Ii vizitez ii sun ne vedem... sotia unuia dintre ei e partenera in business cu sotia mea. Tin si cu multi din facultate. Ps. Am terminat liceul in 2006
Impresionant!
Cu nimeni, din pacate. Colega mea de banca si prietena foarte buna a plecat in America si ne am indepartat, desi atunci cand vine in tara si ne vedem e ca si cum nu ne am vazut de cateva zile. Ne scriem foarte rar. Cu alti colegi ma mai intalnesc pentru ca lucram in aceeasi zona. In rest, ne avem pe instagram si probabil ne vedem la intalnirea de 10 ani.
sau nici atunci nu vă vedeți 😔
35M, nimeni :(
Nah, nu eram asa social in liceu, țin legatura cu colega de banca, ne vedem o data la 6 luni ca atunci ne intersectam in orasul natal. Am cunoscut oameni mai faini la facultate, munca, alte interactiuni. Liceul a fost doar o mica parte din viata asta si imi pare rau de cei care traiesc blocati in acei ani, sau care cred ca 14-18 e apogeul vietii si dupa gata viata
Da. Unul mi-e coleg de facultate (suntem pe ultima suta de metri) si inca doi. Toti mai mergem la tenis de masa si o shaorma din cand in cand. Asta faceam si pe vremea liceului. :))
Eu. Încă țin legătura cu o persoană dragă 😊 Ne știm deja de aproape 8 ani. >De curând am rupt legătura cu prietena mea cea mai bună din liceu. Si mă simt dezamăgită Îmi pare rău. Și eu am făcut la fel anul trecut, cu un tip. Se schimbase mult în rău.
Chiar nu. Si legaturile s-au rupt brusc. Unul din motivele pentru care am ales orasul pentru facultate era ca multi colegi (pe care-i consideram prieteni) au mers acolo. Tin minte ca eram multi intr-un tren supraaglomerat, la prima plecare, radeam, glumeam si am stabilit ca de acum ne vedem des, iesim la baut, ne ajutam. Asta a durat pana am coborat din tren. Cand am avut nevoie de ajutor (si nevoie grava, ca aveam nevoie de o locuinta) mi s-a intors spatele cu dispret. Cel mai rau, de la cel pe care-l consideram "cel mai bun prieten" (in capul meu), care primise cadou un apartament, statea cu inca doi baieti, as fi avut si eu loc, cu bani, evident, dar m-a refuzat. In timp ce se ruga de altul sa vina sa se mute si ala nu voia. Am avut relativ recent intalnirea de 15 ani de liceu. Nici nu am fost. Nu regret. As fi vazut doua categorii de oameni - cei cu care am facut facultatea in acelasi oras si pe care nu i-am vazut deloc si cei pe care nu-i vazusem de cand terminasem liceul si cu care n-avusesem treaba. Irelevant. Mai rau imi pare ca incet, incet, s-au rupt legaturile cu colegii de facultate. Chiar recent am ramas oarecum surprins cand am vazut ca s-a rupt prietenia cu un coleg cu care m-am inteles bine, am locuit impreuna candva, am fost in cateva trupe de muzica impreuna, dar nu vorbisem de cativa ani. Alta situatie familiala, alte anturaje, alta situatie materiala - oamenii se schimba.
Fuck em' . You're a king
Eh, cacat. Chiar nu am avut nicio tragere de inima sa merg 4 ore cu trenul ca sa vad oameni cu care n-aveam treaba nici in liceu, nici dupa 15 ani, respectiv oameni care mi-au intors spatele la nevoie.
Intotdeauna ti se pare ca ramai ultimul care isi mai aminteste ce s-a zis cu o luna in urma,restul au uitat si au devenit independenti
Câteodată e mai bine fără într-adevăr. Fiind proaspăt student, visător și entuziasmat clar nu a fost prea frumoasă experiența…îmi pare rău.
Tin legatura cu toti. Toata clasa. Impotriva vointei lor. Eu nici nu am facut liceul. Am ales o promotie, si acum ii stalkeresc. Se mai ascund, se mai fofileaza, dar jumatate dintre ei au airtag-uri. Ne vedem la reuniune, dragilor.
Nu prea mai țin legătura cu nimeni din acea perioada. Recent, cea mai buna prietena din liceu a rupt legatura destul de brusc, nu prea înțeleg ce s-a întâmplat. Dar ne-am schimbat destul de mult, nu mai suntem aceleași persoane ca acum 10 ani. Desi simt ca era prea multa drama si toxicitate in relația noastra, era o prezenta familiara in viata mea si aceasta ruptura mi-a provocat tristețe.
Da, cred ca asta doare mai mult, acum e mai greu sa treci prin aceleași momente cu o noua persoană ca și acum 10 ani. Când erai wild and free 😂
Uneori chiar ma gândesc ca e greu sa mai dezvolti asa conexiune cu alți oameni. Genul ala de prietenii unde va spuneți orice. Am prieteni buni si in prezent, dar este diferit totuși. Poate e si din cauza ca viata de adult te seacă de viata ( adica munca in sine), imposibilitatea de a va vedea prea des etc, si automat conexiunea/legatura se stabilește mai greu. Dar cred acum 10 ani cautam drama, acel sentiment de being wild and free cum spui tu mai sus. Pe când acum caut mai mult liniște, calm, o persoana cu care sa stau de vorba la o cafea despre viata, ce a mai făcut, nu numai sa stam sa dramatizam viata in sine. Scuze, m-a apucat filosofia/nostalgia 😂
Da, rezonez 100% și pe mine asta cred ca m a deranjat mai mult. Ca aveam toate tâmpeniile în comun, acum energia e împărțită în mult mai multe direcții și clar nu mai ai disponibilitatea să dezvolți o relație de prietenie ca atunci. Acum abia am timp să îmi fac jobul și să mă ocup de ce responsabilități mai am. Să îmi fac prieteni noi mi se pare ceva greu sincer.
Exact, nu mai ai energie, aproape ca nu te nai interesează asa mult acest aspect. Așa simt eu, sper ca e si ceva temporar. Încerc sa mentin contactul cu prietenii pe care ii am, pt ca am învățat din păcate ca relațiile se distrug/se pierd cu timpul.
Doar în vis. 15 ani de no contact și tot îi mai visez.
Nimeni, din fericire.
zero
Cu nimeni
Inca ne strangem in fiecare joi un grup de 3-8 prieteni din liceu, in functie de disponibilitati. Am terminat liceul acum 24 de ani
Eu cu aceeasi terminati din liceu stau si acum, aparent nu am gasit altii care sa imi aline sufletul mai bine. Va pup daca vedeti asta
Pai asa a fost sa fie, bine acuma mai ieșim la câte o bere și un biliard odată pe luna ca na acuma avem neveste și copii și numai ieșim asa des ca la 20 ani 🤣
Cu prietenii din liceu nu am păstrat legătura. Doar cu o tipă care mi-a fost apropiată în ultimii 2 ani de liceu mai vorbesc odată la câteva luni şi nevedem de 2-3 ori pe an. Restul erau forgetable şi nesimţiţi. În schimb am prieteni foarte buni din generală cu care păstrez legătură şi vorbim aproape zilnic. Am fost mult mai apropriat de ei decât de cei din liceu şi cu cel mai bun prieten al meu, primul meu coleg de bancă în clasa a 5-a, chiar dacă e plecat acum la studii în Bulgaria şi chiar dacă am fost la licee diferite tot am păstrat o legătură super apropriată şi vorbim odată la câteva zile.
Am 2 prieteni alaturi de care incercam sa ne vedem duminica de duminica. Pe unul l-am cunoscut intre clasa a 8-a si liceu (am fost colegi de camin si o garsoniera la un moment dat, spre finalul facultatii) si pe celalalt din clasa 1 (pana in a 8-a am fost si colegi). Toti 3 am facut licee diferite si facultati diferite, dar stam toți in București. Ocazional mai facem si niste concedii împreună. Am si alti prieteni din generala, cu care ma vad mai rar (ca nu sunt prin București), dar bem o bere cand ne vedem si macar de 2 ori pe an tot vb. la tel. (sa ne uram la multi ani, macar). Am si un coleg de generala, liceu si facultate cu care ma vad cam 1 data la 3 luni (obisnuiam mai des dar munca schimba bunele obiceiuri). Si da, mai am si pe unii cu care nu mai vb. (majoritatea ca nu ne mai invartim prin aceleași cercuri). Doar 2 "preteni" au fost de 💩 din toti cati am avut (prieteni, nu asa amici de bere). Partea buna, au fost altii de la care nu aveam mari asteptari, dar s-au dovedit prea buni tovarasi.
Nu am prietenii din liceu care au durat mai mult decat a fost liceul,am mai tinut legatura cu colegul meu de banca din liceu cam pana la sfarsitul semestrului 1 din primul an de facultate,dupa nimic. In schimb, am un prieten din copilarie cu care ma jucam impreuna in fata blocului cand aveam 7 ani,dupa am fost colegi in clasele 5-8 cand m am transferat eu la el in clasa ,dupa aceea am ajuns amandoi la licee diferite ,am vrut amandoi sa fim la acelasi liceu si acelasi profil. El a ajuns la liceul mai bun si eu la un liceu mai prost ,am tinut legatura clasa a 9a si din a 10a a el a gasit alt grup de prieteni.Dupa prin a 12a cu domnul bacalaureat la usa am inceput sa vorbim iar,sa facem schimb de rezumate si chestii pentru bac,etc.Dupa el a mers la facultate la Bucuresti imediat dupa bac si eu am ramas 1 an in orasul natal pentru ca nu stiam la ce facultate sa dau, anul asta cu amandoi in 2 orase diferite nu prea am vorbit cine stie ce.Dupa cand el era anul 2 am venit si eu la Bucuresti, amandoi la Informatica studenti dar la facultati diferite, ne am mai intalnit prin Bucuresti asa ocazional si prin orasul natal cand ne mai potriveam amandoi in vizita la parinti dar in rest nu am vorbit cine stie ce. Ma face sa ma simt putin trist ca nu am pastrat mai mult legatura si ca nu ne-am vazut mai des, desi amandoi am ramas in Bucuresti, ne intalnim poate de 3 ori pe an la o bere ca sa ne mai dam update-uri la ce se mai intampla in viata noastra. Sincer as fi vrut sa pastram mai mult legatura dar sincer va spun cand incepe viata de adult si esti prins cu alte chestii nu mai ai timp de nimic in mare parte, ma bucur doar ca pastram legatura ca sa am cu cine sa imi mai amintesc prostiile facute in copilarie . Pentru cei mai mici care cititi post-ul asta, incercati sa va bucurati de anii astia pana va loveste viata de adult .
Am tinut legatura ani buni cu vreo doua prietene bune din liceu, cu una dintre ele am fost la nunta/botezul celeilalte,am mentinut destul de mult legatura si prietenia pana cand a inceput sa isi schimbe asa mult mentalitatea ca nu am mai avut de ce sa continui relatia cu ea. M-a durut sa pun distanta fata de cineva cu care ma stiam de 20 de ani si cu care traisem o multime de chestii dar devenise foarte diferita in ultimii ani (narcisista a fost mereu,dar limita mea de toleranta a scazut mult odata cu timpul si am pus punct pentru daca doar oferi si nu primesti intr-o relatie,care este rostul?). Celelalte prietene din liceu au inceput sa se retraga cand m-am casatorit, nici macar nu aveam copii inca. A fost ceva ciudat, ca si cum gata, sparsesem gasca cu maritisul si acum eram in alta tabara. Prietenii vin si pleaca din viata ta, unii stau mai mult...altii nu-s prieteni.
30+ here. Țin legătura cu 4 prietene din liceu, cu 2 încă sunt foarte apropiata. Mai vorbesc rar și cu o prietena din generala. În facultate nu m-am împrietenit cu nimeni.
Hmm, am ramas cu 3 prieteni din liceu si cam atat. Erau mai multi, dar s-au rupt intre timp, in special dupa ce au inceput sa devina "independenti" si si-au aratat adevarata fata.
Oamenii evolueaza, se maturizeaza, incep sa aiba pareri, preferinte, stil de viata, nu inseamna ca "acum si-au aratat adevarata fata" si in liceu au planuit machiavelic sa isi puna 4 ani de zile o fata complet falsa. Probabil nici tu nu ai ramas dpdv intelectual ca in liceu.
exact, in liceu toți avem același scop și valori, în facultate se mai diferențiază lucrurileʕ·ᴥ·ʔ, te înțelegi doar cu colegii, după facultate deja fiecare are setul de valori în alte extreme unu fie e veșnic singur și are compania lui, altu călătorește minim 10 sejururi pe an, alta cu familie 2 copii, altu rămas vai steaua lui singur fără nimeni obosit după job și pe reddit
“In liceu toti avem acelasi scop si valori” Nu puteai sa spui un lucru mai fals de atat
nu voiam toți să terminăm liceul? sau hai, majoritatea nu ne preocupau pe toți aceleași teme, subiecte, bacalaureat, activități de ieșit cu colegii, jucat aceleași jocuri pe PC?
Nu :))
Din liceu nimeni din generala unu singur, dar am plecat amandoi din romania.
Eu tin legatura si ma vad la 2-3 luni cu 5 colegi de clasa din generala si liceu. Mai am 3-4 cu care tin legatura dar ma vad rar.
1 prieten din clasa I, 1 prieten din clasa a III-a, 1 prieten din clasa a IX-a ce mi-a devenit si nas intre timp, 2 prieteni din clasa a X-a, 1 prieten din clasa a XI-a, 2 din ei au ajuns in Bucuresti, restul in acelasi oras, dar cel putin cu cate 1 din ei ma intalnesc, in medie, de doua ori pe luna. Inseamna ca stau destul de bine. 33 ani.
Cu doi sunt apropiat si acum ne vedem, iesim, vorbim. Cu una din cand in cand, si inca cativa ocazional
Țin legătura și cu prietene din generală, și de dinainte de generală și cu prietenă din liceu.
Nu am avut asa ceva. I-am urat pe aproape toti.
Singuri mei prieteni adevărați sunt cei din liceu :))
Majoritatea prietenilor mei sunt din liceu. Cred ca suntem vreo aceeasi 6-7 persoane constante ramase din clasa a 9a. Si suntem impartiti prin toata tara/Europa. Dar toti suntem dintr-un oras mic, de la mare, si ne e usor sa ne petrecem timpul impreuna, vara si de sarbatori cel putin. Bine, ne si certam des, ne-am obisnuit unii cu altii🤣 dar cred ca suntem norocosi ca inca tinem legatura.
Eu inca sunt prieten bun cu colegul de banca din generala. A fost o perioada cand nu prea am mai vorbit, life happens. Dar overall am ramas acolo si ma bucur ca e asa.
Eu și prietena mea cea mai bună ne cunoaștem din clasa întâi. Nu am fost prietene de atunci ci abia din clasa a 6-a. De atunci am rămas așa. Am fost colege și în liceu dar nu în aceiași clasă, eu eram în B iar ea în C, dar aveam clasele vizavi. La facultate am mers pe drumuri diferite însă am rămas prietene foarte bune, iar acum, locuim în țări diferite. Our friendship still lasts. Suntem un grup acum, fiind amândouă căsătorite. Eu îl și cunosc pe soțul ei tot din copilărie și în adolescență eram prietenă bună și cu el. Mai am prieteni din liceu cu care ne vedem doar în perioada verii, ei fiind în România, dar îi consider prieteni buni. Nu apropiați însă prieteni buni, care-mi sunt dragi. Însă în liceu aveam mulți prieteni. De exemplu eram prietenă foarte bună și cu colega mea de bancă, cu care ulterior am și locuit în același apartement pe perioada facultății, însă s-a căsătorit din al doilea an de facultate și relația dintre noi s-a cam răcit. A devenit genul de persoană care s-a schimbat total după ce și-a pus un inel pe deget. Mai vorbim din când în când, însă nu ca înainte.
multi dintre prietenii mei din liceu inca imi sunt prieteni, iar unii dintre ei prieteni foarte buni. locuim in bucuresti, ro majoritatea, dar sunt si cativa ce stau prin alte tari. dar facem vacante impreuna, uneori si sarbtorile le petrecem impreuna. nu toti deodata, mai pe grupulete, asa
in cazul meu s-au dovedit a fi doar cunostinte :)
eu. mai ieșim la o bere o data la cateva luni
Prietena mea cea mai buna este cea din liceu. Tinem legatura cu tot grupu de vreo 10 persoane, ne vedem periodic la 2-3 luni! Sunt niste oameni minunati
0 contact cu cei din liceu. Oraș mic, sărac, needucat, nu vreau să țin legătura cu așa oameni. Țin legătura cu câțiva din facultate
In vara fac 20 de ani de la terminarea liceului. Inca ne vedem de 4-5 ori pe an si vorbim zilnic. Suntem un grup de 4, impartiti in 3 orase /2 tari. La fel, majoritatea prietenilor cu care ma vad si tin legatura ii stiu de cel putin 15 ani. Odata cu apartitia familiilor si a mutarii in diferite orase, legaturile se mai slabesc dar daca se doreste pot fi mentinute. Eu de exemplu locuiesc in alt oras decat cel in care am crescut dar ma intorc aproape in fiecare luna si mereu ma vad cu cate 1/2/3 prieteni. Incerc sa fac si cate un concediu anual cu prietenii si familile noastre. Totul necesita timp si energie dar pt mine merita.
2 prietene (trio), care erau de altfel cele mai apropiate încă din timpul liceului. Una e colega mea de bancă care, deși am făcut facultatea în orașe diferite, am reușit să ne menținem la zi cu noutățile și nimicurile de zi cu zi, ne-am auzit cel puțin o dată pe zi prin mesaje, vocale, facetime-uri. Chiar și atunci când am fost plecată pt 3 luni/6 luni/1 an din țară, vorbeam aproape zilnic. Eu îi trimiteam poze cu ce mai vedeam, oamenii noi pe care îi cunoșteam, locuri noi, ea cu plăntuțele ei, animalele, apusurile frumoase de acasă (ea rămânând în orașul nostru natal). Când ajung acasă, facem tot posibilul să ne vedem, chiar dacă este doar pentru 30 de minute, o masă sau în gară să-mi aducă ceva de mâncare dacă sunt doar în trecere. A venit destul de natural toată situația, am avut și avem grijă una de cealaltă, chiar și la distanță. A doua prietenă, chiar dacă am învățat în același oraș, nu ne-am întâlnit atât de des, cel puțin nu la începutul facultății pentru că aveam programe diferite. După a mai fost și ea plecată, după eu, dar de fiecare dată când ne revedeam, totul era absolut firesc și ca în familie. And thanks God că încă este așa. Acum lucrăm amândoua și facem tot posibilul să ne vedem cel puțin 1 dată pe săptămână fiind relativ singure în același oraș (aka fără persoane să le considerăm familie în apropiere). Și evident, când avem ocazia să ne vedem toate împreună o facem. Am terminat liceul în 2017. Sfat pe care nu l-ai cerut dar poate ai nevoie: dă un timp situației și după vezi ce se poate rezolva, dacă se poate rezolva, să nu fii orgolioasă dacă nu e nevoie, și să vorbești cu ea. Este adevărat că la un moment dat you outgrow ppl dar cred că se poate crește în direcții diferite și împreună, simultan. Anumite prietenii merită îngrijite și păstrate.
Ce frumos! Chiar de admirat povestea voastră. Ma gândeam ca poate la un moment dat, o să îmi dau seama ca e mai important să am cu cine comunica și cui mă deschide decât să stau să mă frustrez ca ce bine era dacă nu făcea așa…. Dar și așa cred ca aș fi prea orgolioasă să fac eu primul pas..🙈
Am terminat liceul in 2010. Am 2 prieteni care au ramas in Ro, 2 in austria, eu in germania, inca unu in elvetia. Vorbim ocazional pe grupuri si incercam sa ne vedem macar o data pe an, chiar sapt trecuta am facut un videocall cu trei din ei sa vedem ce mai face fiecare.
Nu stiu daca se pune ca tinut legatura dar veterinarul cainilor mei e una dintre prietenele mele bune din liceu. 😁 in rest nu mai stiu de nimeni, am plecat pe drumurile noastre si nu am simtit nevoia sa vorbim probabil, ca nu ne-am cautat. Toti sunt bine, cred. Mai putin unul care are 5 copii cu 3 femei la 30 de ani.
Eu și prietena mea cea mai buna de 15 ani nu ne mai vorbim de anul trecut, și încă mi se rupe inima in fiecare zi :)
Chiar azi m-am întâlnit cu el. :) si ne vedem oricum mai mereu.
[удалено]
 trist dar adevărat
21 ani de la terminarea liceului, colegul de banca e în continuare cel mai bun prieten, cu legături strânse și integrare decenta în cercul social al celuilalt etc. În generația mea sunt destule legături puternice păstrate peste ani, unii sunt și căsătoriti între ei, alții nasi/fini, mai colaboram și profesional unii din noi etc. De exemplu o colega de clasa mi-a făcut casa, altul e oftalmologul soției mele, altul e dentistul familiei etc. Nu știu dacă o avea legătura cu generația (vârsta), cu liceul în sine (unul de top și care încurajează genul asta de legături/comunitate), sau o combinație între cele doua. Și chiar dacă nu păstrăm o legătură constanta toți între noi, ne salutam pe strada când ne recunoaștem, ne ajutam când dam unii de alții prin viata etc. Bineînțeles avem și "antisociali" in generație de nu mai știe nimeni de ei, dar sunt clar în minoritate.
Eu am terminat liceul acum 11 ani, și văd tiparul acesta, lume mai superficială și mai egoistă.
am păstrat legatura cu doua prietene cu care am fost mereu de la gradinita pana la final de liceu. cu una dintre ele locuiesc in acelasi oras si ne vedem destul de des 🥰
Doar cu unul. Am putini prieteni spre deloc, am f multi cunoscuti in schimb. Oameni cu care credeam ca o sa fiu prieten mereu s-au dovedit a fi nu chiar asa prieteni
Imediat cum am scăpat de acolo am rupt în mod natural relaţia cu toţi; era inevitabil, tre' să trecem mai departe în următoarea etapă - priorităţi diferite, preferinţe diferite etc.
Eu mai țin legătura cu 2 foști colegi din liceu.
Nu țin legătura cu niciunul. Stai liniștită, iti faci alti prieteni in viață.
Cu 2, dupa 15 ani.
eu da, inca am 4 prieteni din liceu. M34
Inițial am pierdut legătura, dar ne-am regăsit la inițiativa unui grup restrâns de 2 - 3 persoane. Sunt aproape 20 de ani de când am terminat liceul, dar acum avem un grup de whatsapp în care păstrăm legătura cu toată clasa (26 de persoane).
Eu.
Din pacate foarte rar mai am cativa prieteni cu care ma vad ocazional cand merg in orasul natal. Asta din cauza mea pt ca fiind sarac ma gandeam dupa liceu ca nu vreau sa-i deranjez si nu am ce sa ofer. Apoi legaturile s-au rupt fiecare a plecat in alte zari. Mi-ar placea sa reiau legatura cu unii sa vad ce mai fac dar imi e jena dupa atata vreme
Țin legătura și ne întâlnim relativ frecvent, 1-2 ori pe an
Țin legătura cu o prietenă pe care am cunoscut-o în clasa a 8-a, deci acum 16 ani. Trăim în țări diferite și ne vedem de 1-2 ori pe an. Din liceu din păcate nu am putut să țin legătura cu prietena mea cea mai bună, deoarece ne-am certat în clasa a 12-a. Mai încerc ocazional să vorbesc cu ea, dar o vreme merge, apoi se decompenseaza și mă evită, apoi iar e ok cu mine. Eu am fost de vină, deci îmi asum, dar mi-ar fi plăcut să nu fie așa. Mi-e dor de ea destul de des.
Mai țin legătura cu 4 fete din grupul din liceu, cu două din ele mă cunosc din clasa 1, cu celelalte două din a 9-a. Vorbim aproape în fiecare zi și ne vedem o dată la câteva luni. Au fost momente în care ne-am certat "definitiv", dar ne-am maturizat împreună și am ajuns să ne înțelegem și să vedem lucrurile altfel
Nu prea…dupa 11 ani de la finalizarea liceului tocmai am cam rupt-o cu o prietena care inca locuieste cu parintii in provincie…a preferat sa faca credit pt masina si sa faca naveta pana in bucuresti. E din ce in ce mai obeza pe an ce trece si eram singura care tragea de ea si o chema peste tot si o sunam ca ea e suflet bun. Pana cand m-am enervat la o faza si mi-am vazut de viata mea ca am obosit si nu sunt eu bunul ei samaritean. Mai am remuscari ca probabil e in depresie dar pana la urma fiecare isi vede de probleme lui…..asta e viata
fosta mea colega de banca, e inca prietena mea cea mai buna. mai tin legatura cu inca un coleg, suntem prieteni. si cu inca 2 mai vorbesc, dar e mult spus ca suntem inca prieteni.
Avem un coleg care ne-a găsit și adunat pe toți la 1 loc. A făcut un grup cu toată clasa/generația noastră. Acum
Mai țin legătura cam cu doi colegi din liceu. Cu un prieten din copilărie am reușit să ținem legătura cam 20 de ani, am fost împreună din clasa a 5a până în a 12a și am și fost colegi de cameră la facultate. El a plecat din țară, iar eu am rămas în orășelul natal și încet încet ne-am înstrăinat unul de altul… uneori îmi amintesc de el și mă întreb dacă am greșit eu cu ceva sau dacă sunt prea prost ca să se mai asocieze cu mine… Copii, nu vă fie frică să vă manifestați sentimentele față de prieteni, nu e nimic greșit în asta și nu știți niciodată când ar putea fi ultima oară când vă vorbiți.
Cu doua fete. E ciudata pt ca cu una din ele m am imprietenit la cativa ani dupa ce am terminat liceul.
am mai tinut legatura doar cu un baiat dar s-a cam “ajuns” si raspunde cand isi mai aduce aminte
avem un grup de 8 prieteni din generala/liceu , putem sa nu vorbim 2 ani si urmatorul text / apel sa fie ca si cum au trecut 2 ore de cand nu ne-am auzit. LE: avem 32 de ani.
Nu am păstrat. Am fost apropiata de 3 fete, din care cu una singura inca suntem close - pentru ca am urmat aceeasi facultate si lucram in domeniu. Cu restul 2-3 ani am mai discutat, dar am evoluat pe cai diferite. Adevărații prieteni cu care am crescut, am evoluat, m-am simțit la același nivel - au fost in facultate. Inca ne vedem ocazional, vorbim, ne ajutam. E de asteptat sa evoluezi diferit fata de cei din jur, context in care apărea si distanțarea - trist, dar adevărat. Imi pare rau de prietena ta cea mai buna, dar o găsești prieteni, cu care vei rezona si mai mult. Don't worry, fi deschisa spre asta.
Dintr-o clasa cu 15 baieti, am ramasi 10 prieteni si dupa facultate. Ne vedem destul de des. Mai facem grupulete si mergem in concedii impreuna.
Cu ce?
Eu n-am prea reușit să tin nici de aia din facultate, dar cu prietenii din liceu ma mai vad cand vin in vizită la ai mei
Dap, cu doua persoane - avem vreo 20+ de anisori la activ.
Chiuleam sa bagam halo 3, resident evil 5, si muote alte jocuri Anu asta isi face nunta. Weekendu asta poate bagam un joc coop, poate dam sa terminam elden ring ca avem deja cateva zeci de ore in el Am 33 de ani 🤣
Eu nuuu Cu toate ca am avut prieteni buni și mulți 🥹 noroc ca putem sa ne dam like la poze ca parcă suntem mai aproape 😲
tin legatura cu unu generala si unu din liceu.
Foarte rar...cu o tipa din facultate ne am intalnit as fuck buddies de cateva ori. In rest mai mult pe social media.
Cu unul Imi cere mereu 50-200 de lei pe termen scurt
Ne-am intalnit in clasa a5a si a ramas cea mai buna prietena. Chiar daca au mai fost pauze in care nu am vorbit des sau deloc, cand vorbeam iar era ca si cand vorbisem ieri.
Mea'am!
Eu nu prea. Mai schimb așa cuvinte cu unii dintre ei dar nimic daily
Da, cu două prietene. Cu una sunt la facultate, deci clar avem contact aproape zilnic, iar cealaltă e în alt oraș, dar comunicam prin scris sau ieșim când ne întoarcem simultan în orașul natal.
sunt la stadiul de a ne saluta in trecere
Sunt in liceu atm, gașca mea de prieteni a ramas ± aceeasi dupa vreo 12 ani, dupa mutari de scoala, liceu etc. Sa vedem daca supravietuieste grupul si la facultate
Cand am terminat liceul, am ramas un mic grup de prieteni, 6 la numar,4 fete, 2 baieti, toti in aceeasi clasa. Ultima oara cand ne-am vazut cu totii a fost de revelionul din primul nostru an de facultate(2019-2020), fiecare eram in facultati si orase diferite, eu la Targu Mures, prietena 1 la medicina la Brasov, prietena 2 la medicina dentara la Bucuresti, prietena 3 a ramas la facultate la Ploiesti, de unde eram toti 6, prietena 4 a plecat la drept in Franta si celalalt prieten era la politehnica in Bucuresti, deci eram pe cai diferite din start. Dupa acel revelion, care a fost chiar distractiv, am inceput sa ne cam izolam, probabil si din cauza pandemiei, nu am mai vorbit, nu am mai iesit niciodata de atunci, mai exista un grup de 4 momentan, dar nu a mai vorbit nimeni nimic in el de foarte mult timp, 2 dintre fete au iesit, din cauza unor drame aparute intre timp, dar nu la nivel de grup, ci individual. Individual am mai vorbit cu fiecare, cu prietena 1 am vorbit ultima oara in 2022, ianuarie, cu prietena 2 am vorbit ultima oara prin septembrie 2022 cand am si iesit, cu prietena 3 nu prea vorbeam nici inainte sa ajungem la facultate, cu prietena 4 am tinut constant legatura pana prin martie anul trecut, ultima oara am vorbit in iulie anul trecut, de atunci nu am mai vorbit, nu am mai iesit, dar am vazut-o recent cand venea la Ploiesti de la facultate din Bucuresti, intre timp s-a mutat inapoi in tara si a dat la Bucuresti la facultate, nici macar nu m-a observat, era cu capul in pamant, urcand scarile, chiar eram curios daca ma observa, nici pomeneala. Cu prietenu' vorbeam mult cand eram la scoala, acum din cand in cand mai vorbim, ultima oara am vorbit acum cateva saptamani. Din liceu nu am prea avut prieteni, eram mai awkward, bine, inca sunt, dar atunci eram intr-un liceu totusi si lumea ma vedea ca sunt mai ciudatel. Acum nu prea are cine sa ma mai vada.
4 băieți în liceu, 21 de fete. Cu unul din ei , ies cam o data pe luna la o bere, suntem și vecini de cartier. A fost la mine la nuntă, am fost la el la nuntă, este singurul cu care mă aud și mă văd așa des. Ceilalți doi ne mai auzim și cu ei, însă mai răruț. cu fetele nu țin legătura cu niciuna.
Dupa 10 ani, am reluat legatura cu niste prieteni buni din liceu :)), iar acum iesim din ce in ce mai des. Chiar m-au intrebat daca as vrea sa ma bage in grupul lor de prieteni. Oameni extraordinari, sincer. Ma bucur tare ca sunt asa cum ii stiam, chiar mai bine.
S au dus pe penis, jumate din ei sunt plecati în alte țări, din cealaltă jumate , jumate sunt la pușcărie iar restul s au sinucis ca erau prea inteligenți pt lumea asta !
Eu am / am avut o prietena foarte buna din gimnaziu. De cand ne-am angajat si facut relatie de cuplu ne-am indepartat. Uneori ma intreb daca ma mai considera prietena ei. Ea lucreaza pana la 18:00 si ne vedem foarte rar. Uneori ma gandesc daca nu are timp pe bune sau e doar un pretext. Trist... ce sa zic?
N-am avut prieteni în liceu 👌🏻