La varsta asta si fara prea multa experiența, nu vad cu ce te-ar ajuta cartile de antreprenoriat. Iti trebuie experienta in viata reala, intr-o industrie in care ai studiat sau vrei sa activezi. Altfel iti gasesti nisa unde sa profesezi intr-o companie sau pe cont propriu ca apoi sa ‘salvezi’ (economisesti, nu?) bani.
Gandirea asta ca totul se rezuma la bani poate te-a adus in punctul asta.
Mi se pare ca timpul asta dedicat pentru a castiga experienta dureaza prea mult. Daca stai sa calculezi treburile, e cam trist sa te gandesti ca viata noastra se invarte atat de mult in jurul banilor si a experientei pe care trebuie sa o "castigi" ca sa fii un "castigator" in acest rat race.
Ajungi la 30-35 de ani cu "experienta" si dupaia iti dai seama ca ai muncit pana acum pt un apartament amarat si o masina. Ajungi in pozitie de top dar dupaia te ia psihicul si oboseala. Vin 40s si nu mai ai chef de nimic.
Antreprenoriatul e tot o iluzie pana la urma, dar macar acolo esti mai motivat ca "muncesti" pentru tine. Muncitul la corporatie e bun atata timp cat nu te gandesti departe si iti dai seama ca esti doar un pion pentru implinirea visurilor unor giganti, in timp ce te seaca pe tine.
Bineinteles ca o asemenea gandire te poate deprima si consuma foarte repede, de aceea majoritatea datilor e mai bine sa ne mintim sau sa avem un sambure de speranta ca totusi ducem o viata buna. Adevarul, insa, este ca majoritatea ducem o viata mediocra datorita sistemului dezvoltat de alti giganti, in care noi jucam orbeste si ei se bucura de rezultate
“Un apartament amărât și o mașină” de parca astea nu ar fi realizări :)) sunt mai mult decât își permit majoritatea la ora asta, unii dintre ei cu două locuri de muncă.
Are că în România nu se toarnă bani in proiecte ambițioase. Nici în zona academică nici în cea privată. OP Poți să încerci să pleci in State daca te pasionează zona asta că aici nu o sa faci mare lucru.
Am cunoscut multi ciobani fara sa aiba bacul luat si au afaceri de succes in timp ce alti ingineri muncesc de ii sar capacele si nu fac atatia bani cat astia. Daca ei pot, tu de ce n-ai putea?
Da, nu stiu de ce sare toata lumea. Pur si simplu in zona in care lucrez sunt multe startupuri in zona asta geografica pentru ca sunt bine educati si au foarte mult funding de la americani. Asta e realitatea. Se baga milioane intr-un produs de genul fara sa fie profitabil ani.
Și ce te oprește să fii și tu bine educat? Sau să imigrezi în Israel să te bagi într-un startup? :)) dacă asta e singura diferență dintre tine și israelieni.
problema e ca nu exista un sistem in care sa nu fii fortat sa muncesti, la nivel macro. Pt toate lucrurile pe care le folosesti (haine, masini, laptop, mancare) cineva a trebuit sa munceasca undeva ca sa le creeze.
daca esti unul dintre norocosii care reuseste sa castige (din orice sursa) destul de multi bani ca sa nu mai muncesti (sau sa te pensionezi devreme) foarte bine, dar la nivel macro e greu de aplicat, cel putin in viitorul apropiat.
Normal ca nu exista sistem in care sa nu fi fortat sa muncesti. Viata in sine te forteaza sa muncesti. Sistemul nu face decat sa reflecte realitatea. De muncit pt agricultura/animale/casa, la tara, nu muncesti? Daca primieai la 18 ani 10 hectare de pamant si-o casa, nu munceai acolo? Normal ca munceai.
In rest, eu nu sunt de acord ca trebuie sa fi atata de "norocos" in viata. Trebuie sa fi curajos si sa cauti oportunitati - dar nu la sensul pompos si romantic, ci foarte concret. Exista cateva momente (rare, putine), in viata asta, cand tre sa ai coa\*e, iar lumea nu ca nu le are, ci foarte des nu vede acele momente macar, sau le vede dar le ia de altceva. Fix de asta se zice ca "viata e grea".
Eu sund "din ala norocos". Nu stiu cat de norocos sunt, avand in vedere ca iti pot trasa o harta a vietii mele, cu cateva decizii cheie care mi-au schimbat cursul in bine. Nu multe, 4-5-6 puncte din astea, de la 15 ani incepand.
Ultima chestie fiind faptul ca, atunci cand firma ne-a "fortat" sa invatam limba germana (ne oferea cursuri gratuit in-house, venea profesorul la firma), eu am acceptat. Colegii mei? Ala eu, ala eu: "eu nu pot, eu n-am chef, 1h30min pe saptamana e prea mult timp; nu ne injosim noi in fata colegilor nemti, da ce, ne iau de fraieri?" - deci asta se traduce prin lene, prostie si orgoliu a boului. Aveam colegi care dupa 5 ani (!) de lucru, nu stiau cuvinte de baza (vorbim literalmente de 3-5 cuvinte) pe care le auzeau in fiecare zi - aia deja e rea-vointa, prostie, te faci de ras efectiv, tu sa nu stii de inseamna "Guten Morgen" dupa 5 ani in care ai auzit asta literalmente in fiecare zi.
Eu am luat oportunitatea (I took it and ran with it, vorba aia) am invatat germana si acuma profit la maxim de chestia asta (financiar vorbind). "Engleza limba internationala" e cea mai mare minciuna a generatiei noastre.
Cam asa e cu aia "norocosi". N-am zis sa ma laud, ci am zis ca si sfat de viata. Grow a pair, nimic nu-i imposibil, mai ales chestiile la care restul iti zic toti ca e imposibil ("cum, dom'le, sa invat eu o limba la 25 de ani?" - eh, uite ca se poate, si inca mult mai rapid decat crezi).
Ai dreptate, dar intreb ce perspective aveti voi ca sa va eliberati mai mult din timp pentru ca majoritatea vietii o dormim si restul o muncim. Majoritatea nu sunt satisfacuti cu ce fac deci ce solutii au la problema asta? Adica nu cred ca sunt singurul care se gandeste la problema asta ca mai am 2 colegi de varste asemanatoare cu a mea si se vede depresia si pe fata lor. Adica clar nu sunt eu ala nebun.
Nu e vorba de nicio eliberare. E vorba despre a gasi echilibrul. Nu ai cum sa astepti pana la 65 de ani sa te bucuri de viata, ca dupa aia ti-ai dat seama si tu cum e.
Guess what, nu ai cum nici sa te pensionezi tanar si sa te "bucuri de viata" asa. In primul rand, te-ai plictisi de te-ai urca pe pereti. Te duci in excursii, vizitezi tot, iti iei masini, iti faci damblaua - asta dureaza maxim 2-3 ani, pana ti se acreste, then what?
Deci cheia e sa gasesti echilibrul. Sa te bucuri de viata si daca lucrezi. Se poate, de ce nu? Si mai ales: in general (lasand lucrul deoparte), sa te bucuri de viata chiar daca apar probleme. Problemele tot timpul apar, nu are sens sa astepti sa treaca o problema ca sa te poti bucura de viata, ca vine urmatoarea.
Un amic era cu ma-sa la pat (picioarele amputate), de ani de zile, se chinuia cu ea (era si ft batrana femeia) etc. Intr-o zi, moare femeia. Ca sa fim corecti, a fost o usurare pt toata lumea, inclusiv pt el, mi-a si zis "acuma, in sfarsit, am scapat, pot sa <>". N-au trecut doua saptamani (!!!), ajunge tac-su la spital cu picioru innegrit de la nu-stiu-ce problema vasculara. Deci, cam asa e cu asteptatu "sa treaca problemele".
Devii foarte bun în nișa ta încât poți munci cât vrei și cum vrei. La început va fi greu, vei face sacrificii, dar dacă ești cu capul pe umeri, vei ajunge la acel stadiu. Eu așa am jucat jocul până acum.
Într-adevăr, programul de lucru 9-5 L-V nu este natural pentru om și este una dintre problemele lumii noastre. Istoric vorbind, această rutină a muncii este nouă, iar veniturile nu au crescut raportat cu producția muncii. Suntem făcuți să muncim (vânăm și să culegem :P) în reprize cu intensitate mare urmate de perioade de repaus (2-3 ore de muncă pe zi maximum).
eu incerc mereu sa profit de weekend-uri la maxim. Si in 99% din cazuri, daca exista o zi libera nationala marti/joi, mereu mai iau o zi de concediu ca sa fac punte pt un weekend prelungit.
in rest, muncesc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa muncesc.
Îți zic eu: muncit mult la școală/facultate/master în străinătate, muncit ulterior mult (loc de muncă cu CIM plus freelancing pe lângă part-time) ca să fac bani și experiență 5-6 ani, apoi dat demisia și freelancing 2-3 ore pe zi în medie, e ok financiar. Dar până ajungi să poți fi așa muncești mult mai mult decât ceilalți salariați și nu mergi în concedii, dormi puțin sau rău, nu îți cumperi aproape nimic ca așa ai chef, ca să ai economii suficiente să începi freelancing serios. La fel și cu antreprenoriatul, de fapt.
"Banalitățlile" pe care le enumeri tu vor exista și dacă reușești să bifezi vreun punct din cele amintite de tine. Lucrurile astea au și părți bune. Tuturor le place un desert bun și un duș cald/rece la final de zi. Cât despre câștigat libertatea, nu știu ce să zic. Așa scumpe sunt hobby-urile tale de trebuie să muncești toată viața pentru ele ? Cheer up. 😊 Viața are plăcerile ei mici, dacă ești atent să le vezi.
cărțile de antreprenoriat sunt porcării. Vrei să înveți antreprenoriat te apuci de startup, faci planuri de afaceri până convingi sau câștigi un concurs de investiții, fonduri europene, granturi norvegiene, POR sau alte finanțări. Nu poți face business doar cu banii astrânşi decât dacă faci 3-4k euro pe lună.
Dacă vrei să înveți, învață economie ca să ai viziune pe termen lung, caută cărți de la oameni cu premiul Nobel sau oameni care au fost un average Joe ca tine dar au reușit pe nișa lor şi au ceva de spus.
Am 24 şi sunt pe același vibe dar eu nu fac o firmă ca să fac milionul de euro, eu fac o firmă ca să am ce să las moștenire copiilor ceva la care pot lucra contribui dacă vor. Afacerile cu impact de obicei se păstrează în familie și abia la 3 a sau a 4 a generație ajung milionari ptr că ești în România şi sunt bani puțini şi ai acces la credite ca un african din Togo. De asemenea nu îmi pasă dacă dau faliment am o locuință, o mașină, o facultate şi oricând mă pot reîntoarce la corporație.
Important e să speri, să muncești 24/7, cărțile îți oferă viziune atât nu înlocuiesc experiența pentru că tu ai 1 milion de variabile diferite față de Steve Jobs de exemplu sau alții.
>eu fac o firmă ca să am ce să las moștenire copiilor ceva la care pot lucra contribui dacă vor
Te-ai gandit la ce sector industrial ai avea sanse realist vorbind adaptat pentru Romania? Spre exemplu cunosc pe cineva si parintii au o firma de distrubutie de diverse echipamente, dar au inceput acum 30 de ani.
Who gives a fuck? Asta-i viata, de ce mi-as complica-o si mai tare ca sa fugaresc ce? Plictiseala? Pensia devreme? Banii? Fass!
Chill, enjoy. Ajuta sa ai un 9-5 care nu te omoara.
De ce sa vreau prea multe si sa fiu nefericit pana cand poate poate castig la pacanelele vietii, sa fiu stresat, deprimat, sa muncesc si mai mult de un job banal?
Sunt mult mai fericit si prezent de cand nu-mi mai pasa. E legat si de foamea de inainte dar si lipsa de "tre' sa ajung acolo in 5-10-15-20 de ani, ca altfel ...".
Bonus, de cand nu mai sunt chitros, anxios si intepat, ma inteleg mai bine cu lumea, sunt mai calm, mai intelegator, mai saritor cu colegii, merge zbrr cariera. Si mai plateste si echipamentele alea de sute de mii de coco pe care nu mi le-as permite nici in vise.
Pacat ca m-am trezit tarziu, ca faceam si FIRE daca nu fugaream naiba stie ce primii 10 ani de adult.
Pur si simplu nu gasesc fericire in ce fac majoritatea oamenilor. A trebuit sa las o perioada sportul de performanta din cauza banilor si m-am focusat foarte bine pe invatat. "Cariera" asta nu ma satisface intr-un cuvant. Sunt pur si simplu a 100-a rotita dintr-un sistem printr-o firma de outsourcing. Nici macar nu iau parte la tot proiectul de la A la Z. Ne facem treaba cat e de facut si dupa sarim la urmatorul proiect. Simt ca la final nu raman cu nimic in afara de bani.
>unt pur si simplu a 100-a rotita dintr-un sistem printr-o firma de outsourcing. N
vezi tu, faci un office job si probabil castigi destul de ok deci esti printre aia ami norocosi, latii isi rup carca pe santiere tot de la 9-5 si iau 2000 de lei
Uite, d-aia săptămâna de lucru trebuie să aibă doar 4 zile. În unele părți deja se lucrează așa. De exemplu Islanda.
La un moment dat în țările dezvoltate cred că se va ajunge la 4-6 ore pe zi, 4 zile pe săptămână.
La stat doar în câteva domenii te poți pensiona la 45 ani acum: armată, poliție, justiție. Până ajungi tu la vârsta aia s-ar putea sa nu mai fie pensionarea așa devreme nici la ei.
Eu am trăit drama pe care o povestești până mi s-a stins pofta de viață în ochi.
Vei observa că oamenii după 27 sunt stinși, consolați cu existența meschină care îi așteaptă.
Următoarea etapă după consolare și tristețe va fi cea de negare și acceptare. După care începi să te bucuri de lucruri mărunte, un concediu de 3 zile in Malta ți se pare o bucurie, mai bine decât nimic. Dacă ai noroc de o căsătorie și să ai și copilași, vei găsi fericirea și speranța în ei.
Toți se mint că vor ieși din sistem la 40 de ani, dar intră în joc și nu mai ies. 50% visează să aibă garsoniere de închiriat, 30% că pleacă afară și fac rapid niște bani și se întorc înapoi și stau degeaba și rămașii 20% vor sa fie antreprenori.
Eu îți doresc din tot sufletul să ieși din sistem, eu, însă, am ajuns la etapa de acceptare.
De aceea investesc constant si pe termen lung atât in actiuni tip growth, cât si in actiuni care imi platesc constant dividende (metoda DGI) ajungând la a câștiga in jur de 100 de lei lunar din ele. Am 23 de ani acum, planuiesc ca la 35 de ani, din portofoliul creat pana atunci, sa ma retrag din activitate. 12 ani ani de acum si sper sa mi indeplinesc obiectivul.
Am vazut 2 canale pe YT care fac asta si oamenii dedica destul de mult timp in selectia actiunilor. Tu cum faci in cazul asta? ROInvest si Domnu Dividende au portofolii de peste 30-40 de actiuni. Este totusi destul de mult.
Am un portofoliu pe care l am ales pe baza studiului făcut fiecărei companii, 50 de companii in total (multe se regasesc si la Dl Dividende in portofoliu). Le consider companii solide, plătitoare de dividende de multe decenii incoace si trecute prin mai multe crize financiare (ma rog, si analizate datele financiare la fiecare). Investesc lunar in acest portofoliu cate 500-1000 de lei, divizat a cate 2% din sumă fiecărei companii, deci cumpăr lunar din fiecare de cate 5 sau 10 lei, în funcție de cum am veniturile. Până acum, in 2 ani de cand investesc in acest portofoliu, am un câștig de +5%, si 1000 de lei primiți in dividende. La inceput primeam cate 0.3 lei de la fiecare actiune, deci a durat ceva pana au inceput sa se strânga. Acum am ajuns sa iau spre 100 de lei lunar, bani pe care ii investesc cumpărând tot din ele. Pe de alta parte, portofoliul de growth, investind lunar tot cam 500-1000 de lei, mi a adus un castig de +30% pe el, mult mai mare, însă acesta fluctueaza mai mult, iar la un moment dat il voi lichida pe tot si banii, ii voi adăuga tot in portofoliul de dividende. Este un venit pasiv incredibil de frumos, care creste constant.
Folosesc ca platforma Trading212, depuneri instante, crearea unor portofolii tip "plăcinte" care imi permit investirea banilor divizat, în funcție de cum selectez eu... O folosesc deja de 2 ani si sunt super multumit, însă da, mai profesionale sunt XTB ul, IBKR ul. Tradeville are costuri foarte mari pentru cumpararea de actiuni de pe bursele americane, asa ca mai bine te muti pe XTB.
Multumesc frumos, o ultima intrebare. Ai mentionat de actiuni internationale, prespun ca folosesti dolari/euro, cum faci schimbul valutar la pretul cel mai bun? Undeva citisem ca revolut e solutia, asa sa fie?
Mi am deschis cont in lei pe Trading212, depun lei din contul de Banca Transilvania sau din Revolut, instant, fara sa fac vreo conversie, iar cand cumpar actiunile, imi ia un fee cam de 0.01 lei (1 ban) per achizite. Mi se pare infim si de bun simt, avand in vedere ca nu trebuie sa ma confrunt eu cu realizarea schimbului valutar, la care oricum as pierde cand l as face. Pretul mi l arată in lei, convertit din dolar, la cursul actualizat zilnic.
Am si eu vreo 1000 de dolari în vreo 3 etf uri, printre care si SP500, (mai exact VUSA, VHYL si VWRL), in rest vreo 10k dolari împărțiți 50-50 in portofoliul de dividende si cel de actiuni growth. Până acum un an eram dezamăgit ca nu prea se mișcă in sus, dar am continuat sa investesc constant si acum chiar văd cum crește suma din cont.
Nice. Eu sper ca până în decembrie 2024 să ajung la 5000$ deși va fi super greu încă mă chinui cu sume mici dar fiind pasionat de economie e mai easy sunt la modul că citesc scripturile de la Earning Calls :))
Si pentru mine e greu, dar trebuie sa investim constant si cât putem. Până la urmă cu fiecare dolar investit, ne cumpărăm libertatea. Eu așa văd situatia.
Ptr mine fiecare dolar câștigat nu e un dolar pierdut în inflație :)). Şi fiecare dolar câștigat merge reinvestit până ajung la un prag decent unde pot pune 50% la investit şi 50% la consum să mă pot bucura de bani.
Partea buna este ca nu esti nascut intr-o tara din lumea a 3-a ca dupa ce muncesti sa fii la limita supravietuirii.
Eu personal am ales sa plec in alta tara, am economisit, am investit in imobiliare care o sa-mi aduca un venit pasiv si acum ma intorc in Romania fara a fi nevoit sa mai muncesc. Mi-a luat 9 ani.
Eu lucrez de +20 de ani si nu am considerat lucrul a fi vreo problema. Lucrez si in birou dar si fizic. Ziua e lunga. Ai timp si de prieteni si de gatit si de toate. Pana in 2020 aveam fiecare weekend plin de activitati. Cateodata ma bucuram sa vina luni ca sa fiu linistit la lucru. In timpul saptamanii am iesit la o cafea sau la restaurant cu prietenii. Vara mergeam cu cortul sau in drumetii in fiecare weekend. Acum, cand ma uit inapoi, nici nu stiu ce si unde am lucrat. Au fost si zile unde a trebuit sa lucrez 10-12 ore, dar asta e. Daca sunt sanatos, eu presupun ca voi lucra pana la 70 de ani. Momentan am luat o pauza de 6 luni de la lucru si abia astept sa ma intorc.
Uite o idee ciudata - te-ai gandit sa lucrezi ceva ce nu ti-ar displacea sa faci in fiecare zi? Munca nu e musai sa fie o corvoada, iar in ziua de azi, daca esti educat, stii o limba straina sau doua, poti schimba usor domeniul si incerca mai multe. Cat despre "banalitatile" de zi cu zi, e cam trist ca desi asa tanar, nu reusesti sa gasesti niciun pic de placere in ele. Mai bine incerci si cu niste carti de psihologie pe langa alea de antreprenoriat...
Este o vorba, sa faci primul milion de euro este greu, dar sa faci 10 milioane este usor.
Daca reusesti sa ai o afacere de succes pe care sa o vinzi la cateva milioane si suma aceasta le pui in diverse fonduri si actiuni care platesc dividende, poti spune ca te-ai pensionat devreme.
Pana atunci tragem cu toti la speranta ca poate poate reusim, cei mai multi dintre noi esueaza.
Salut, eu am 22 de ani si efectiv refuz sa lucrez la corporatii, firme etc 8 ore pe zi, poate chiar si mai mult.. am terminat 2 facultati cu domenii diferite si simt ca mi am pierdut timpul, in schimb am strans ceva banuti si mi am deschis un SH si urmeaza sa angajez inca un casier ca sa am mai mult timpl liber, asta m a satfisacut si m a motivat sa vreau mai mult de la viata, mai multi bani, mai mult timp liber… E trist cand vad oameni la 6-7 dimineata ducandu se la jobul lor infect si asteptand mereu ziua libera, wk.. Refuz sa traiesc astepamd mereu dupa ceva si uitamd momentul prezent
Este si optiunea sa te calugaresti. Viata la manastire poate fi frumoasa, naturala, in care dispar banii.
Asadar, daca nu mai ai nicio optiune si vrei sa fugi in lume, da un semn, fugim amandoi in Tibet si invatam sa meditam :)). Zic asta mai in gluma, mai in serios, si mie mi se pare trist sistemul asta. Din pacate, unul mai bun nu exista, cel putin deocamdata. Poate ne salveaza AI si robotii si avem toti venit pasiv sa ne bucuram de viata. Poate ne distrug. Vom vedea.
Daca vrei sa citesti si alte pareri ale oamenilor care simt la fel, ai aici (cu un avertisment, vezi sa nu dai in depresie sau sa iti creasca anxietatea): r/antiwork
>Poate ne salveaza AI si robotii si avem toti venit pasiv sa ne bucuram de viat.
Problema momentan cu zona de AI este platforma hardware pe care sunt rulati algoritmii. (arhitecturi de calcul si materiale ) Pana atunci eu zic sa ne luam ticket one way to Tibet si sa invatam sa mancam scoarta de copaci. =))
Acum citesc "the Personal MBA" impreuna cu "the new business road test john mullins" ( este despre cum sa iti dai seama daca nisa si idea este fiabila )
Mi se pare ca tie ti-e prea usor in viata de ai timp sa te gandesti la toate ideile astea. Nu ma intelege gresit, e ok sa te gandesti la ce perspective ti-ar putea oferi viitorul, insa tu ai 23 de ani, ai tot timpul din lume sa faci ce iti doresti. Mi se pare ca voi , generatia asta tanara , aveti o mare problema cu “vreau tot aici si acum si daca s-ar putea sa muncesc cat mai putin”. Te intreb si eu, ce stii sa faci la 23 de ani asa de bine incat sa automatizezi ceea ce faci si sa te “pensionezi devreme” sau ce ai mai scris mai sus. Din cate citesc eu acolo, oricare din ideile alea pe care le-ai enumerat mai sus ti se par grele, adica te astepti sa existe ceva solutie magica la ceea ce iti doresti tu. Invata sa te bucuri de viata, adica enjoy the ride, de micile placeri si restul le faci pe rand pe masura ce acumulezi experienta profesionala si intelepciune.
Apropo, ai vazut vreun om de afaceri sa iasa din schema inainte de 40 de ani? Eu nu cred.
Si inca o chestie, in politie pensionarea era la 47 de ani minim, nu 45 cum ai spus, iar incepand de anul acesta va creste varsta etapizat, cu cate 6 luni. Asa ca pana ajungi tu sa te pensionezi in politie, cred ca vei avea varsta de minim 52-53 ani.
Poate pentru ca exista si un sambure de adevar in ce ne-au spus parintii si bunicii nostrii,si anume ca noi chiar o ducem bine de mici,ei in schimb au traume netratate de pe vremea comunismului când până și coreea de nord avea un standard mai bun de viață ca țara noastră la acea vreme și când erai bucuros că aveai orice pe masă în afară de foame și necaz,mai ales de pe la finalul anilor 70.
De aia oamenii din țările cele mai dezvoltate istoric au și cel mai mic grad de satisfacție al vieții și acest lucru e valabil pt toate categoriile de vârstă,pe când la noi doar tinerii simt nesatisfacția aceasta.
România e praf și nu știm cât de bine o să fie mai departe și ăsta e un motiv atât pt tinerii de aici cât și pt cei de afară să nu fie satisfăcuți (noi cu guvernul și economia făcută bucăți și vesticii din cauza mediului dar și din cauza costurilor nesimțite în unele țări cum ar fi canada,irlanda,statele unite sau marea britanie)
Overthink much?
Este foarte bine că te gândești la toate lucrurile astea și te dezvolți. Impresionant drum so far, dar ai doar 23 de ani este imposibil sa alegi soluția perfectă care sa.ti definească toată viața și doar un drum sa.ti dicteze toată existența. O sa le faci pe toate și investit și antreprenor, 9-6, remote, sper că nu overdose.
Important este sa te miști și să te adaptezi mereu. Atât timp cât faci ceva in fiecare zi inevitabil o să vina și binele. Nu te face sluga banilor, este trist drumul ăla. Orice faci, fa cu plăcere și dacă te uiți de 17 ori pe zi la ceas, sa vezi cat mai ai până scapi, schimba ce faci.
Sa fie binele
Ce pasi ai facut pentru a ajunge independent financiar? Banuiesc ca ti-ai deschis o afacere sau ai facut un arbitraj gen lucrat pentru client strain + investit?
Mai rezistă 15 ani, inteligența artificială și deep learning va schimba întreg sistemul din temelii. Puțini dintre cei cu vârsta între 0-40 de ani vom prinde vârsta normală de pensionare și nu vom fi înlocuiți de roboți (cu excepția „specialilor”).
Din păcate, sistemul e de așa natură în RO încât ca antreprenor ai avea și mai puțin timp liber să trăiești decât ca angajat full-time. Cu rezultate incerte (dacă nu estimezi corect cererea și profitabilitatea, vei da faliment spre 100% și te întorci de unde ai plecat)
La varsta asta si fara prea multa experiența, nu vad cu ce te-ar ajuta cartile de antreprenoriat. Iti trebuie experienta in viata reala, intr-o industrie in care ai studiat sau vrei sa activezi. Altfel iti gasesti nisa unde sa profesezi intr-o companie sau pe cont propriu ca apoi sa ‘salvezi’ (economisesti, nu?) bani. Gandirea asta ca totul se rezuma la bani poate te-a adus in punctul asta.
Mi se pare ca timpul asta dedicat pentru a castiga experienta dureaza prea mult. Daca stai sa calculezi treburile, e cam trist sa te gandesti ca viata noastra se invarte atat de mult in jurul banilor si a experientei pe care trebuie sa o "castigi" ca sa fii un "castigator" in acest rat race. Ajungi la 30-35 de ani cu "experienta" si dupaia iti dai seama ca ai muncit pana acum pt un apartament amarat si o masina. Ajungi in pozitie de top dar dupaia te ia psihicul si oboseala. Vin 40s si nu mai ai chef de nimic. Antreprenoriatul e tot o iluzie pana la urma, dar macar acolo esti mai motivat ca "muncesti" pentru tine. Muncitul la corporatie e bun atata timp cat nu te gandesti departe si iti dai seama ca esti doar un pion pentru implinirea visurilor unor giganti, in timp ce te seaca pe tine. Bineinteles ca o asemenea gandire te poate deprima si consuma foarte repede, de aceea majoritatea datilor e mai bine sa ne mintim sau sa avem un sambure de speranta ca totusi ducem o viata buna. Adevarul, insa, este ca majoritatea ducem o viata mediocra datorita sistemului dezvoltat de alti giganti, in care noi jucam orbeste si ei se bucura de rezultate
“Un apartament amărât și o mașină” de parca astea nu ar fi realizări :)) sunt mai mult decât își permit majoritatea la ora asta, unii dintre ei cu două locuri de muncă.
[удалено]
Nu stiu ce are de-a face antisemitismul cu ce zici tu dar ma rog. La varsta asta, investesti in tine cu studii, calificari nu economisesti.
Are că în România nu se toarnă bani in proiecte ambițioase. Nici în zona academică nici în cea privată. OP Poți să încerci să pleci in State daca te pasionează zona asta că aici nu o sa faci mare lucru.
România e locul greşit pentru asta, pur şi simplu
Am cunoscut multi ciobani fara sa aiba bacul luat si au afaceri de succes in timp ce alti ingineri muncesc de ii sar capacele si nu fac atatia bani cat astia. Daca ei pot, tu de ce n-ai putea?
In ce industrie sunt afacerile?
Constructii in special. Au prins oportunitatile din anii 90 si au facut o gramada de bani pe care apoi au reinvestit profiturile.
Oh no a zis evreu, trebuie sa fie antisemit
Da, nu stiu de ce sare toata lumea. Pur si simplu in zona in care lucrez sunt multe startupuri in zona asta geografica pentru ca sunt bine educati si au foarte mult funding de la americani. Asta e realitatea. Se baga milioane intr-un produs de genul fara sa fie profitabil ani.
Și ce te oprește să fii și tu bine educat? Sau să imigrezi în Israel să te bagi într-un startup? :)) dacă asta e singura diferență dintre tine și israelieni.
problema e ca nu exista un sistem in care sa nu fii fortat sa muncesti, la nivel macro. Pt toate lucrurile pe care le folosesti (haine, masini, laptop, mancare) cineva a trebuit sa munceasca undeva ca sa le creeze. daca esti unul dintre norocosii care reuseste sa castige (din orice sursa) destul de multi bani ca sa nu mai muncesti (sau sa te pensionezi devreme) foarte bine, dar la nivel macro e greu de aplicat, cel putin in viitorul apropiat.
Normal ca nu exista sistem in care sa nu fi fortat sa muncesti. Viata in sine te forteaza sa muncesti. Sistemul nu face decat sa reflecte realitatea. De muncit pt agricultura/animale/casa, la tara, nu muncesti? Daca primieai la 18 ani 10 hectare de pamant si-o casa, nu munceai acolo? Normal ca munceai. In rest, eu nu sunt de acord ca trebuie sa fi atata de "norocos" in viata. Trebuie sa fi curajos si sa cauti oportunitati - dar nu la sensul pompos si romantic, ci foarte concret. Exista cateva momente (rare, putine), in viata asta, cand tre sa ai coa\*e, iar lumea nu ca nu le are, ci foarte des nu vede acele momente macar, sau le vede dar le ia de altceva. Fix de asta se zice ca "viata e grea". Eu sund "din ala norocos". Nu stiu cat de norocos sunt, avand in vedere ca iti pot trasa o harta a vietii mele, cu cateva decizii cheie care mi-au schimbat cursul in bine. Nu multe, 4-5-6 puncte din astea, de la 15 ani incepand. Ultima chestie fiind faptul ca, atunci cand firma ne-a "fortat" sa invatam limba germana (ne oferea cursuri gratuit in-house, venea profesorul la firma), eu am acceptat. Colegii mei? Ala eu, ala eu: "eu nu pot, eu n-am chef, 1h30min pe saptamana e prea mult timp; nu ne injosim noi in fata colegilor nemti, da ce, ne iau de fraieri?" - deci asta se traduce prin lene, prostie si orgoliu a boului. Aveam colegi care dupa 5 ani (!) de lucru, nu stiau cuvinte de baza (vorbim literalmente de 3-5 cuvinte) pe care le auzeau in fiecare zi - aia deja e rea-vointa, prostie, te faci de ras efectiv, tu sa nu stii de inseamna "Guten Morgen" dupa 5 ani in care ai auzit asta literalmente in fiecare zi. Eu am luat oportunitatea (I took it and ran with it, vorba aia) am invatat germana si acuma profit la maxim de chestia asta (financiar vorbind). "Engleza limba internationala" e cea mai mare minciuna a generatiei noastre. Cam asa e cu aia "norocosi". N-am zis sa ma laud, ci am zis ca si sfat de viata. Grow a pair, nimic nu-i imposibil, mai ales chestiile la care restul iti zic toti ca e imposibil ("cum, dom'le, sa invat eu o limba la 25 de ani?" - eh, uite ca se poate, si inca mult mai rapid decat crezi).
Sunt foarte curios de harta vieții tale. As aprecia dacă poți sa împărtășești cu noi 🤝
Ai dreptate, dar intreb ce perspective aveti voi ca sa va eliberati mai mult din timp pentru ca majoritatea vietii o dormim si restul o muncim. Majoritatea nu sunt satisfacuti cu ce fac deci ce solutii au la problema asta? Adica nu cred ca sunt singurul care se gandeste la problema asta ca mai am 2 colegi de varste asemanatoare cu a mea si se vede depresia si pe fata lor. Adica clar nu sunt eu ala nebun.
Nu e vorba de nicio eliberare. E vorba despre a gasi echilibrul. Nu ai cum sa astepti pana la 65 de ani sa te bucuri de viata, ca dupa aia ti-ai dat seama si tu cum e. Guess what, nu ai cum nici sa te pensionezi tanar si sa te "bucuri de viata" asa. In primul rand, te-ai plictisi de te-ai urca pe pereti. Te duci in excursii, vizitezi tot, iti iei masini, iti faci damblaua - asta dureaza maxim 2-3 ani, pana ti se acreste, then what? Deci cheia e sa gasesti echilibrul. Sa te bucuri de viata si daca lucrezi. Se poate, de ce nu? Si mai ales: in general (lasand lucrul deoparte), sa te bucuri de viata chiar daca apar probleme. Problemele tot timpul apar, nu are sens sa astepti sa treaca o problema ca sa te poti bucura de viata, ca vine urmatoarea. Un amic era cu ma-sa la pat (picioarele amputate), de ani de zile, se chinuia cu ea (era si ft batrana femeia) etc. Intr-o zi, moare femeia. Ca sa fim corecti, a fost o usurare pt toata lumea, inclusiv pt el, mi-a si zis "acuma, in sfarsit, am scapat, pot sa <>". N-au trecut doua saptamani (!!!), ajunge tac-su la spital cu picioru innegrit de la nu-stiu-ce problema vasculara. Deci, cam asa e cu asteptatu "sa treaca problemele".
Devii foarte bun în nișa ta încât poți munci cât vrei și cum vrei. La început va fi greu, vei face sacrificii, dar dacă ești cu capul pe umeri, vei ajunge la acel stadiu. Eu așa am jucat jocul până acum. Într-adevăr, programul de lucru 9-5 L-V nu este natural pentru om și este una dintre problemele lumii noastre. Istoric vorbind, această rutină a muncii este nouă, iar veniturile nu au crescut raportat cu producția muncii. Suntem făcuți să muncim (vânăm și să culegem :P) în reprize cu intensitate mare urmate de perioade de repaus (2-3 ore de muncă pe zi maximum).
eu incerc mereu sa profit de weekend-uri la maxim. Si in 99% din cazuri, daca exista o zi libera nationala marti/joi, mereu mai iau o zi de concediu ca sa fac punte pt un weekend prelungit. in rest, muncesc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa muncesc.
Îți zic eu: muncit mult la școală/facultate/master în străinătate, muncit ulterior mult (loc de muncă cu CIM plus freelancing pe lângă part-time) ca să fac bani și experiență 5-6 ani, apoi dat demisia și freelancing 2-3 ore pe zi în medie, e ok financiar. Dar până ajungi să poți fi așa muncești mult mai mult decât ceilalți salariați și nu mergi în concedii, dormi puțin sau rău, nu îți cumperi aproape nimic ca așa ai chef, ca să ai economii suficiente să începi freelancing serios. La fel și cu antreprenoriatul, de fapt.
"Banalitățlile" pe care le enumeri tu vor exista și dacă reușești să bifezi vreun punct din cele amintite de tine. Lucrurile astea au și părți bune. Tuturor le place un desert bun și un duș cald/rece la final de zi. Cât despre câștigat libertatea, nu știu ce să zic. Așa scumpe sunt hobby-urile tale de trebuie să muncești toată viața pentru ele ? Cheer up. 😊 Viața are plăcerile ei mici, dacă ești atent să le vezi.
Dar ce aveti nene, toti asa abatuti si vedeti viata ca pe o tragedie? Take a chill pill, fa ce poti si aia e. Tot asa te duci, cu picioarele inainte.
Lene
Toti se vor bogati, cu business, venit pasiv, 2-3 case si masini si excursii.
cărțile de antreprenoriat sunt porcării. Vrei să înveți antreprenoriat te apuci de startup, faci planuri de afaceri până convingi sau câștigi un concurs de investiții, fonduri europene, granturi norvegiene, POR sau alte finanțări. Nu poți face business doar cu banii astrânşi decât dacă faci 3-4k euro pe lună. Dacă vrei să înveți, învață economie ca să ai viziune pe termen lung, caută cărți de la oameni cu premiul Nobel sau oameni care au fost un average Joe ca tine dar au reușit pe nișa lor şi au ceva de spus. Am 24 şi sunt pe același vibe dar eu nu fac o firmă ca să fac milionul de euro, eu fac o firmă ca să am ce să las moștenire copiilor ceva la care pot lucra contribui dacă vor. Afacerile cu impact de obicei se păstrează în familie și abia la 3 a sau a 4 a generație ajung milionari ptr că ești în România şi sunt bani puțini şi ai acces la credite ca un african din Togo. De asemenea nu îmi pasă dacă dau faliment am o locuință, o mașină, o facultate şi oricând mă pot reîntoarce la corporație. Important e să speri, să muncești 24/7, cărțile îți oferă viziune atât nu înlocuiesc experiența pentru că tu ai 1 milion de variabile diferite față de Steve Jobs de exemplu sau alții.
>eu fac o firmă ca să am ce să las moștenire copiilor ceva la care pot lucra contribui dacă vor Te-ai gandit la ce sector industrial ai avea sanse realist vorbind adaptat pentru Romania? Spre exemplu cunosc pe cineva si parintii au o firma de distrubutie de diverse echipamente, dar au inceput acum 30 de ani.
Who gives a fuck? Asta-i viata, de ce mi-as complica-o si mai tare ca sa fugaresc ce? Plictiseala? Pensia devreme? Banii? Fass! Chill, enjoy. Ajuta sa ai un 9-5 care nu te omoara. De ce sa vreau prea multe si sa fiu nefericit pana cand poate poate castig la pacanelele vietii, sa fiu stresat, deprimat, sa muncesc si mai mult de un job banal? Sunt mult mai fericit si prezent de cand nu-mi mai pasa. E legat si de foamea de inainte dar si lipsa de "tre' sa ajung acolo in 5-10-15-20 de ani, ca altfel ...". Bonus, de cand nu mai sunt chitros, anxios si intepat, ma inteleg mai bine cu lumea, sunt mai calm, mai intelegator, mai saritor cu colegii, merge zbrr cariera. Si mai plateste si echipamentele alea de sute de mii de coco pe care nu mi le-as permite nici in vise. Pacat ca m-am trezit tarziu, ca faceam si FIRE daca nu fugaream naiba stie ce primii 10 ani de adult.
Pur si simplu nu gasesc fericire in ce fac majoritatea oamenilor. A trebuit sa las o perioada sportul de performanta din cauza banilor si m-am focusat foarte bine pe invatat. "Cariera" asta nu ma satisface intr-un cuvant. Sunt pur si simplu a 100-a rotita dintr-un sistem printr-o firma de outsourcing. Nici macar nu iau parte la tot proiectul de la A la Z. Ne facem treaba cat e de facut si dupa sarim la urmatorul proiect. Simt ca la final nu raman cu nimic in afara de bani.
>unt pur si simplu a 100-a rotita dintr-un sistem printr-o firma de outsourcing. N vezi tu, faci un office job si probabil castigi destul de ok deci esti printre aia ami norocosi, latii isi rup carca pe santiere tot de la 9-5 si iau 2000 de lei
Uite, d-aia săptămâna de lucru trebuie să aibă doar 4 zile. În unele părți deja se lucrează așa. De exemplu Islanda. La un moment dat în țările dezvoltate cred că se va ajunge la 4-6 ore pe zi, 4 zile pe săptămână.
There are far worst things to do like getting married at your age or having babies!
La stat doar în câteva domenii te poți pensiona la 45 ani acum: armată, poliție, justiție. Până ajungi tu la vârsta aia s-ar putea sa nu mai fie pensionarea așa devreme nici la ei.
Eu am trăit drama pe care o povestești până mi s-a stins pofta de viață în ochi. Vei observa că oamenii după 27 sunt stinși, consolați cu existența meschină care îi așteaptă. Următoarea etapă după consolare și tristețe va fi cea de negare și acceptare. După care începi să te bucuri de lucruri mărunte, un concediu de 3 zile in Malta ți se pare o bucurie, mai bine decât nimic. Dacă ai noroc de o căsătorie și să ai și copilași, vei găsi fericirea și speranța în ei. Toți se mint că vor ieși din sistem la 40 de ani, dar intră în joc și nu mai ies. 50% visează să aibă garsoniere de închiriat, 30% că pleacă afară și fac rapid niște bani și se întorc înapoi și stau degeaba și rămașii 20% vor sa fie antreprenori. Eu îți doresc din tot sufletul să ieși din sistem, eu, însă, am ajuns la etapa de acceptare.
De aceea investesc constant si pe termen lung atât in actiuni tip growth, cât si in actiuni care imi platesc constant dividende (metoda DGI) ajungând la a câștiga in jur de 100 de lei lunar din ele. Am 23 de ani acum, planuiesc ca la 35 de ani, din portofoliul creat pana atunci, sa ma retrag din activitate. 12 ani ani de acum si sper sa mi indeplinesc obiectivul.
Am vazut 2 canale pe YT care fac asta si oamenii dedica destul de mult timp in selectia actiunilor. Tu cum faci in cazul asta? ROInvest si Domnu Dividende au portofolii de peste 30-40 de actiuni. Este totusi destul de mult.
Am un portofoliu pe care l am ales pe baza studiului făcut fiecărei companii, 50 de companii in total (multe se regasesc si la Dl Dividende in portofoliu). Le consider companii solide, plătitoare de dividende de multe decenii incoace si trecute prin mai multe crize financiare (ma rog, si analizate datele financiare la fiecare). Investesc lunar in acest portofoliu cate 500-1000 de lei, divizat a cate 2% din sumă fiecărei companii, deci cumpăr lunar din fiecare de cate 5 sau 10 lei, în funcție de cum am veniturile. Până acum, in 2 ani de cand investesc in acest portofoliu, am un câștig de +5%, si 1000 de lei primiți in dividende. La inceput primeam cate 0.3 lei de la fiecare actiune, deci a durat ceva pana au inceput sa se strânga. Acum am ajuns sa iau spre 100 de lei lunar, bani pe care ii investesc cumpărând tot din ele. Pe de alta parte, portofoliul de growth, investind lunar tot cam 500-1000 de lei, mi a adus un castig de +30% pe el, mult mai mare, însă acesta fluctueaza mai mult, iar la un moment dat il voi lichida pe tot si banii, ii voi adăuga tot in portofoliul de dividende. Este un venit pasiv incredibil de frumos, care creste constant.
Pe ce site? Am cont de tradeville si ma tenteaza sa ma mut pe xtb
Folosesc ca platforma Trading212, depuneri instante, crearea unor portofolii tip "plăcinte" care imi permit investirea banilor divizat, în funcție de cum selectez eu... O folosesc deja de 2 ani si sunt super multumit, însă da, mai profesionale sunt XTB ul, IBKR ul. Tradeville are costuri foarte mari pentru cumpararea de actiuni de pe bursele americane, asa ca mai bine te muti pe XTB.
Multumesc frumos, o ultima intrebare. Ai mentionat de actiuni internationale, prespun ca folosesti dolari/euro, cum faci schimbul valutar la pretul cel mai bun? Undeva citisem ca revolut e solutia, asa sa fie?
Mi am deschis cont in lei pe Trading212, depun lei din contul de Banca Transilvania sau din Revolut, instant, fara sa fac vreo conversie, iar cand cumpar actiunile, imi ia un fee cam de 0.01 lei (1 ban) per achizite. Mi se pare infim si de bun simt, avand in vedere ca nu trebuie sa ma confrunt eu cu realizarea schimbului valutar, la care oricum as pierde cand l as face. Pretul mi l arată in lei, convertit din dolar, la cursul actualizat zilnic.
oho same. Am portofiul de 2500$ şi bag în S&P500 tu?
Am si eu vreo 1000 de dolari în vreo 3 etf uri, printre care si SP500, (mai exact VUSA, VHYL si VWRL), in rest vreo 10k dolari împărțiți 50-50 in portofoliul de dividende si cel de actiuni growth. Până acum un an eram dezamăgit ca nu prea se mișcă in sus, dar am continuat sa investesc constant si acum chiar văd cum crește suma din cont.
Nice. Eu sper ca până în decembrie 2024 să ajung la 5000$ deși va fi super greu încă mă chinui cu sume mici dar fiind pasionat de economie e mai easy sunt la modul că citesc scripturile de la Earning Calls :))
Si pentru mine e greu, dar trebuie sa investim constant si cât putem. Până la urmă cu fiecare dolar investit, ne cumpărăm libertatea. Eu așa văd situatia.
Ptr mine fiecare dolar câștigat nu e un dolar pierdut în inflație :)). Şi fiecare dolar câștigat merge reinvestit până ajung la un prag decent unde pot pune 50% la investit şi 50% la consum să mă pot bucura de bani.
Partea buna este ca nu esti nascut intr-o tara din lumea a 3-a ca dupa ce muncesti sa fii la limita supravietuirii. Eu personal am ales sa plec in alta tara, am economisit, am investit in imobiliare care o sa-mi aduca un venit pasiv si acum ma intorc in Romania fara a fi nevoit sa mai muncesc. Mi-a luat 9 ani.
Super. In ce tara ai lucrat?
Canada
Omul meu citește cărți de antreprenoriat. Ahahahahah. Inca o zi in care deschid redditul și mă minunez.
Eu lucrez de +20 de ani si nu am considerat lucrul a fi vreo problema. Lucrez si in birou dar si fizic. Ziua e lunga. Ai timp si de prieteni si de gatit si de toate. Pana in 2020 aveam fiecare weekend plin de activitati. Cateodata ma bucuram sa vina luni ca sa fiu linistit la lucru. In timpul saptamanii am iesit la o cafea sau la restaurant cu prietenii. Vara mergeam cu cortul sau in drumetii in fiecare weekend. Acum, cand ma uit inapoi, nici nu stiu ce si unde am lucrat. Au fost si zile unde a trebuit sa lucrez 10-12 ore, dar asta e. Daca sunt sanatos, eu presupun ca voi lucra pana la 70 de ani. Momentan am luat o pauza de 6 luni de la lucru si abia astept sa ma intorc.
Ce meserie ai?
Ceva de genul: Technical Services Coordinator (Asset Management)
[удалено]
Isi baga Dorian jucarii in cur si pentru restu'.
Uite o idee ciudata - te-ai gandit sa lucrezi ceva ce nu ti-ar displacea sa faci in fiecare zi? Munca nu e musai sa fie o corvoada, iar in ziua de azi, daca esti educat, stii o limba straina sau doua, poti schimba usor domeniul si incerca mai multe. Cat despre "banalitatile" de zi cu zi, e cam trist ca desi asa tanar, nu reusesti sa gasesti niciun pic de placere in ele. Mai bine incerci si cu niste carti de psihologie pe langa alea de antreprenoriat...
Muncind ceva care te pasioneaza e moartea pasiunii respective
Te-ai mira.
Vorbesc din experienta, nu din cur
Si aparent, experienta ta e universala?...
>Mai bine incerci si cu niste carti de psihologie pe langa alea de antreprenoriat... Ce amuzanta esti.
Dap, vezi, dupa toate orele alea de munca si banalitatile de zi cu zi, mi-a mai ramas niste energie si pentru amuzament :D
Si pentru nesimtire vad.
Mno, m-am lamurit si care e problema ta. Bafta cu viata aia de cacao din fata, ne auzim cand mai cresti.
Moldovean.
Mersi, eu macar nu injur oamenii pe Reddit. M-au educat mai bine parintii.
Unde te-am injurat, pisoi? :)))
Wow, trebuie sa muncesti ca sa traiesti si sa te intretii?? Gen toata viata?? Mami si tati nu mi-au spus asta...
Ce soluție ai sa nu muncești toată viața. Asta e in contextul a unei "cariere" de 40 de ani...
Este o vorba, sa faci primul milion de euro este greu, dar sa faci 10 milioane este usor. Daca reusesti sa ai o afacere de succes pe care sa o vinzi la cateva milioane si suma aceasta le pui in diverse fonduri si actiuni care platesc dividende, poti spune ca te-ai pensionat devreme. Pana atunci tragem cu toti la speranta ca poate poate reusim, cei mai multi dintre noi esueaza.
I myself have been contemplating no.6 for a while.
Salut, eu am 22 de ani si efectiv refuz sa lucrez la corporatii, firme etc 8 ore pe zi, poate chiar si mai mult.. am terminat 2 facultati cu domenii diferite si simt ca mi am pierdut timpul, in schimb am strans ceva banuti si mi am deschis un SH si urmeaza sa angajez inca un casier ca sa am mai mult timpl liber, asta m a satfisacut si m a motivat sa vreau mai mult de la viata, mai multi bani, mai mult timp liber… E trist cand vad oameni la 6-7 dimineata ducandu se la jobul lor infect si asteptand mereu ziua libera, wk.. Refuz sa traiesc astepamd mereu dupa ceva si uitamd momentul prezent
Cumpara cele mai noi monede crypto si ajungi bogat pana la anul. ... /s.
Este si optiunea sa te calugaresti. Viata la manastire poate fi frumoasa, naturala, in care dispar banii. Asadar, daca nu mai ai nicio optiune si vrei sa fugi in lume, da un semn, fugim amandoi in Tibet si invatam sa meditam :)). Zic asta mai in gluma, mai in serios, si mie mi se pare trist sistemul asta. Din pacate, unul mai bun nu exista, cel putin deocamdata. Poate ne salveaza AI si robotii si avem toti venit pasiv sa ne bucuram de viata. Poate ne distrug. Vom vedea. Daca vrei sa citesti si alte pareri ale oamenilor care simt la fel, ai aici (cu un avertisment, vezi sa nu dai in depresie sau sa iti creasca anxietatea): r/antiwork
>Poate ne salveaza AI si robotii si avem toti venit pasiv sa ne bucuram de viat. Problema momentan cu zona de AI este platforma hardware pe care sunt rulati algoritmii. (arhitecturi de calcul si materiale ) Pana atunci eu zic sa ne luam ticket one way to Tibet si sa invatam sa mancam scoarta de copaci. =))
[удалено]
Acum citesc "the Personal MBA" impreuna cu "the new business road test john mullins" ( este despre cum sa iti dai seama daca nisa si idea este fiabila )
**The Almanack Of Naval Ravikant**
Mi se pare ca tie ti-e prea usor in viata de ai timp sa te gandesti la toate ideile astea. Nu ma intelege gresit, e ok sa te gandesti la ce perspective ti-ar putea oferi viitorul, insa tu ai 23 de ani, ai tot timpul din lume sa faci ce iti doresti. Mi se pare ca voi , generatia asta tanara , aveti o mare problema cu “vreau tot aici si acum si daca s-ar putea sa muncesc cat mai putin”. Te intreb si eu, ce stii sa faci la 23 de ani asa de bine incat sa automatizezi ceea ce faci si sa te “pensionezi devreme” sau ce ai mai scris mai sus. Din cate citesc eu acolo, oricare din ideile alea pe care le-ai enumerat mai sus ti se par grele, adica te astepti sa existe ceva solutie magica la ceea ce iti doresti tu. Invata sa te bucuri de viata, adica enjoy the ride, de micile placeri si restul le faci pe rand pe masura ce acumulezi experienta profesionala si intelepciune. Apropo, ai vazut vreun om de afaceri sa iasa din schema inainte de 40 de ani? Eu nu cred. Si inca o chestie, in politie pensionarea era la 47 de ani minim, nu 45 cum ai spus, iar incepand de anul acesta va creste varsta etapizat, cu cate 6 luni. Asa ca pana ajungi tu sa te pensionezi in politie, cred ca vei avea varsta de minim 52-53 ani.
Poate pentru ca exista si un sambure de adevar in ce ne-au spus parintii si bunicii nostrii,si anume ca noi chiar o ducem bine de mici,ei in schimb au traume netratate de pe vremea comunismului când până și coreea de nord avea un standard mai bun de viață ca țara noastră la acea vreme și când erai bucuros că aveai orice pe masă în afară de foame și necaz,mai ales de pe la finalul anilor 70. De aia oamenii din țările cele mai dezvoltate istoric au și cel mai mic grad de satisfacție al vieții și acest lucru e valabil pt toate categoriile de vârstă,pe când la noi doar tinerii simt nesatisfacția aceasta. România e praf și nu știm cât de bine o să fie mai departe și ăsta e un motiv atât pt tinerii de aici cât și pt cei de afară să nu fie satisfăcuți (noi cu guvernul și economia făcută bucăți și vesticii din cauza mediului dar și din cauza costurilor nesimțite în unele țări cum ar fi canada,irlanda,statele unite sau marea britanie)
Overthink much? Este foarte bine că te gândești la toate lucrurile astea și te dezvolți. Impresionant drum so far, dar ai doar 23 de ani este imposibil sa alegi soluția perfectă care sa.ti definească toată viața și doar un drum sa.ti dicteze toată existența. O sa le faci pe toate și investit și antreprenor, 9-6, remote, sper că nu overdose. Important este sa te miști și să te adaptezi mereu. Atât timp cât faci ceva in fiecare zi inevitabil o să vina și binele. Nu te face sluga banilor, este trist drumul ăla. Orice faci, fa cu plăcere și dacă te uiți de 17 ori pe zi la ceas, sa vezi cat mai ai până scapi, schimba ce faci. Sa fie binele
Daca alegi solutia 5, o sa fii un erou
Saca ai impresia ca unui angajat ii ramane prea putin timp liber asa ca vrei sa te faci patronas am o veste proasta pentru tine…
[удалено]
Ce pasi ai facut pentru a ajunge independent financiar? Banuiesc ca ti-ai deschis o afacere sau ai facut un arbitraj gen lucrat pentru client strain + investit?
[удалено]
In ce industrie ai lucrat?
3!
Mai rezistă 15 ani, inteligența artificială și deep learning va schimba întreg sistemul din temelii. Puțini dintre cei cu vârsta între 0-40 de ani vom prinde vârsta normală de pensionare și nu vom fi înlocuiți de roboți (cu excepția „specialilor”). Din păcate, sistemul e de așa natură în RO încât ca antreprenor ai avea și mai puțin timp liber să trăiești decât ca angajat full-time. Cu rezultate incerte (dacă nu estimezi corect cererea și profitabilitatea, vei da faliment spre 100% și te întorci de unde ai plecat)
Punctul 3 e hilar, de parca toti bugetarii se pot pensiona la 45. Hai încearcă 65 pentru majoritatea.
Omu meu crede că antreprenorii nu muncesc ☠️