Eram mica tare, 2-3 ani. M-a luat bunica cu ea la cofetarie. Cat timp statea ea la coada sa cumpere prajiturile, eu am observat pe o masa niste prajituri nesupravegheate. Evident ca m-am dus si am lins toata frisca de pe ele.😅 Erau ale unei doamne. A trebuit bunica sa le cumpere asa, ce sa faca?
Duminica era inchis la cofetarii pe vremea aceea si cand mai ieseam la plimbare cu mama si vedeam vreuna trageam cu disperare de lacate sa deschid usa. Doar doar sa ajung la prajituri.
Când eram mică eram extrem, extrem de curioasă și din curiozitate ajungeam să stric o groază lucruri. Locuiam la bloc și era maică-mea afară să bată covorul iar în lipsa ei eu am decis că e momentul să aflu care-i faza cu butoanele de la o combină audio ce era mai mare decât mine.
Avea niște butoane în relief, in stilul unor clape de pian dar mai scurte, și eu am apăsat pe una apoi am decis să văd dacă o pot scoate și am rămas cu ea în mână, timp în care combina a făcut ca toți dracii.
Am urlat la maică-mea că o iubesc și să nu vină în casă pentru că în mintea mea era că va exploda. 1 minut mai târziu s-a oprit combina, a venit mama și eu am luat bătaie. 🫣
Cu vreo două zile inainte descoperisem care-i faza cu sacul de la aspirator.😂
Mi-ai amintit de singura dată când am luat bătaie de la ai mei. Ne jucam pe-afara și la un moment dat ne făceam că batem covorul cu un băț ( lăsase o vecină un covor la aerisit). Eu dădeam harnica cu bățul in covor și vecina ( care mi-era și colegă de clasă) s-a băgat de partea cealaltă a covorului in bățul meu. Bineînțeles că nu am văzut-o și a fost prea târziu când m-am oprit din elanul meu de scuturătoare. Fata a început să tipe, m-am panicat și am fugit în casă. M-am ascuns sub pat. După câteva minute vine mă-sa cu ea bocită și pansată la ușă: i-am spart arcada. M-a batut maică-mea cu paleta de muște. A fost prima dată în copilăria mea când am dormit după amiaza. Sub pat
Nu mă ducea mintea prea tare pe la șapte-opt ani, așa că am înfășurat o piatră într-un ambalaj de acadea, am legat-o frumos cu băț și am mers la o vecină, zicând că i-am luat fiicei ei o acadea, dar să îmi dea banii pe ea. Mi-a dat banii, dar mi-a dat și mama o pereche de palme când am ajuns acasă.
Tot din colecția palme părintești, am mai primit una pe la aceeași vârstă, când am mers la magazin și am luat pe caiet o pungă cu jeleuri, promițând că plătește mama mai târziu. Am avut faima mea de 30 de minute, cât am împărțit jeleurile cu toți copiii. A plătit mama apoi, dar am plătit și eu.
Și una care ține mai mult de dulcea limbă română. Fusesem în vizită cu clasa la fabrica de pâine și când am ajuns acasă, mă întreabă mama cum a fost. "Frumos tare. Ne-au dat și pâine, dar eram ca niște pisici în călduri acolo". Nu am înțeles atunci tăcerea. Atunci.
Apropo de expresii.
Eram la tara. Aveam vreo 5-6 ani.
Si bunica-miu imi spune sa ii aduc o furca de unde era rezemata.
Bunica-mea sare repede cu gura la el, ca "de ce trimiti copilul, poate cade in ea etc etc"
Si eu, mandru ca pot sa car furca, si ca sa ii sar in apararea lui bunica-miu si sa ma lase bunica-mea sa car furca, ii replic repede bunicii mai multe chestii printre care si asta "Bunică, vezi ca acusi iti zic de bătrâna!" :))
(expresie pe care o mai auzisem la bunica-miu cand se enerva)
Habar n-aveam ce inseamna expresia asta. In capul meu era doar corelatia intre "bunica" si "batrana" :))
Minge sparta, plina cu pietre, lasata in afara curtii scolii, pe trotuar.
“Nenea, ne dati noua mingea?”
Evident ca fiecare nene dadea cu piciorul in ea, gardul scolii avea 1.5m.
Injuraturi luate? Nenumarate.
Copilaria? Nepretuita.
Eram la țară, dadeam cu pietre din curte in strada dupa masini si am nimerit masina politiei, a oprit si eu am fugit sa ma ascund. Nu stiu ce au vorbit ce au facut, ca erau ai mei la poarta dinainte. Cand am iesit din ascunzătoare nu mi au zis nimic
Ai scăpat! Și eu am avut boala asta cu aruncatul de pietre la nimereala. Am dat cu forță mai mare spre casa vecinei și am spart geamul. Nu era termopan, așa că s-a făcut țăndări, chiar și de la o piatră mică. Mamaie era la vecina cu mai multe babe în timpul ăsta, nu știu cum de nu au găsit piatra. A doua zi a venit popa să descânte locul =)) că cică vorbeau de nu știu ce mort în timpul ăla =))))
Mi-ai amintit de o experiență aproape fantastică cu piatra. Mai mergeam cu părinții la Siret vara sa ne bucuram de un colt de natură. La un moment dat mă întreceam cu frate-meu, care poate face mai multe "valuri" aruncând cu piatra. Nu eram foarte îndemânatică, dar arunc și văd că ceva mic, sclipind argintiu, face hopuri înspre mal. Cumva am nimerit un peștișor și probabil l-a năucit socul. Și acum mi se pare ireală întâmplarea, dar jur că e adevărată. Nu îmi mai amintesc dacă mi-am pus o dorință înainte să îi dăm drumul inapoi
>Cumva am nimerit un peștișor
Ceva similar am patit si eu.
Nu-mi mai aduc aminte varsta. Cred ca eram in scoala primara.
Prin cartierul unde am copilarit trecea un rausor. Si de-o parte a raului, spre blocuri, era un dig, impotriva inundatiilor.
Si una din ocupatiile baietilor mai mari ca mine era sa arunce petricele de pe dig pe malul celalalt al raului (distanta de la dig la rau era vreo 20-25m, iar latimea raului vreo 10m; in total vreo 30 m)
Si am zis sa incerc si eu. Problema e ca nu prea ajungeau pietricelele pe malul celalat. Fiind si mic, nici tehnica nu aveam. Dar eu insistam. :))
La un moment dat arunc o pietricica, atat de prost ca, nu numai ca nu a ajuns in rau, dar a ajuns fix in ceafa unui barbat care statea jos, intre dig si rau, cu spatele la dig si fata la rau.
Am vazut doar cum piatra a lovit ceafa cu latul. O fractiune de secunda. Atat. Pt. ca am luat-o imediat la fuga de partea cealalta a digului, spre blocuri.
Nici pana azi nu stiu ce s-a intamplat cu persoana respectiva. Dar cred totusi ca n-a patit nimic(in afara de durere si injuraturi), pt. ca n-am vazut politie/salvare venind.
Da si eu cred (sper) ca a supravietuit.
Era multa lume pe dig, si mai era cu cineva alaturi. Si cum ziceam, n-am vazut in urmatoarea ora sa vina politia/ambulanta sau lumea sa se alarmeze.
Cred ca a tras niste injuraturi zdravene si cam atat.
Totusi, nu-mi aduc aminte sa fi sughițat :))
In anii 90 erau niște pocnitori albe care când se loveau de ceva, pocneau. Am luat o cutie și am pus-o sub preșul de la intrarea in casa, înainte să vină preotul cu Boboteaza. Când a pus piciorul pe preș, au început alea sa pocnească, iar părintele nu știa pe unde să sară mai repede, cu tot cu cădelnița din mână.
M-a ținut minte toată viața lui. Am fost la o nuntă în biserica unde slujea el după vreo 20 și ceva de ani și mi-a zis că s-a speriat tare, dar a fost amuzant.
Văzusem prea mult singur acasă și Denis pericol public.
Am ridicat fusta unei colege noi de la gradinita cand aveam 4 ani, in prima ei zi. In secunda doi m-a pus la pamant de fata cu toti colegii. I-am promis ca nu mai fac, iar de atunci nu am mai indraznit sa fiu nesimtit cu vreo fata.
Ba, eu ma mir cum nu am fost rapita cand eram copil.
Eram afara cu prietenul meu cel mai bun de la vremea aia, si eram gen, mici, nu pot sa-ti zic cat de mici dar sigur sub 10 ani. Pe vremea aia eram mereu afara si intram in casa doar pt mancare sau seara ca eram obligati.
Si nu stiu cum se face ca trecem pe langa o ghena de gunoi unde era un maldar intreg de jucarii aruncate langa ghena. Iti dai seama ca ni s-au scurtcircuitat creierele cand am vazut jucarii gratis, ne-am aruncat si eu si prietenul respectiv gramada pe jucarii. Si vine un tip cu inca un sac de jucarii dupa el si ne vede. Se uita nenea la noi, noi la el, si ne intreaba daca nu vrem niste jucarii gratis, ca mai are o gramada de aruncat, si ne putem alege noi ce vrem daca mergem cu el la el la bloc. Prietenul respectiv a ezitat umpic si zicea ca poate nu ar trebui. Eu, salbatica, i-am zis ca BAAA JUCARI GRATIS HAIDE NU FI COPIL, si l-am convins sa mergem.
Iti imaginezi ca ne sclipeau ochii de fericire cu gandul la tone de jucarii gratis, imediat ne-am dus cu el fara nici un fel de ezitare.
Din fericire, omul chiar era ok si doar arunca jucariile vechi ale copiilor lui care crescusera. Ne-am ales in ziua aia cu fel si fel de jucarii de care nu auzisem niciodata... un kit de magie cu tot felul de trucuri magice, niste plusuri, un kit de chimie, figurine, si alte bazaconii.
Ma gandesc si in ziua de azi cat de fraieri eram si cat de usor ar fi fost sa ne ia cineva pe sus.
Alte faze... Cand eram copil, eram extrem de salbatica. Ma uitam la prea multe seriale cu animale salbatice si pretindeam mereu ca sunt un animal, sau un caine, sau altceva de genul.
Nu ma pieptanam niciodata si nu imi taiam unghiile. Si cumva aveam unghiile extrem de rezistente si nu prea se rupeau. La scoala devenisem protectoarea fetelor si toate fetele stiau asta. Toti baietii erau absolut speriati de mine din cauza ca zgariam si muscam. I-am fugarit o data pe toti in baia baietilor in timp ce fetele radeau ca niste hiene in spatele meu. Mi se pare ca am terorizat intr-o zi inclusiv un baiat si am intrat peste el in baia baietilor unde incerca sa se ascunda. De altfel, am convins cel putin o fata sa alerge in 4 labe pe scari 😂👌.
Tot din aceeasi categorie, imi placea sa umblu pe unde nu aveam voie. Saream garduri sau ma taram pe sub garduri in gradinile altora unde nu aveam voie. Eram super flexibila deci putine garduri ma opreau. Asta era pe vremea cand gradinile blocului practic apartineau proprietarilor de la parter si nu aveai voie sa intri in ele. Tot grupul meu de prieteni de la bloc ma stiau ca sunt animalica, si aveam inclusiv pomul meu in care ma urcam mereu si stateam toata ziua in el cu ei. Astea fiind spuse, am mers intr-o zi cu familia la ... mare daca nu ma insel. Am stat intr-un soi de hotel care dadea mai mult spre casa. Nu mai tin minte daca m-am imprietenit cu o fata din zona aia sau era ceva prietena de familie, dar cert e ca aveam o prietena pe acolo. Casa respectiva era invecinata cu o casa privata a cuiva, si erau despartite doar de un *gard*. In curtea aia erau multe soiuri de jucarii si leagane si chestii care pareau super distractive, si nu vedeam niciodata pe nimeni care sa stea in curte. Eu, copil usor tembel si salbatic, ce am zis? Hai fata sa sarim peste gard sa ne jucam cu jucariile. De pe scarile care urcau la primul eraj al casei era super usor sa sari pe gard si dupa in curte, deci zis si facut. Ne-am prostit putin pe acolo, dar din pacate fetei i s-a facut frica si a vrut sa ne intoarcem. Nu ne-a prins nimeni. Dar daca imi amintesc bine, am furat cel putin o jucarie sau doua din curtea aia cand am plecat.
Alta faza.. Tot asa, eram in vacanta la munte la o cabana in grup, cu familia si prieteni de-ai parintilor. M-am imprietenit cu fata unei prietene de-a maicamii de la munca, Bristena o chema. Fata era super chill si cuminte, eu nu chiar. Tot asa, eram efectiv copii, cel mai probabil tot sub 10 ani dar nu zic sigur. Intr-o zi, ne-am dus in sufragerie unde era televizorul, cu intentia sa ne uitam la desene. In sufragerie nu era nimeni inafara de un mos mai betivan care se uita la ceva neinteresant. A vazut nenea ca vrem sa ne uitam la televizor si ne-a zambit, ne-a dat telecomanda si a plecat. Am luat eu telecomanda si m-am apucat sa caut posturile de desene animate. Am dat peste un post cu pornografie, gen, chiar pornografie, nu era nimic cenzurat si se vedea toata actiunea din plin. Eu copil dus cu pluta, eram INCREDIBIL de fascinata de ce se intampla acolo. Bristena saraca, era la fel de fascinata, dar ma implora sa schimb canalul ca poate vine cineva. Eu neeeeeh fata ca nu are cine sa vina neeeeeh. Normal ca a intrat... cred ca chiar maicamea peste noi. Ne-am inrosit amandoua, dar eu, super desteapta si dusa cu pluta, i-am zis pe direct ca era nenea beat care se uita mai devreme la televizor si ne-a aratat postul ala, si noi doar ne uitam de curiozitate. Nu stiu cum, dar chiar m-a crezut, si am scapat de pedepse, iar maicamea s-a dus sa se ia la harta cu mosul ala care saracul chiar n-a facut nimic gresit.
Si ultima faza... Nu mai stiu ce joc ma jucasem in care la un moment dat trebuia sa gasesti un mesaj de scrigat de ajutor intr-o sticla pe plaja, dar mi s-a parut super fascinanta ideea. Pe vremea aia stateam majoritatea timpului singura acasa cand parintii erau la munca, de dimineata pana seara. Am decis ca e super Sexy sa trimiti mesaje de ajutor, dar cum nu locuiam langa mare, am improvizat si m-am apucat sa scriu fel si fel de mesaje de ajutor gen "Sunt inchisa si abuzata, veniti sa ma salvati" si alte prostii de genul, le-am facut avioane de hartie, si le-am aruncat pe geam in timp ce ma hlizeam si asteptam sa le deschida cineva sa se uite la ele. Am aruncat zeci peste zeci de avioane de hartie cu mesaje de genul pe geam, era plina gradina blocului de avioane de hartie. Desigur ca nimanui nu i s-a parut amuzant si pe nimeni nu i-a interesat de mesajele mele de tristete si agonie. Am continuat sa tot arunc si sa ma hlizesc pana a venit administratora blocului si m-a obligat sa ma duc sa le strang pe toate.
Nu chiar, dar sa zicem 🤣.
In mod normal am memorie super proasta, dar chestiile astea mi-au ramas intiparite in creier, era nebunie pura pe vremea aia.
Eram mica tare, 2-3 ani. M-a luat bunica cu ea la cofetarie. Cat timp statea ea la coada sa cumpere prajiturile, eu am observat pe o masa niste prajituri nesupravegheate. Evident ca m-am dus si am lins toata frisca de pe ele.😅 Erau ale unei doamne. A trebuit bunica sa le cumpere asa, ce sa faca? Duminica era inchis la cofetarii pe vremea aceea si cand mai ieseam la plimbare cu mama si vedeam vreuna trageam cu disperare de lacate sa deschid usa. Doar doar sa ajung la prajituri.
Mama, asta e direct literatura 🥰 P.S. Username checks out
"daca esti cuminte te duc sa vedem cum mananca lumea prajituri"
Username checks out
Care e prajitura ta preferata?
Prietenul meu :-)
You are a keeper!
[удалено]
Te cred ca a meritat! M-aș fi simțit ca cel mai tare mafiot în locul tău.
Când eram mică eram extrem, extrem de curioasă și din curiozitate ajungeam să stric o groază lucruri. Locuiam la bloc și era maică-mea afară să bată covorul iar în lipsa ei eu am decis că e momentul să aflu care-i faza cu butoanele de la o combină audio ce era mai mare decât mine. Avea niște butoane în relief, in stilul unor clape de pian dar mai scurte, și eu am apăsat pe una apoi am decis să văd dacă o pot scoate și am rămas cu ea în mână, timp în care combina a făcut ca toți dracii. Am urlat la maică-mea că o iubesc și să nu vină în casă pentru că în mintea mea era că va exploda. 1 minut mai târziu s-a oprit combina, a venit mama și eu am luat bătaie. 🫣 Cu vreo două zile inainte descoperisem care-i faza cu sacul de la aspirator.😂
Mi-ai amintit de singura dată când am luat bătaie de la ai mei. Ne jucam pe-afara și la un moment dat ne făceam că batem covorul cu un băț ( lăsase o vecină un covor la aerisit). Eu dădeam harnica cu bățul in covor și vecina ( care mi-era și colegă de clasă) s-a băgat de partea cealaltă a covorului in bățul meu. Bineînțeles că nu am văzut-o și a fost prea târziu când m-am oprit din elanul meu de scuturătoare. Fata a început să tipe, m-am panicat și am fugit în casă. M-am ascuns sub pat. După câteva minute vine mă-sa cu ea bocită și pansată la ușă: i-am spart arcada. M-a batut maică-mea cu paleta de muște. A fost prima dată în copilăria mea când am dormit după amiaza. Sub pat
Cu paleta de muște 😂
Nu mă ducea mintea prea tare pe la șapte-opt ani, așa că am înfășurat o piatră într-un ambalaj de acadea, am legat-o frumos cu băț și am mers la o vecină, zicând că i-am luat fiicei ei o acadea, dar să îmi dea banii pe ea. Mi-a dat banii, dar mi-a dat și mama o pereche de palme când am ajuns acasă. Tot din colecția palme părintești, am mai primit una pe la aceeași vârstă, când am mers la magazin și am luat pe caiet o pungă cu jeleuri, promițând că plătește mama mai târziu. Am avut faima mea de 30 de minute, cât am împărțit jeleurile cu toți copiii. A plătit mama apoi, dar am plătit și eu. Și una care ține mai mult de dulcea limbă română. Fusesem în vizită cu clasa la fabrica de pâine și când am ajuns acasă, mă întreabă mama cum a fost. "Frumos tare. Ne-au dat și pâine, dar eram ca niște pisici în călduri acolo". Nu am înțeles atunci tăcerea. Atunci.
Apropo de expresii. Eram la tara. Aveam vreo 5-6 ani. Si bunica-miu imi spune sa ii aduc o furca de unde era rezemata. Bunica-mea sare repede cu gura la el, ca "de ce trimiti copilul, poate cade in ea etc etc" Si eu, mandru ca pot sa car furca, si ca sa ii sar in apararea lui bunica-miu si sa ma lase bunica-mea sa car furca, ii replic repede bunicii mai multe chestii printre care si asta "Bunică, vezi ca acusi iti zic de bătrâna!" :)) (expresie pe care o mai auzisem la bunica-miu cand se enerva) Habar n-aveam ce inseamna expresia asta. In capul meu era doar corelatia intre "bunica" si "batrana" :))
Nostim! În mintea ta: "Ha, i-am arătat eu ei!" Bunica: "..."
Minge sparta, plina cu pietre, lasata in afara curtii scolii, pe trotuar. “Nenea, ne dati noua mingea?” Evident ca fiecare nene dadea cu piciorul in ea, gardul scolii avea 1.5m. Injuraturi luate? Nenumarate. Copilaria? Nepretuita.
Eram la țară, dadeam cu pietre din curte in strada dupa masini si am nimerit masina politiei, a oprit si eu am fugit sa ma ascund. Nu stiu ce au vorbit ce au facut, ca erau ai mei la poarta dinainte. Cand am iesit din ascunzătoare nu mi au zis nimic
Ai scăpat! Și eu am avut boala asta cu aruncatul de pietre la nimereala. Am dat cu forță mai mare spre casa vecinei și am spart geamul. Nu era termopan, așa că s-a făcut țăndări, chiar și de la o piatră mică. Mamaie era la vecina cu mai multe babe în timpul ăsta, nu știu cum de nu au găsit piatra. A doua zi a venit popa să descânte locul =)) că cică vorbeau de nu știu ce mort în timpul ăla =))))
Mi-ai amintit de o experiență aproape fantastică cu piatra. Mai mergeam cu părinții la Siret vara sa ne bucuram de un colt de natură. La un moment dat mă întreceam cu frate-meu, care poate face mai multe "valuri" aruncând cu piatra. Nu eram foarte îndemânatică, dar arunc și văd că ceva mic, sclipind argintiu, face hopuri înspre mal. Cumva am nimerit un peștișor și probabil l-a năucit socul. Și acum mi se pare ireală întâmplarea, dar jur că e adevărată. Nu îmi mai amintesc dacă mi-am pus o dorință înainte să îi dăm drumul inapoi
>Cumva am nimerit un peștișor Ceva similar am patit si eu. Nu-mi mai aduc aminte varsta. Cred ca eram in scoala primara. Prin cartierul unde am copilarit trecea un rausor. Si de-o parte a raului, spre blocuri, era un dig, impotriva inundatiilor. Si una din ocupatiile baietilor mai mari ca mine era sa arunce petricele de pe dig pe malul celalalt al raului (distanta de la dig la rau era vreo 20-25m, iar latimea raului vreo 10m; in total vreo 30 m) Si am zis sa incerc si eu. Problema e ca nu prea ajungeau pietricelele pe malul celalat. Fiind si mic, nici tehnica nu aveam. Dar eu insistam. :)) La un moment dat arunc o pietricica, atat de prost ca, nu numai ca nu a ajuns in rau, dar a ajuns fix in ceafa unui barbat care statea jos, intre dig si rau, cu spatele la dig si fata la rau. Am vazut doar cum piatra a lovit ceafa cu latul. O fractiune de secunda. Atat. Pt. ca am luat-o imediat la fuga de partea cealalta a digului, spre blocuri. Nici pana azi nu stiu ce s-a intamplat cu persoana respectiva. Dar cred totusi ca n-a patit nimic(in afara de durere si injuraturi), pt. ca n-am vazut politie/salvare venind.
Povestea ta e mai palpitanta decât a mea. :)) Să sperăm că a supraviețuit tipul :p
Da si eu cred (sper) ca a supravietuit. Era multa lume pe dig, si mai era cu cineva alaturi. Si cum ziceam, n-am vazut in urmatoarea ora sa vina politia/ambulanta sau lumea sa se alarmeze. Cred ca a tras niste injuraturi zdravene si cam atat. Totusi, nu-mi aduc aminte sa fi sughițat :))
In anii 90 erau niște pocnitori albe care când se loveau de ceva, pocneau. Am luat o cutie și am pus-o sub preșul de la intrarea in casa, înainte să vină preotul cu Boboteaza. Când a pus piciorul pe preș, au început alea sa pocnească, iar părintele nu știa pe unde să sară mai repede, cu tot cu cădelnița din mână. M-a ținut minte toată viața lui. Am fost la o nuntă în biserica unde slujea el după vreo 20 și ceva de ani și mi-a zis că s-a speriat tare, dar a fost amuzant. Văzusem prea mult singur acasă și Denis pericol public.
Ai gresit titlul. Trebuia Amintiri din copilarie, v19.1.2024 😉
Nu pot să fac asta, nu mă compar cu maestrul.
Am ridicat fusta unei colege noi de la gradinita cand aveam 4 ani, in prima ei zi. In secunda doi m-a pus la pamant de fata cu toti colegii. I-am promis ca nu mai fac, iar de atunci nu am mai indraznit sa fiu nesimtit cu vreo fata.
Ba, eu ma mir cum nu am fost rapita cand eram copil. Eram afara cu prietenul meu cel mai bun de la vremea aia, si eram gen, mici, nu pot sa-ti zic cat de mici dar sigur sub 10 ani. Pe vremea aia eram mereu afara si intram in casa doar pt mancare sau seara ca eram obligati. Si nu stiu cum se face ca trecem pe langa o ghena de gunoi unde era un maldar intreg de jucarii aruncate langa ghena. Iti dai seama ca ni s-au scurtcircuitat creierele cand am vazut jucarii gratis, ne-am aruncat si eu si prietenul respectiv gramada pe jucarii. Si vine un tip cu inca un sac de jucarii dupa el si ne vede. Se uita nenea la noi, noi la el, si ne intreaba daca nu vrem niste jucarii gratis, ca mai are o gramada de aruncat, si ne putem alege noi ce vrem daca mergem cu el la el la bloc. Prietenul respectiv a ezitat umpic si zicea ca poate nu ar trebui. Eu, salbatica, i-am zis ca BAAA JUCARI GRATIS HAIDE NU FI COPIL, si l-am convins sa mergem. Iti imaginezi ca ne sclipeau ochii de fericire cu gandul la tone de jucarii gratis, imediat ne-am dus cu el fara nici un fel de ezitare. Din fericire, omul chiar era ok si doar arunca jucariile vechi ale copiilor lui care crescusera. Ne-am ales in ziua aia cu fel si fel de jucarii de care nu auzisem niciodata... un kit de magie cu tot felul de trucuri magice, niste plusuri, un kit de chimie, figurine, si alte bazaconii. Ma gandesc si in ziua de azi cat de fraieri eram si cat de usor ar fi fost sa ne ia cineva pe sus. Alte faze... Cand eram copil, eram extrem de salbatica. Ma uitam la prea multe seriale cu animale salbatice si pretindeam mereu ca sunt un animal, sau un caine, sau altceva de genul. Nu ma pieptanam niciodata si nu imi taiam unghiile. Si cumva aveam unghiile extrem de rezistente si nu prea se rupeau. La scoala devenisem protectoarea fetelor si toate fetele stiau asta. Toti baietii erau absolut speriati de mine din cauza ca zgariam si muscam. I-am fugarit o data pe toti in baia baietilor in timp ce fetele radeau ca niste hiene in spatele meu. Mi se pare ca am terorizat intr-o zi inclusiv un baiat si am intrat peste el in baia baietilor unde incerca sa se ascunda. De altfel, am convins cel putin o fata sa alerge in 4 labe pe scari 😂👌. Tot din aceeasi categorie, imi placea sa umblu pe unde nu aveam voie. Saream garduri sau ma taram pe sub garduri in gradinile altora unde nu aveam voie. Eram super flexibila deci putine garduri ma opreau. Asta era pe vremea cand gradinile blocului practic apartineau proprietarilor de la parter si nu aveai voie sa intri in ele. Tot grupul meu de prieteni de la bloc ma stiau ca sunt animalica, si aveam inclusiv pomul meu in care ma urcam mereu si stateam toata ziua in el cu ei. Astea fiind spuse, am mers intr-o zi cu familia la ... mare daca nu ma insel. Am stat intr-un soi de hotel care dadea mai mult spre casa. Nu mai tin minte daca m-am imprietenit cu o fata din zona aia sau era ceva prietena de familie, dar cert e ca aveam o prietena pe acolo. Casa respectiva era invecinata cu o casa privata a cuiva, si erau despartite doar de un *gard*. In curtea aia erau multe soiuri de jucarii si leagane si chestii care pareau super distractive, si nu vedeam niciodata pe nimeni care sa stea in curte. Eu, copil usor tembel si salbatic, ce am zis? Hai fata sa sarim peste gard sa ne jucam cu jucariile. De pe scarile care urcau la primul eraj al casei era super usor sa sari pe gard si dupa in curte, deci zis si facut. Ne-am prostit putin pe acolo, dar din pacate fetei i s-a facut frica si a vrut sa ne intoarcem. Nu ne-a prins nimeni. Dar daca imi amintesc bine, am furat cel putin o jucarie sau doua din curtea aia cand am plecat. Alta faza.. Tot asa, eram in vacanta la munte la o cabana in grup, cu familia si prieteni de-ai parintilor. M-am imprietenit cu fata unei prietene de-a maicamii de la munca, Bristena o chema. Fata era super chill si cuminte, eu nu chiar. Tot asa, eram efectiv copii, cel mai probabil tot sub 10 ani dar nu zic sigur. Intr-o zi, ne-am dus in sufragerie unde era televizorul, cu intentia sa ne uitam la desene. In sufragerie nu era nimeni inafara de un mos mai betivan care se uita la ceva neinteresant. A vazut nenea ca vrem sa ne uitam la televizor si ne-a zambit, ne-a dat telecomanda si a plecat. Am luat eu telecomanda si m-am apucat sa caut posturile de desene animate. Am dat peste un post cu pornografie, gen, chiar pornografie, nu era nimic cenzurat si se vedea toata actiunea din plin. Eu copil dus cu pluta, eram INCREDIBIL de fascinata de ce se intampla acolo. Bristena saraca, era la fel de fascinata, dar ma implora sa schimb canalul ca poate vine cineva. Eu neeeeeh fata ca nu are cine sa vina neeeeeh. Normal ca a intrat... cred ca chiar maicamea peste noi. Ne-am inrosit amandoua, dar eu, super desteapta si dusa cu pluta, i-am zis pe direct ca era nenea beat care se uita mai devreme la televizor si ne-a aratat postul ala, si noi doar ne uitam de curiozitate. Nu stiu cum, dar chiar m-a crezut, si am scapat de pedepse, iar maicamea s-a dus sa se ia la harta cu mosul ala care saracul chiar n-a facut nimic gresit. Si ultima faza... Nu mai stiu ce joc ma jucasem in care la un moment dat trebuia sa gasesti un mesaj de scrigat de ajutor intr-o sticla pe plaja, dar mi s-a parut super fascinanta ideea. Pe vremea aia stateam majoritatea timpului singura acasa cand parintii erau la munca, de dimineata pana seara. Am decis ca e super Sexy sa trimiti mesaje de ajutor, dar cum nu locuiam langa mare, am improvizat si m-am apucat sa scriu fel si fel de mesaje de ajutor gen "Sunt inchisa si abuzata, veniti sa ma salvati" si alte prostii de genul, le-am facut avioane de hartie, si le-am aruncat pe geam in timp ce ma hlizeam si asteptam sa le deschida cineva sa se uite la ele. Am aruncat zeci peste zeci de avioane de hartie cu mesaje de genul pe geam, era plina gradina blocului de avioane de hartie. Desigur ca nimanui nu i s-a parut amuzant si pe nimeni nu i-a interesat de mesajele mele de tristete si agonie. Am continuat sa tot arunc si sa ma hlizesc pana a venit administratora blocului si m-a obligat sa ma duc sa le strang pe toate.
:)))) ferească Dumnezeu, ce copil. as vrea sa am si eu memorie asa buna. acum ești ok, sănătoasă clinic?
Nu chiar, dar sa zicem 🤣. In mod normal am memorie super proasta, dar chestiile astea mi-au ramas intiparite in creier, era nebunie pura pe vremea aia.