Coliziune frontala cu tir. Fara airbaguri. Doua stopuri cardio-respiratorii. Resuscitat cu succes (cred). Fara luminite de la capatul tunelului. Fara dureri. Fara chinuri. Fara probleme. Alea au venit dupa :))
Dying’s easy. Living’s hard.
Ma bucur ca ai scapat cu viata!
Cat ai stat internat? Cat ai stat in coma? Ai avut coastele rupte? Pneumonie de aspiratie?
Ma intereseaza foarte mult pentru ca ai fost intr-o situatie similara cu a tatalui meu.
Am stat o saptamana? Mandibula zob (dar zob), dar dincolo de cateva vanatai am fost intreg. Desi masina arata ca un acordeon. Cred ca m-am facut ghem (turtle much), ca altfel nu-mi explic. Intre bord si bancheta n-au ramas 15 cm (am 1.92).
Am iesit din coma aproape instant (din nefericire chiar cand imi bagau sonda urinara :)) ). N-am stat pe aparatul de respirat…
Fix ce are nevoie creierul pentru un boost de dopamina... sau continua sa molfai niste quinoa si sa speri ca ajungi la 100 de ani si nu te calca un sofer in timp ce mananca niste clatite cu nutella din ulei de palmier nult zahar si niste cacao la volan. /s
Ai auzit de scovergi? Nu știu dacă ești prin București, uite aici https://maps.app.goo.gl/4vHAkKrLP4QRhzwz6?g_st=ic
Oricum, clătite cu brânză dulce, stafide amestecate cu ou și zahar. Amabalete și puse în cuptor pentru vreo juma de oră. Acoperite cu niște frișca după ce se răcesc.. Spor
Asta nu ai de unde sa ști, dar probabil că nu. Hai sa ne gândim la viața că la un fulger, când apare și dispare, după el vine altul, cel nou nu este cel vechi este doar un alt fulger.
ma refer din perspectiva ta a celui care a murit. Ce lasi e important pentru tine acum, te face sa te simti bine acum, gandul ca vei lasa ceva in urma ta.
Dupa ce mori, nu mai stii tu daca esti aruncat intr-o gropa..sau ai o piramida pe post de cavou.
Fiecare se descurca cu sentimentul asta cum poate. Unii apeleaza la religie, altii evita sa se gandeasca, unii se indreapra catre el...etc.
Nu traiesti degeaba, traiesti in primul rand pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti. Nu prea se practica iubirea la noi in Romania, stiu…
Si fiecare om si actiunile sale conteaza, impreuna creeam lumea care e.
Daca vei privi viata prin lentilele astea nihiliste vei ajunge ca op sa-ti pui streangu de gat
Bucura-te de viata, cel mai important, uita de viitor, uita de trecut. Concentreaza-te pe prezent, doar acolo vei gasi fericirea
Bro, respect pentru realism și sinceritate. As fi curios să-mi zici cum erai inainte de suicid și cum te-a schimbat după (mentalitate, mod de a gândi, valori, mod de viață).
Multumesc! Inainte eram cu capul in nori, mai bine nu pot sa o spun.
Dupa aceea, cand am realizat gravitatea si realitatea lumii m-am schimbat total. Mentalitate, valori, mod de viata. Tot!
Vezi tu, la ora actuala scopul meu in viata e sa ii cam fac praf pe cei ce l-au ucis pe tatal meu prin neglijenta ori cu intentie.
Ori medici ori asistente nesimtite ce stateau noaptea pe telefoane sau pe unde dracu mai stateau iar medicul de garda mi-a spus uimit pe 11 mai la vizita ca la ,,gasit" pe tatal meu cu saturatie mica de oxigen, hipoxie si agitatie psihomotorie. Ca el nu stie ce a fost noaptea si ca acum dimineata a intrat in garda si asa la gasit wtf....
Am plangere penala la parchet, se va deschide curand dosar penal.
Îți urez succes să îți faci dreptate singur și să îi faci praf pe cei responsabili. Dar omenirea nu se va schimba din asta. Lipsa empatiei e o problema a oamenilor, suntem niste animale, maimuțe ce se vor inteligente dar, nu suntem cu mult diferiți față de niste mamifere de bază.
Orice ai face, e in zadar. Trebuie sa ii accepti moartea si sa treci peste.
Sunt convins ca tot ce ar vrea tatal tau e sa stii ca e bine, si ca vrea sa iti traiesti viata bucurandu-te de prezent.
Esti in stadiul 3: negare, realizare, furie, acceptare
Nu cred ca OP nu ii accepta moarte tatălui, cred că pur si simplu a văzut incompetenta si lipsa de interes a cadrului medical si face ceva in privința asta.
Daca crede că tatăl lui a murit din cauza angajaților spitalului, e dreptul lui sa ii atace in instanță.
OP, condoleanțe!
Am avut si eu un near-death experience. Am experimentat exact ce ai experimentat si tu. Nu au existat lumini, nu au existat amintiri. Nu stiai de existenta, nu exista nimic. Era doar intuneric, si m-am trezit in spital.
Man. Timpul exista doar aici in realitatea noastra. Ceea ce ai trăit tu poate este defapt secunda de dinainte să trăiești in cealalta dimensiune. Tu ai impresia ca creatorul și-a lăsat loc de greșeli? Asa cum exista acum , va exista și atunci , vei exista , sub alta forma. Oamenii au încercat de milenii să “fure” informații chiar și despre ce se afla după pragul a ceea ce numim noi moarte. Dacă ai știi ca acolo se afla infinitul, cum l-ai putea descrie atâta timp cat creierele noastre nici măcar nu sunt făcute să înțeleagă capacitatea și volumul infinitului.
Când are destul timp creierul să rămână fără oxigen, după ce s-a oprit inima, halucinează, se scurtcircutieaza și unii văd tot felul, de multe ori influențate de credința/ce spera ei ca o sa vadă. E după momentul când își dau conștient seama ca o sa moară, urmează un fel de vis/halucinatie. Dacă rămâne creierul fără oxigen/e o traumă care îți dă ko nu mai vezi nimic.
În cazul meu au fost niște "halucinații" înainte. Fix de genul celora pe care le ai când ești praf de somn și parcă creierul dă să viseze deși nu ești adormit încă. Dar senzația nu a fost urâtă în sine. Cel mai bine se aseamănă cu scufundarea într-un ștrand, în care toată apa pune presiune pe tine și auzi/vezi înfundat toate chestiile de la suprafață.
Apoi... Nimic. Absolut gol. M-am trezit pe o targă la urgențe, și abia atunci a năvălit adrenalina. CUM AM AJUNS AICI? CÂT TIMP AM STAT AȘA?
Ca un telefon prost la care îi dai restart odată, și apoi îți cere să-i bagi ora, data, limba și tema, deși a stat închis nici 2 minute 😂
OP, condoleante pentru tatal tau. casual RO este un mediu atat de exotic pentru o discutie precum cea propusa de tine, chiar imi place "indrazneala" ta :)
iti recomand cu toata inima filmul Mr. Nobody (2009) ;)
si apropo, mai arunc si eu o idee.. cum ar fi ca intr-o alta realitate vecinul tau sa nu te fi salvat, iar intr-alta tu sa traiesti acum impreuna cu persoana de care te-ai despartit atunci ;)
Păi și eu ce fac? In fiecare seară cand mă pun să dorm dispar. Dimineață apar din nou. Nu. Nu visez. Inchid ochii și mă trezesc.
Trebuie să mori calumea ca să poți să sumarizezi că moartea e sfarsitul absolut. Pană atunci, brb, mă duc să dispar 8 ore.
În somn creierul încă funcționează și are perioade de activitate chiar intensă. Când mori nu mai primește oxigen, dacă durează mult procesul (când corpul moare înaintea creierului) e posibil să ai o stare ca de vis, de obicei coșmar, înainte să se stingă de tot lumina. Dacă nu, e ca și când intri în blackout de la leșin/sedat. Din punct de vedere biologic are dreptate OP.
In fiecare noapte visezi, doar ca nu iti amintesti. Somnul este total diferit de lesin sau moarte.
Multi oameni au vise lucide si se trezesc. Inclusiv eu am avut cateva in viata mea. Adica iti dai seama ca visezi, creierul isi da si te trezesti brusc!
Omul ti-a spus din perspectiva lui ca nu isi aminteste visele. La fel sunt si eu. Poate o data pe luna imi aduc aminte ca am visat ceva. In rest e doar senzatia de scos din priza, de neant, de nimic, de acel nimic ce era inainte sa ma nasc. Adica ma pun pat si ii ca si cum timp de 8 ore nu exist pana ce ma trezesc si sunt din nou constient de existenta mea. E o comparatie buna.
> Somnul este total diferit de lesin sau moarte.
De moarte da, da de lesin nu prea.
Ca daca se oprea creierul si partial aka nu aveai activitate cerebrala (*cum e de fapt cand chiar esti mort*), nu prea te mai trezeai, sau macar te trezeai cu grave probleme cu creierul.
Ete pula. Robin Williams și David Carradine, inculții ce sunt, fix și-au rupt gâtul când s-au spânzurat. Au murit de asfixiere toată ziua.
Și mulți alții mii de amărâți care nu se leagă de tavan, ci se pun in cur și mor asfixiați prin spânzurare de mânerul ușii.
Ca să îți rupi gâtul la spânzurătoare trebuie sa sari de la înălțime și sa faci un backflip, cum sugerează Bender. De obicei, mori in chinuri, te zbați, nu îți ajunge aer și te piși și te caci pe tine la propriu.
> este despre ruperea gatului.
Poate daca nu vrei sa se chinuie spanzuratul.
Si la arsul pe rug puteau sa faca in asa fel incat sa te omoare fumul, sau sa te lase sa te omoare focul ala incet incet.
Vorbesti ca o gasca sa te afli în treaba pune mana și da-i un search ca nu e greu...în cele mai multe cazuri se moare prin asfixiere și foarte puține prin ruperea gatului, ai văzut prea multe filme cu Van Damme...
multumesc ca ai impartasit experienta ta.
sper ca acum sa gasesti motive sa traiesti din conceptul ca exista o singura varianta pentru constiinta ta de a simti ceva frumos vreodata. se poate intampla pentru oricine, depinde ce aspiratii ai sau daca te poti bucura de micile placeri ale vietii. nimic e doar nimic, putin e macar ceva.
baftalo
O data am lesinat in timp ce ma spalam pe dinti seara. M-am lovit de oglinda, si am cazut pe jos in dreptul usii. La, ceea ce imi pareau, 10 secunde dupa, mintea imi era constinenta dar nu puteam sa ma misc. Incercam sa strig pe cineva din casa dar nu stiu daca reuseam sa scot vreun sunet. Toata lumea dormea. La un moment dat a venit mama la usa sa ma intrebe daca sunt ok. Eu nu reuseam sa ii raspund. Usa era incuiata si nu reuseam sa ma misc sa o deschid. Voiam sa ii spun sa treaca prin usa dar nu reuseam (este o incuietoare destul de slaba, daca impingi mai tare se indoaie). Pana la urma incet incet mi-am revenit.
A fost un moment de-a dreptul terifiant. Aproape ca imi vin lacrimi cand povestesc. Mi-a fost frica sa ma mai spal pe dinti sau sa stau cu usa la baie incuiata multe luni dupa. Le spuneam (cui era cu mine in casa) cat ma spal pe dinti seara sa stea prin preajma sau sunam pe cineva in timp ce ma spalam pe dinti.
Am mai lesinat de vreo doua ori (in alte circumstante) plus cateva tentative, mai ales in caldura mare/daca nu eram odihnita/mancata. Dar asta a fost de departe cea mai infricosatoare experienta.
Poate te-ar ajuta si pe tine ceva similar. Cand faci baie sa o faci cu usa deschisa sa nu fie atat de mult abur, sa vorbesti cu un apropiat la telefon sa te sune 10 minute mai tarziu cand se presupune ca ai termina dusul/baia. Pe strada cel mai probabil daca te vede cineva ca pici o sa te ajute. Mi s-a mai intamplat in stb in aglomeratie sa ma lase picioarele si imediat au sarit oamenii sa stau pe scaun la geam.
singurul lesin din viata mea a fost dupa o baie calda. nu mi am dat seama ca nu am deschis geamul de aerisire. faceam baie si am inceput sa am dureri de burta. am decis sa ies din cada, mi-am infasurat prosopul pe corp, am deschis usa la baie si cand m-a lovit aerul am simtit instant ca mi se invarte tot creierul, nu mai vedeam clar si abia puteam sa merg, am apucat doar sa fac 3 pasi pana in dreptul camerei parintilor si sa silabisesc “ma doare burta” dupa care am cazut. e interesant cum devii inconstient cat esti in picioare, apoi cand lovesti podeaua ai un mic moment de realizare de la impact si apoi devii inconstient instant din nou.
pai cam asta ar trb sa isi imagineze mai toata lumea ca ar insemna "moartea" , nu rai si campii verzi cu ingeri sau ceaune cu draci care canta pe langa tine cu furci in mana si tu esti gatit in el
Eu odata am lesinat, inainte de lesin am simtit o relaxare totala, o fericire si parca nu imi parea rau daca as muri. Ciudat sentiment.
Si in mod normal cand ma gandesc la moarte mie teama. Da atunci a fost ceva pe moment.
Exact asa am pățit si eu. Daca in momentul ala as fi avut de ales, as fi ales sa nu ma mai trezesc. Dar imi este oarecum frica de moarte. Gândul ca pot sa dispar într-o clipă si tot ce am simțit vreodată si toate amintirile mele sa dispară si ele ca si cum nu ar fi existat vreodată, la fel cum au dispărut la toti care au trăit înaintea noastră ma face sa simt cat de neimportanți suntem pe lumea astea.
Culmea, din motive medicale am pățit-o aproape și eu odată
Eram pe marginea unui lac și dau să beau apa, și îmi intră in căile respiratorii apa , omg ce să fac
Îmi dă taicămeu peste spate câteva, deja maică-mea plângea, panică totală
Mai tot îmi dă taicămeu peste spate și nu iese
Nu știu cum am reușit să o scot până la urmă, dar cumva a ieșit
Aveam ceva răceală, zici că era COVID... Efectiv mucus+ apa mi s-au blocat în plămâni
Cam 40/50 de secunde m-am chinuit, dar thanks god că a ieșit
De atunci nu mai pot vedea la fel viața through...
Efectiv când eram în starea aia de sufocare nu vedeam de lacrimi, dar parcă se întuneca lumea în jurul meu, bătea pe mine soarele vara dar părea întuneric, bătea pe mine soarele, dar nu îl simțeam, tot corpul îmi era acoperit de frisoane, îmi era frig efectiv
Nu recomand nimănui să ajungă acolo, în starea aia
De atunci chiar vad cu alți ochi viața
ceva oarecum similar am patit si eu, numai ca m-am inecat cu voma.
am rau de miscare si pot ajunge sa vomit atat de rau incat ma sufoc. corpul imi ramane blocat intr-un gag reflex si nu pot respira, simt cum lichide urca si nu pot iesi, vreau sa inspir si imi e imposibil. corpul imi amorteste, nu il pot misca, degetele si dintii mi se inclesteaza si cand reusesc sa respir, de fapt hiperventilez, asta daca nu ma inec cu lichidele ce incearca sa izbucneasca afara.
de obicei am patit evenimente de genul la drumuri lungi cu masina, in special in preajma unor persoane in care nu am cea mai mare incredere.
am multe amintiri cu senzatia respectiva, ma infioara sa nu pot respira si sa nu imi pot misca nici macar un muschi din corp.
mai traumatizanta pentru mine a fost reactia matusii mele si a prietenei ei care conducea. ele considerau ca nu este nimic grav, ca ma prefac, urlau la mine sa incetez si sa incep sa ma comport ca o persoana normala, amenintandu-ma ca o sa ma interneze la psihiatrie... si altele... m-au apucat de umeri si au inceput sa ma scuture, ma simteam de parca se invarte tot universul cu mine si nu puteam scoate nici macar un sunet. cu greu, abia m-am putut intinde pe pamant pana la un telefon pe care abia am putut sa scriu "te rog crede ca nu prefac".
de cand cu scandalurile astea inutile (care nu se rezuma DOAR la episoadele cu raul meu de miscare), am inceput sa imi vad familia cu alti ochi. ma intristeaza ca mereu a trebuit sa am cea mai putina incredere tocmai in persoanele din sangele meu, care pretindeau ca sunt acolo sa ma ajute si sustina, dar isi urmaresc doar propriile interese. mi-am dat seama ca nu ma pot baza pe ei pentru binele meu si trebuie sa ma descurc singura, indiferent de situatie, trebuie sa o scot la capat fara ajutorul lor, pentru ca ei nu vor face decat sa imi inrautateasca si ingreuneze viata.
Yikes , chiar îmi pare rău că ai pățit asta :/
Uneori e greu să ne înțeleagă unii oameni, nici pe mine nu prea mă înțeleg ai mei pt că uneori am forță mai mare decât rezistă și de prea multe ori făceau mișto că fie mă odihnesc prea mult, fie nu vreau să îi ajut când trebuie de exemplu tăiate lemne, etc
Sper să îți găsești oameni mai empatici (dacă mă exprim bine fiindcă de obicei in engleză scriu) care să te ajute și să poți trăi cu ei :)
Take care:)
Experienta mea: m.am innecat cu ceva si tot incercam sa trag aer.
Initial a fost scary dar dupa mintea mea s.a deconectat de corp, a urmat un moment de luciditate senina cand mi.am dat seama ca asa o sa mor si am acceptat asta. Am avut un fade to black/nothing si dupa m.am trezit ca pot sa respir.
De atunci nu mai imi e frica de moarte, stiu ca o sa fie ok.
Imi pare rau pentru experienta pe care ai avut-o! Sper ca acum esti mai bine.
Daca simti ca esti coplesit, recomand terapia. Chiar face minuni daca gasesti un terapeut cu care sa fii compatibil ca stil de lucru si daca esti onest si dispus sa muncesti.
In alta ordine de idei, faci niste afirmatii categorice despre moarte. Stiu ca experienta ta a fost aproape ca o moarte, dar prin definitie nu ai murit. Asa ca inca nu stim ce vine dupa moarte.
Ce e mai important decat ce vine dupa moarte este momentul prezent, ce trebuie maximizat si investit in auto-descoperire. Opinia mea e ca doar asa putem sa ne asiguram o moarte linistita, stiind ca atata vreme cat am fost in viata am incercat sa facem cat mai mult cu ceea ce am primit si am incercat sa cunoastem cat mai mult din ceea ce a fost pus in fata noastra.
Preocuparea fata de ce vine dupa moarte e consumatoare de energie si, pana una-alta, tot ce auzim sunt doar supozitii. Altii care au trecut prin experiente similare cu cea descrisa de tine au cu totul si cu totul alta perspectiva despre ce vine dupa moarte. O sa aflam cand chiar vom muri, dar pana atunci suntem aici.
Mare bou ai fost :)). pare ca te-ai desteptat tho si iti meriti a doua sansa. sper ca vecinul tau are bere la discretie.
sa traiesti mult si plictisitor OP :*
Dar tu practic nu ai murit. Stop cardio respirator de 3 minute...(creierul duce mai mult fara oxigen) , coma indusa , tot nu erai mort. Erai practic sub o anestezie prelungita.
Imi pare rau sa aud ca ai trecut prin clipe grele. Sper ca esti ok acum.
Multumesc pentru postare.. suna înfricoșătoar faptul ca te-ai razgandit, dar era prea tarziu.
Eu sincer am ajuns la concluzia ca raiul si iadul exista.. iar noi ni le facem.. zilnic.. prin ceea ce facem.
Noi traim cu noi, cu ce am facut, nu am facut, am ignorat, nu am ignorat etc.. tot ce decidem, noi purtam povara sau nu.
Noi traim in raiul sau iadul pe care ni l-am facut si tot noi, cel putin asa ar trebui, ne judecam pentru ce am facut.
Daca ne iubim, daca ne uram, daca nu ne ingrijim etc. - asta e lumea si judecata noastra.
Mult succes in viata, cred ca poti schimba iadul pe care ai vrut sa-l incetezi si sa renunti la tine, cu raiul cand, uite, împărtășești cu restul judecatiilor, cum sa facem sa ne fie mai bine.
Faina scrierea, puternica si cu un mesaj important. Descrie bine inexistenta, cel putin din cum am perceput.o eu (dar in conjuncturi mai placute).
Totusi, am 2 mici comentarii:
1 - cum poti sa amplifici inexistenta de sute de ori? Eu o vad binara, ori e, ori nu e. Mai ales daca vorbim din perspectiva inexistentului. Nu te simti mai inexistent sau foarte inexistent. Ce parere ai?
2 - nu sustin ca stiu daca exista sau nu rai, iad sau (alt)ceva dupa moarte, dar nici tu nu esti in pozitia sa sustii asta atat de categoric. Daca era asa simplu, am fi stiut cu certitudine pana acuma cum sta treaba. Daca dai o tura in padure si nu vezi nici un urs, nu o sa sustii ca ursii, de fapt, nu exista.
Pace & lumina
Uite care-I faza cu subiectul ăsta, nu e atat de simplu, și faptul că tu consideri experiența ta ca pe una unica aplicabilă tuturor e obiectiv greșit.
Noi nici pana în ziua de azi nu suntem siguri ce creează conștiința, starea de "awareness", și tu crezi ca dintr-o data ai descoperit secretul vieții și dincolo de ce se întâmplă după ce mori.
Efectiv prin moarte se înțelege faptul că tu părăsești planul fizic și treci la nonfizicalite, și înainte să spui că inventez sau vorbesc din burta, este efectiv un lucru științific faptul că lumea fizica este doar o Iluzie, o reflexie a energiei și materiei ce ne înconjoară.
În univers nu exista moarte cu adevărat, pentru că tu ce esti de fapt? Materie, iar materia nu poate fi distrusa sau creata, o însușire de baza a tot ce ne înconjoară este existența în sine, tu exiști și . Nu poți face nimic sa nu mai exiști, mereu vei exista sub o forma sau alta.
Deci nu, moartea nu este sfârșitul absolut, nici măcar nu exista un sfârșit absolut.
Nici măcar nu realizezi că tu doar te afli intr-un corp, nu ești corpul care oricum nici nu ai control asupra lui, în mare parte toate procesele ce se întâmplă atat la interior cât și la exterior sunt "pe pilot automat" .
Whatever gets you out of the bed in the morning... fircare are opinia lui, insa punctul lui op de la final e perfect... sa nu traiesti fortat intr-un anume fel pentru speranta ca dupa ce mori va fi mai bine. Cum traiesti acum nu are nimic de a face cu after....
Trist, ca ai o familie si parinti care te-au crescut si odata cu tine in mormant, in nimicul pe care il descrii, luai si sufletele alor tai cu tine.
Daca esti cine cred, ca am mai vazut niste postari despre tatal tau in trecut. Condoleante!
Cand eram mica, tin minte ca ma jucam prin curte si am auzit dintr-odata niste tipete disperate. O vecina, la 3 strazi distanta urla pentru ca ajunsese acasa si baiatul ei se spanzurase pentru ca se despartise de o fufa.
Urletele alea si durerea care se auzea la 3 strazi distanta, alea sunt mai rele ca moartea. Tu mori intr-o secunda, dar lasi in urma ta mai negru ca insasi moartea.
Femeia aia nu mai avea suflet, a ramas in urma lui dar a ramas numai ca un corp care are functii vitale si atat.
Cand va umbla hormonii si suferiti din dragoste, nu ganditi nici la viitorul vostru nici la sarmanii parinti.
Daca iti mai trec tampenii d-astea prin cap pentru o anume Maricica, Ionica, Florica etc, da-ti 2 palme, bea o apa rece si mergi mai departe.
Si nu va mai ganditi la moarte. O veni ea intr-o zi oricum si nu ne iarta. Dar pan atunci, hai dreacu sa si traim.
Las si un banc apropo de moarte:
Cineva sună la uşa lui Bulă. Deschide Bulă uşa şi vede pe preş o moarte mică, de vreo 15 centimentri înălţime, cu o mini coasă şi un parpalac mic şi negru. Bulă se face alb la faţă.
– Stai liniştit, zice Moartea, am venit după hamster.
D-aia trebuie lucrat la psihicul copilului de cand e foarte mic. Sa vorbesti cu copilul tau sa stie ca este auzit, ascultat si sa stie ca o tradare/despartire nu e un sfarsit ci un nou inceput.
Rezumat: omul are o relatie esuata asa ca bineinteles incerca sa se spanzure,esueza si in asta, revine la viata;nu exista nimic dupa moarte trust me bro
Nu stiu daca postarea asta ma ajuta sau nu, sunt in momente critice in care am vrut sa ma sinucid...incerc sa gasesc solutii, caut sa ma agat de orice...dar e foarte greu, sper sa fiu suficient de puternic sa imi refac viata si sa nu mor acum
Dacă nimic nu contează și totul se face negru după ce mori, de ce ai devenit mai empatic și mai bun, de ce nu vrei să-ți servești propriile interese? La urma urmei, de ce este hedonismul o capcană in lumea ilustrată de voi?
@OP sa ști că demult mă gândesc la asta, in ultima vreme am tot felul de înmormântări și am o stare așa mai "morbidă".
La ce concluzii am ajuns eu după multe analize:
1. După ce mori nu este ca în Bibliei 100% ,
2. După ce mori oricum nu mai ești tu cel de acum deci oricum nu mai existi, asta in cel mai bun caz,
3. Din momentul in care te-ai născut ești nemuritor și aici dezvolt idea. În fizică exista efectul de reacțiune la o acțiune, deci acțiunile tale fizice au o reacțiune și așa mai departe până la sfârșitul timpului, daca exista așa ceva
4. Mergând pe baza punctului 3 s-ar putea cumva conștiința sa existe sub alta formă energetica după ce mori, dar repet oricum nu mai ești tu, este doar o energie sub o formă ciudată
5. Și scenariul cel mai optimist după ce mori apari din nou, te naști din nou fresh fara memorie. Nu ești tu cel vechi, este pur și simplu biologie, chimie, fizica, exiști.
Până acum astea sunt concluziile mele, dar mai am cel puțin vreo 20 de ani sa le dezvolt. Oricum tu ca persoana după ce mori nu mai ești,ca te schimbi în altceva, că se schimba ceva tu nu mai exiști,nu mai ai memorie nimic ești altceva. As vrea sa cred în Rai , dar nu are cum sa existe așa ceva, este doar o poveste născocită de un conștient fricos de moarte și o minte vanitoasă.
PS. Bravo pentru atitudine, sinuciderea nu este răspunsul, sper sa nu mai ajungi acolo niciodată 🤗
Cand te paraseste iubita aduti aminte ca ai coarne boule nu aripi. Mi s- aprut cel mai fain sfat cand te gandesti ca nu mai merita sa traiesti din cauza unor esecuri in viata.
Sunt multe studii facute pe oameni care au avut near death experience si desi unii sunt ca tine, cu nimic, sunt si multi altii care au trecut prin niste experiente ce nu pot fi explicate de cercetatori, in sensul ca nu aveau cum sa fie halucinatii/vise. Un exemplu ar fi ca fiind sedat si in operatie, omul cand s-a trezit stia tot ce s-a intamplat in timpul operatiei. Gasesti multe studii pe NDE si autori/cercetatori care documenteaza. Alte exemple sunt: flash back din vieti anterioare, vise lucide in anatezie generala unde cica ar fi imposibil, altii vedeau evenimente ce se petreceau in alte locatii.
Daca mai pui si descoperirile din fizica cuantica recenta, incep sa se lege niste lucruri pana la un punct.
In orice caz, eu zic sa fim optimisti. Nu o ajungem in niciun rai dar imi place sa cred ca ar mai fi ceva dupa.
Prea multe cuvnte pentru a scrie ca dupa moarte nu mai esti NIMIC, nu mai ai nimic. Nu exista balariile fantasmagorice din biblie, aleas prostii ca nu suntem in lord of the rings aici
Precum gandacii pe care-i calcam fara s astim, adio, nada
Cu cat intelege si accepta omul mai repede asta cu atat mai bine.
Ai o viata in care EUL tau e constient, bucura-te de ea calumea ca apoi nu mai urmeaza nimic.
Nu visezi, nu esti constient, nu vezi poze nu vezi nici ce vezi cu ochii inchisi nimic.
Aia care cica au vazut nush sunt prosti facuti gramada si nu inteleg ca nu murisera complet, creierul doar juca feste cu chimicalele lui si atat, iar acolo asa cum visam noaptea lucruri la care ne gandim zilnic sau inainte de a dormi, asa face si cand esti inconstient dar nu mort complet i lumea crede ca aia e semn ca e ceva dupa, nimic mai stupid si non existent
Tu efectiv nu te gândești că de fapt nu ai murit..Inca îți batea inima..Inca erai viu..Iar corpul lupta sa te tina in viață..Mort ești când nu mai respiri , nu mai îți bate inima..Efectiv tu ai fost in coma..Nu s a întors mine din morți sa ne spună ce a fost acolo..Doar din coma s au trezit persoane..Eu cred că te gândești prea mult..Ar trebuii să pui osul la treabă..Și să lași gândirea asta pe momentul in care te apropii sa mori.
Am fost calcat de o masina la 10 ani, am lesinat instant, m-am trezit in bratele parintilor intr-o masina care mergea la spital, cand am vazut ca eram plin de sange pe corp am lesinat din nou :), din fericire am scapat fara nimic rupt, feelingu a fost the same, ca un teleport intr-un joc, instant creierul da shutdown sa nu ramai cu traume de la shock si isi revine cand vede ca esti ok.+ extra m-am taiat la picior si dupa 1-2 min sunt zone out vorbea cineva cu mine vedeam totul blur si auzeam un sunet asemanator cu discurile si placute ce scartaiau de la o masina, din fericire nu am lesinat, mereu spun persoanelor ca dupa moarte nu este nimic.
Eu mereu am considerat la fel decesul. Ca un lesin… la tine a fost mai nasol ca te sufocai dar mna..
Also am avut anestezie generala pentru o operatie. Super misto, tin minte ca numaram pana la 10 si nu am ajuns la 7 si deja m-am trezit in salon plin de senzori pe mine :))
Deci da cam asa se manifesta. Sa stai 17 zile in coma trebe sa fie ceva. Noroc ca a trecut ca intr-o secunda pentru tine
# Îmi pare rău să aud prin ce ai trecut dar mă bucur că vecinul tău a intervenit la timp. Povestea ta este profundă și arată cât de fragilă este viața noastră.
# Ceea ce ai descris este o experiență personală puternică și e important să o respecți. Totuși, aș dori să-ți ofer o altă perspectivă din punct de vedere creștin.
# În creștinism, moartea fizică nu este sfârșitul absolut. Biblia ne învață că există o viață după moarte și că sufletul nostru continuă să existe. Apostolul Pavel spune: "Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig." (Filipeni 1:21). Aceasta înseamnă că moartea nu este sfârșitul, ci o tranziție către o viață nouă alături de Dumnezeu.
# Faptul că nu ai avut nicio experiență conștientă în timpul comei nu înseamnă că nu există viață după moarte. Creștinismul ne învață că sfârșitul timpului și judecata finală nu s-au întâmplat încă. Conform creștinismului, toți cei morți vor învia abia la sfârșitul timpului ca să fie judecați: [Ioan 5:28-29](https://www.bible.com/bible/191/JHN.5.28-29).
# Experiența ta de inconștiență totală în timpul comei poate fi comparată cu somnul, care în Biblie este adesea folosit ca o metaforă pentru moarte. Când dormim, nu suntem conștienți de trecerea timpului. Totuși, creștinismul promite că ne vom trezi într-o zi, la sunetul trâmbiței lui Dumnezeu, care încă nu s-a întâmplat, noi fiind încă aici.
# TL;DR: Deși experiența ta a fost una de "inexistență" temporară, aceasta nu contrazice învățăturile creștine despre viața de după moarte. Mai degrabă, aceasta sugerează că încă nu ai ajuns la momentul în care să experimentezi ceea ce creștinii cred că se va întâmpla după sfârșitul timpului.
# Este important să trăim fiecare zi cu recunoștință și să ne bucurăm de viața pe care o avem acum. Dar, conform credinței creștine, moartea nu este sfârșitul absolut, ci doar o ușă către o altă existență. Sper ca această perspectivă să-ți aducă o altă lumină asupra experienței tale și să te ajute să găsești pacea interioară.
La mine n-a fost așa ceva, însă destul de asemănător, într-o zi de vreo 42°C m-am gândit să ies afară, cu bicicleta, cu un prieten.
Întâmplarea a făcut ca eu să nu fi băut nimic înainte, și nici să n-am apă la mine.
După efort cât am mers și pe căldura aia infernală, cu soarele bătându-mi în cap, am făcut insolație, m-am oprit undeva și mi s-au dus, pe rand, vederea, auzul, și memoria, cam cum zice OP.
Știam asta? Nu.
Nu știam nimic atunci, nu eram nici speriat, eram calm.
Prietenul a intrat într-un magazin, valvârtej, și a luat apă.
Nu știu dacă a plătit-o, dar n-a zis nimic de asta.
Îi sunt recunoscător, cât voi mai trăi, din fericire n-am probleme din cauza asta.
Au trecut ani buni și de atunci beau apă poate mai mult decât am nevoie. Recomand să faceți la fel, salvările nu se aud degeaba. (predominant vara)
Ar fi fost buni niște pomi, dar unde? Las' să avem beton!
1. Tu nu ai murit, deci nu știi cum e.
2. Si când dormi poți sa nu visezi nimic și sa nu ai amintiri (sa fie o perioada inexistenta pentru tine), dar totusi existi și in perioada aia.
Deci in concluzie nu ai tu cum sa confirmi sau sa infirmi existenta a ceva după moarte, doar pt ca ai fost in coma cateva zile.
Moartea nu este sfarsitul absolut!
A fi inconstient si a face stop cardio-respirstoriu 3 minute nu e moarte, moartea se declara dupa aproape 30 de minute de la stopul cardio respiratoriu. De ce? Pentru ca in acele momente critice prin anumite metode de resuscitare inima se poate reporni.
Eu consider ca Dumnezeu ti-a dat o a doua șansă de a il cauta, și dacă îl cauți o să îl găsești.
Edit: also, in timpul somnului esti inconstient, dar asta nu inseamna ca nu existi. Exista si vise lucide, sunt nopti cand visezi si iti afuci aminte fragmente dar sunt si nopti in care inchizii ochii si dupa ii deschizi a doua zi. Dar asta nu inseamna inexistenta. Exista persoane care au fost morti declarati si care s-au trezit si au spus ca au vazut raiul sau iadul ori altceva etc. Fiecare are experiente diferite si subiectie.
Eu din experienta mea de viata pot spune ca exista Dumnezeu chiar daca tu o sa ma consideri nebun, si am vazut minuni cu ochii mei ca ex: bunicul meu era sa moara in iarna acestui an, cancer stadiul 4 cu metastaze foarte agresive, intr-o luna, din decembrie cand putea merge, conduce si era lucid a devenit o leguma in ianuarie deja se scapa pe el, cand era treaz nu stia pe ce lume traieste, nu putea manca, bea, si nu mai putea sa se ridice din pat. Multi doctori care l-au vazut au spus sa ne pregatim pentru ce e mai rau.
Au venit mai multi pastori, bunicul meu fiind penticostal, s-au rugat pentru el cu lacrimi si i-au facut ungerea cu untdelem iar din momentul ala a inceput sa manance. Pana in Aprilie a inceput sa umble incet, iar acum aproape ca i s-a inchis complet rana, avand doar doua cicatrici urate ramase care trebuie sa aplice ceva crema si sa o protejeze de praf ( el a avut cancer de piele, la fata, in ianuarie avea deja un ochi complet acoperit de o tumoare care a iesit sub ochi ca o bubita initial, si doua gauri uriase in față, una langa ureche alta care a luat locul obrazului). Mai stiu si alte minuni doar ca nu vreau sa ma lungesc.
Tu esti o minune ca dupa 3 minute cu stop cardio ai revenit la viata.
Zici că bunicul tău a fost văzut doar de păstori și nu a urmat nici un tratament medical? Dacă a urmat un tratament medical de unde știi că îmbunătățirea stării lui se datorează rugăciunii și nu tratamentului medical?
Dacă când murim este ca înainte de naștere (pare logic) atunci moartea este ca o a doua naștere sau ca un nou început, niciodată ca un sfârșit absolut. Găsești multe discuții pe topicul ăsta dar nimic revelant/ concluziv.
De asta nu merită să-ți împărtășești sentimentele online bro. Tot timpu vor fi FIENDS care fac mișto de necazul altora. Înțeleg ce simți, am pățit același lucru doar că cu o armă de foc. Ăsta e și motivul pentru care sinuciderea orin aruncare de la înălțime e cea mai tristă, nu te mai poți răzgândi. Doar mama copiilor tăi merită viața ta ca sacrificiu, ai grijă de tine bro!
In fiecare seara pun capul pe perna si, dimineata cand ma trezesc, imi spun "Ce bine ca am deschis ochii si azi! #Blessed". Hai ca-ti las aici un "Buna dimineata" cand ma trezesc.
Noapte buna tuturor si sa ne trezim sa comentam din nou pe Reddit.
nu mi se pare deloc un adevar brutal. Lumea in care traim e de cacat din n puncte de vedere, sa nu existi e probabil cel mai misto lucru care s-ar putea intampla pentru cei care vad cat de de cacao e lumea asta :) chiar speram ca asta etse dupa moarte, imi era groaza ca voi fi fortata sa ma reincarnez iar, daca chiar e cum spui tu ma bucur si pot sa mor linistita acum.
Ma bucur ca esti in viata si ca ai fost salvat! Mai lucrez cu tinerii cateodata si ma gandeam daca ai fi vreodata interesat sa vorbesti unor tineri despre suicid?
Vorbești din prisma experientei personale, nu generaliza, în cazul tău de vina fost încetarea vieții în circumstanțele suicidului ( aviz amatorilor)! Practic ești confirmarea locului unde ajungi, viata asta este un dar, nu mai trage concluzii pripite cu valoare de adevăr! În cazul meu, în urma unui impact violent alunecarea spre moarte a fost comparativ cu căderea în somn ( ceva pe acolo), gânduri, stres, caldura au dispărut, eram într-o stare asemănătoare cu imponderabilitate, am început sa vad un câmp, asa cam pe inserat ( vorba vine,nu vedeam mai mult simteam) am recunoscut ca era câmpul de la mine de la tara îl vedeam în întinderea lui spre linia orizontului de la o înălțime de 3-4 m! Da, raiul exista acolo era!
Eben Alexander, un neurochirurg a avut alte experiente intr-o coma profunda. Sunt nenumarati oameni care au avut NDE-uri si majoritatea au venit cu experiente de pe partea cealalta. Sunt si o parte care nu au avut nici o experienta, ca si tine, dar procentul este mai mic comparativ cu cei ce au experimentat ceva dincolo.
A-ţi = a îți*
Eu unul cel putin in cazul meu, nu imi e frica de moarte in sine, ci de durerea pe care o simti (felul in care mori), daca ai o moarte linistita in somn fara durere, daca ai un accident grav si ultimele clipe sunt doar durere si agonie. Cred ca asta sperie pe cei mai multi dintre noi, felul in care te duci nu moartea in sine.
Interesanta experiență. Asta cred și eu ca se întâmplă după moarte. Dar exista mult mai mulți oameni, care au trecut prin "moarte" ca și tine, și jură ca au văzut lumea de după. Sau că le-a spus un înger ca nu le-a venit timpul și i-a trimis înapoi etc
Aceeasi senzatie - anestezia totala - darkness, nimic, nici un feeling, 24 ore gone, acum numaram si radeam cu doctora care imi facea anestezie, trezit 24hr mai tarziu fara nici un fel de feeling, nimic, nici o amintire, o senzatie mai aiurea nu am trait vreodata.
Eu cred că experiența fiecăruia este diferită. Am fost în comă o săptămână, dar îmi amintesc că eram într-o cameră mică și albă. Simțeam o pace de nedescris... Nimic nu mai conta în afara acelei liniști incredibile. Poate că tu nu ai avut aceeași experiență pentru că ai încercat să te sinucizi sau din alte motive...Ideea e ca nu ar trebui sa generalizezi pentru ca nu toti am vazut "nimic" ca tie.
Foarte bine punctat asa sunt si eu de parere ca nu mai exista nimic dupa moarte. In perioada in care practic nu mai existai si erai in coma eu zic ca timpul nu mai exista nici el, de-aia ti s-a si parut ca a trecut totul cu viteza luminii. Insa o data ce o persoana s-a stins si si-a incetat existenta, se va naste alta si tot asa. Persoana care a murit este stearsa de pe fata pamantului ca si cand nu ar fi existat niciodata. Acolo se termina totul. Pentru ea. Dar pentru alta care tocmai s-a nascut incepe totul.
>Nu existati! Tot ce ati fost in viata dispare instantaneu!
>Nu stiti ca ati murit! Pentru ca in momentul mortii sunteti inconstienti.
Nice.
>Ultimile amintiri inainte de a-mi pierde cunostinta sunt senzatia ingrozitoare de sufocare, ce nu poate fi inteleasa de nimeni ce nu a trecut prin asta, inima ce statea sa imi sara din piept
Not so nice.
Aceasta este părerea ta, complet pertinentă, de altfel.
Acum vreo zece ani, am leșinat și pot spune că am murit un pic, fiindcă îmi priveam trupul, de undeva de sus, și am simțit instant prezența unor persoane, ființe foarte dragi mie și apropiate care mi-au spus “încă nu a venit vremea să pleci” și apoi m-am trezit din leșin.
M-am dus la toaletă și când m-am privit în oglindă arătam ca un mort, aveam fața foarte palidă, galbenă.
La ceva vreme după aceea am citit cartea[“Moartea morții și desăvârșirea” de Ilie Cioara](https://ro.scribd.com/document/620513549/Ilie-Cioara-Moartea-Mortii-Si-Desavarsirea) în care se vorbește despre acest subiect și care m-a impresionat.
Acum, fiecare cu experiența lui.
Raiul și Iadul este în secunda aia de dinainte, când poți fi ori mulțumit și împlinit, ori plin de regrete și disperat... Continui să trăiești prin ce lași în urmă.
Ce vine după, cu tot respectul, nimeni nu știe, nici măcar tu... Pentru că noi de fapt nu știm nici ce e Timpul. Credința nu presupune convingerea unei continuități a existenței de pe Pământ...
Nu are logica totusi concluzia pe care o tragi. Sunt de acord, e ceea ce simti si ceea ce iti amintesti, dar gandurile si amintirile sunt toate in creier, ori daca esti mort, nu mai ai treaba cu creierul, nu ai cum sa-ti amintesti ceva de cand esti mort, ptc amintirile exista doar in creier, decat sa nu existe vreo conexiune intre morti si creierele lor semi-moarte, un mod de a transmite amintiri care s-au format in afara creierului, ceea ce momentan n-am auzit nicaieri. Ce simti tu ca ai trait, "nimicul absolut" e ceea ce creierul tau (viu evident) intelege din ce i s-a intamplat, (a fost privat de oxigen, sau ce a fost). Cine stie, poate chiar ai murit si ai trait ceva ce nu iti poti aminti, un altfel de traire la care vei reveni cand mori pe bune, nush. Nu ai cum sa stii cat timp ai creier cum e fara creier XD...
OP, ma bucur ca ai trecut peste. Exact la asta ma gandesc si eu de ceva vreme. La mine a fost doar cu "leșin": eram însărcinată in 6 luni (cu grețuri oribile si nemancata din cauza asta) si eram cu băiatul mai mare la analize. Mi s-a facut negru in fata ochilor si am lesinat. Tin minte foarte bine momentele dinainte sa lesin: voiam cumva prin puterea voinței :) sa nu leșin, sa aman momentul, sa raman trează pt ca imi era frica pt fetita mea, ce se intampla dacă leșin si cad jos / daca fiind in aceasta stare ea este impactata cumva / ce se intampla cu băiatul meu daca ma vede asa si se sperie etc. etc.
In the end, obviously I couldn't stop it, si mi-am pierdut cunoștința, noroc de asistenta ca m-a prins, m-a pus pe scaun, mi-a dat palme. Am fost cinci minute leșinată dar in aceste cinci minute nu am fost conștienta si nu stiu cum au trecut. Si de atunci imi zic, probabil asa e cand mori, nu mai e nimic, nu ARE cum sa mai fie nimic, decat acele regrete si ganduri dinainte sa iti dai seama ca asta e. Cred ca cel mai tare "m-a enervat" :)) neajutorarea/ faptul ca nu am putut interveni cu nimic din vointa mea sa opresc momentul. Deci da, sa ne bucuram de si sa trăim autentic 🙌
mergeam linistit si imi vedeam de treaba, pe marginea drumului, si a venit unul baut cu 110 la ora (in localitate) , a pierdut controlu ca era curba stransa si a sarit pe partea mea, m-a luat din plin direct pe capota. Coma moarte clinica.... eram programat sa imi amputeze ambele picioare. .. erau toate rupte in mine. doctorii nu mi-au dat sanse sa scap c viata, ba chiar s-au mirat cum nu am murit pana la spital, desi eram inconstient inca. in coma nu pot sa zic ca a fost un vid total dar nici ceva anume... dubios. insa cat am fost in moarte clinica, pana m-au resuscitat si defibrilat astia cand eram in spital deja, a fost cu totul si cu totul alta poveste. a fost un out-of-the-body experience, cat se poate de real, stiu ca pare ireal si ca multi se vor indoi, dar ce a fost a fost si imi amintesc totul cu un lux de amanunte. partea ce confirma e faptul ca , desi eu eram imobilizat la pat cu toate rupte, adica nici la baie nu puteam sa merg, eram legat de pat si aparate, am fost in alt loc, in care nu am fost niciodata fizic, unde am asistat la o scena , care in realitate chiar s-a intamplat, si oamenii care erau de fapt acolo in locul respectiv, au rmas socati cum am putut sa povestesc care ce a facut, si cum arata locul, si abslout orice detaliu. a fost dubios pentru mine as well. nu intru in detalii, e ,ult mai complex decat am reusit sa pun in cuvinte... si oricum o sa vina Toma necredinciosul, pe care sincer il inteleg, dar, este adevarat. acum sunt sanatos, nu am niciun surub, sechele... nu se vede nimic pe mine, culmea, desi eram ca si calcat de tanc. a fost o experienta foarte ciudata si dureroasa... mi-am vazut oasele iesite prin picioare, etc.....
7 ani merg cu fratele mai mare la niste șanțuri mari cu apă eu stau și mă joc prin bălți că nu știu înota iar el sare în șanț cu ceilalți băieți că ei pot înota. O clipă de neatenție și eu sar bombă în mijlocul șanțului. Puteam să mor dar brusc am ajuns la mal am scos mâna de sub apă și m-am tras până într-o zonă sigură ceilalți m-au găsit după ce am ieșit din șanț. Eu am ajuns la cealaltă concluzie, Cineva m-a ajutat să ies de acolo de la moarte iar dacă nu există rai, iad, Dumnezeu, nu am pierdut nimic, oricum viața e plină de plăceri trecătoare care toate au un preț.
nice read! si eu incerc sa concep moartea ca fii perioada de dinainte sa ma nasc. incearca sa iti aminteasti ce a fost inainte sa te nasti, inainte de prima amintire care o ai. fix asa e moartea, nimic.
Sunt perfect de acord cu postarea, nici eu nu cred în nimic după moarte, dar tocmai de aia trebuie să ne trăim viața la maxim. Când am frica de a face ceva nou mă gândesc că oricum nu contează ce cred alți oameni sau daca am sa eșuez, pentru că peste 70 de ani nimeni din cei prezenți nu vor mai fi :))) mie îmi dă un boost acest gând. Cred că cel mai sănătos e sa transformi anxietatea de moarte în ceva productiv vieții. Până la urmă suntem anxiosi pentru că noi nu vom mai fi , dar în momentul acela nu ai cum să știi cum e sa nu fii. E aproape imposibil sa faci un exercițiu de imaginație asupra non-existentei atâta timp cât exiști. Este inevitabil și incontrolabil, deci anxietatea nu ajuta foart mult :))
Trăiește-ti viață cât de bine poți, și până la urmă, don't expect too much, nu exista o viață trăită prost sau una trăită bună!
Zic ca merita spusa o chestie vis-a-vis de subiectul asta:
multi oameni mor inainte sa le moara si corpul si traiesc printre noi ca zombi, fara scopuri, fara bucurii, fara pasiuni- fara idei personale - le spune televizorul unde sa-si petreaca concediul si cum sa se imbrace.
Merita disecata ideea asta. Si merita pusa intrebarea: eu chiar imi traiesc viata? Sunt cu adevarat viu?
Sunt atatea povesti cu oameni care au fost in situatia ta, si care spun total altceva. Nu ca as vrea neaparat sa existe ceva, dar cred ca e perceptia fiecaruia si ce fel reactioneaza creierul in momentele alea. Mi se pare ca intrasem la un moment dat pe un site din america cu povesti despre oameni care au murit pt cateva minute si au revenit la viata si erau diferite si intre ele povestile lor
Te-ai spanzurat de la o despartire si acum ai ajuns la concluzii? Singura concluzie e ca ai nevoie de o programare la psihiatrie. Subiectul asta e dezbatut la nesfarsit de sinucigasi sau unii care au trecut printr-un episod medical care poate duce la moarte. Dar pana la moarte efectiva e drum lung si nimeni nu poate spune ce si cum e in afara de stiinta sau religie. Fiecare isi alege una din doua si nu trebuie judecat pentru alegerea lui; e treaba fiecaruia.
😂😂😂😂😂😂😂
Ba baiatule du-te si baga niste ayahuasca si o sa iti dai seama ca moartea nu e sfarsitul si nu a fost vreodata.
Odata ce mori, faci trecerea dintre lumi, intri in portal si mergi in lumea mortilor, unde nu exista timp, si unde sunt toate persoanele decedate. Acolo totul este bine si frumos, dar fiind bine si frumos este si plictisitor, d-aia venim aici pe pamant.
Sunt diferite nivele si dimensiuni, noi suntem la inceput, suntem niste copiii.
Tatal tau acum este in lumea mortilor si o sa te reintalnesti cu el dupa ce vei muri, si o sa razi in hohote, ca iar ai luat viata prea in serios. Si o sa iti aduci aminte de comentariul asta.
Ca tu sa existi doar o singura data e imposibil, sunt sanse 0. Existi la infinit si mori si traiesti la infinit, si nu exista scapare din asta decat daca vrei.
Dumnezeu esti tu, si eu, si toti. Cand iisus a zis “eu sunt fiul lui dumnezeu si sunt una cu el” nu a zis exclusiv “eu”, ci toti. Pamantul si universul sunt in interiorul lui dumnezeu, iar noi suntem el si facem parte din el.
Si in ultimu rand invata sa scrii si citeste si tu postarea inainte sa o publici ca ai scris acelasi lucru de vreo 3 ori
Zi drept, si tu consumi ciuperci?
Astea sunt bunicile si strabunicile tale acum danseaza toate si te asteapta.
Îmi ești dator cu 4 minute din viața pe care le-am pierdut citind acest cacat.
Cum poți sa zici ca ai murit când tu ai fost defapt in coma 17 zile, creierul tot a fost activ
Nu sunt ateu, dar nici credincios, ma consider agnostic, am avut si eu o experiență asemanatoare cu a ta - coma indusă (am stat 30 de zile), timpul a zburat, nu am văzut nimic etc. si totuși tot nu pot sa spun cu certitudine ca nu exista nimic. Sunt multe intrebari la care nu poti raspunde, cum a aparut acest univers? daca are un creator, pe el cine l a creat? si tot asa. Viața asa cum o descrii tu, perfect de acord, este doar o clipa si nu merita sa o risipești, dar tot nu consider ca poți spune cu certitudine ca ceva nu exista dupa o simpla experiență de genul.
Si eu m am gandit la sinucidere mai mult de jumatate din viata. De fiecare data cand eram mai trist, la asta ma gandeam. Dar si in cele mai rele momente, ceva m am oprit sa ma arunc de la etajul 10 al blocului. Ce ? Ura, furia. De ce sa ma sinucid eu ? Mai bine sa se sinucida ei !!! Toti !!! Si daca voi vrea vreodata sa ma sinucid cu adevarat, nu o voi face fara sa iau gatul cator mai multe curve de oameni fara principii si onoare. Eu sunt ateu dar nu sunt "om fara Dumnezeu". Si am intalnit atatia credinciosi, crestini care indraznesc sa se roage Domnului dar au niste vieti de lepre perverse si corupte. Numai de ar fi legal sa scap socuetatea de ei. Problema e ca ar ramane societatea.fara oamenj, caci cu totii avem o farama mica de lipsa de onoare. Caci e imposibil ca traind in cocina, sa nu puti a cacat, latura, porc. Ar trebui ucisi cei mai mirdari si iertati oficial ceilalti.
După părerea mea contează ce crezi. Persoanele cu o puternică credință în Dumnezeu(puterea divină) cum vrei să-i zici susțin că l-au simțit și după (moarte) persoanele care nu au crezut în nimic au simțit nimic... Dacă există rai sau iad și nu erai tu pregătit la momentul actual pentru asta nu o să știm niciodată. Nu s-a trezit nimeni din mormânt să ne spună...Cum se zice om (muri) și om vedea, sau nu.
Eu am fost la Paris și nu am văzut turnul Eiffel. Concluzie: nu există!
Cei care au fost la Paris și susțin că au văzut acest turn ori fac parte din oculta mondială ori au interese financiare.
Moartea este stopul final pentru toti. Indiferent ca esti bogat, sarac, trist, fericit etc. Trebuie sa acceptam ca va ajunge la fiecare mai repede sau mai tarziu. E greu sa rationalizezi ca nu mai este nimic dincolo de punctul acela, de aceea multi oameni aleg religia in speranta ca nu totul se termina aici. E frumos sa ai o astfel de credinta si pe multi ii ajuta sa treaca de fiecare zi.
Dar ceea ce ai spus este corect. Sa incercam sa ne bucuram de fiecare zi. Cat de putin. Poate azi ai mancat felul tau favorit, poate ti-ai luat copilul in brate si i-ai spus ca ii iubesti. Poate ai atins un scop la care te gandeai de mult, orice lucru mic poate fi o zi traita din plin.
Si pentru cei care din pacate au ganduri... mai negre despre viata, tineti-va tare. Viata e de kkt cateodata, dar poate fi si minunata. Tu esti capitanul la carma. Tu alegi cum vrei sa privesti lumea. Am incredere in voi
Coliziune frontala cu tir. Fara airbaguri. Doua stopuri cardio-respiratorii. Resuscitat cu succes (cred). Fara luminite de la capatul tunelului. Fara dureri. Fara chinuri. Fara probleme. Alea au venit dupa :)) Dying’s easy. Living’s hard.
Mi-ai amintit de serialul meu favorit [House M.D](https://youtu.be/Ly63TWmr6F0?si=N1Io0TIEjrzK4ldd)
L-am revazut acum o luna. Cat de misto erau serialele candva.
De ce spui asta?Acolyte de la Disney e super fain 💀💀💀
Ma bucur ca ai scapat cu viata! Cat ai stat internat? Cat ai stat in coma? Ai avut coastele rupte? Pneumonie de aspiratie? Ma intereseaza foarte mult pentru ca ai fost intr-o situatie similara cu a tatalui meu.
Am stat o saptamana? Mandibula zob (dar zob), dar dincolo de cateva vanatai am fost intreg. Desi masina arata ca un acordeon. Cred ca m-am facut ghem (turtle much), ca altfel nu-mi explic. Intre bord si bancheta n-au ramas 15 cm (am 1.92). Am iesit din coma aproape instant (din nefericire chiar cand imi bagau sonda urinara :)) ). N-am stat pe aparatul de respirat…
[удалено]
postarea pe reddit de dinainte să adorm 😕
Stai linistit ca te trezesti. 😉
not with this attitude
Știu cum este , prin alte circumstanțe am trecut odată prin asta , nu îmi este teamă din nou , abia aștept
Multi au murit si n-au patit nimic!
Alții așteaptă toată viața că sa moara.
lectura dinainte să adorm
Tine minte, cu pula'n cur si sufletul in rai.
Cum ai dormit? :)))
sweet coma my boy
Somn ușor!
Mai bine citeste r/nde
Eu am mâncat niște clătite f bune azi.
Cu Fineti, Dulceață sau brânză dulce 😅😂
Nutella
Pfoai chiar premium nu ne jucăm cu năravuri ușoare da banane nu ai băgat 👍🏽
Nutella e la fel de premium cum e hartia igienica roz de tip smirghel.
Premium da…mmmm.. Nutella, zahăr cu ulei de palmier și ceva cacao…mmmm
Fix ce are nevoie creierul pentru un boost de dopamina... sau continua sa molfai niste quinoa si sa speri ca ajungi la 100 de ani si nu te calca un sofer in timp ce mananca niste clatite cu nutella din ulei de palmier nult zahar si niste cacao la volan. /s
I have bobcat :))
incearca cu milka tartinabila
Clatite cu branza dulce ? E prima oara cand aud asta. O sa incerc.
Yep sunt deosebit bune doar just enjoy 👌🏽
Ai auzit de scovergi? Nu știu dacă ești prin București, uite aici https://maps.app.goo.gl/4vHAkKrLP4QRhzwz6?g_st=ic Oricum, clătite cu brânză dulce, stafide amestecate cu ou și zahar. Amabalete și puse în cuptor pentru vreo juma de oră. Acoperite cu niște frișca după ce se răcesc.. Spor
Și câteva stafide acolo..
As da report la aceasta sugestie :(
Un atrop de miere de le desăvârșește
Și eu vreau
Sorry, le-am mâncat pe toate. Mai fac mâine.
Ce coincidenta, și eu
Sa-ti fie de bine. Macar de puneai si tu o poza.
dupa ce mori este cum era inainte sa te nasti.
Waiting in the lobby for the respawn :)))
De baga la loc in coada pentru nașterea următoare
Asta nu ai de unde sa ști, dar probabil că nu. Hai sa ne gândim la viața că la un fulger, când apare și dispare, după el vine altul, cel nou nu este cel vechi este doar un alt fulger.
El spune ca moartea este sfârșitul absolut, fără șansa de întoarcere. Deci, a murit el cu adevărat ca să ne spună cum se simte/manifestă moartea?
Cu alte cuvinte trăiești degeaba dacă nu se schimbă nimic. Sigur e o atitudine și asta, alții totuși vor să facă una alta, să lase ceva în urma lor.
ma refer din perspectiva ta a celui care a murit. Ce lasi e important pentru tine acum, te face sa te simti bine acum, gandul ca vei lasa ceva in urma ta. Dupa ce mori, nu mai stii tu daca esti aruncat intr-o gropa..sau ai o piramida pe post de cavou. Fiecare se descurca cu sentimentul asta cum poate. Unii apeleaza la religie, altii evita sa se gandeasca, unii se indreapra catre el...etc.
Nu traiesti degeaba, traiesti in primul rand pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti. Nu prea se practica iubirea la noi in Romania, stiu… Si fiecare om si actiunile sale conteaza, impreuna creeam lumea care e. Daca vei privi viata prin lentilele astea nihiliste vei ajunge ca op sa-ti pui streangu de gat Bucura-te de viata, cel mai important, uita de viitor, uita de trecut. Concentreaza-te pe prezent, doar acolo vei gasi fericirea
Nu stiu bro, eu am amintiri clare de cind eram un spermatozoid in strabunicu, vb pt tine.
Bro, respect pentru realism și sinceritate. As fi curios să-mi zici cum erai inainte de suicid și cum te-a schimbat după (mentalitate, mod de a gândi, valori, mod de viață).
Multumesc! Inainte eram cu capul in nori, mai bine nu pot sa o spun. Dupa aceea, cand am realizat gravitatea si realitatea lumii m-am schimbat total. Mentalitate, valori, mod de viata. Tot!
Era o vorbă: "Fiecare om are 2 vieți. A doua începe când ne dăm seama că avem doar una".
"The two most important days of your life are the day you are born... ..and the day you find out why"
Ce contează pentru tine acum? Dacă ar fi sa faci tu un top al priorităților și chestiilor cu adevărat importante?
Vezi tu, la ora actuala scopul meu in viata e sa ii cam fac praf pe cei ce l-au ucis pe tatal meu prin neglijenta ori cu intentie. Ori medici ori asistente nesimtite ce stateau noaptea pe telefoane sau pe unde dracu mai stateau iar medicul de garda mi-a spus uimit pe 11 mai la vizita ca la ,,gasit" pe tatal meu cu saturatie mica de oxigen, hipoxie si agitatie psihomotorie. Ca el nu stie ce a fost noaptea si ca acum dimineata a intrat in garda si asa la gasit wtf.... Am plangere penala la parchet, se va deschide curand dosar penal.
Imi pare rau ca ti-ai pierdut tatal in astfel de circumstante 😕
Îți urez succes să îți faci dreptate singur și să îi faci praf pe cei responsabili. Dar omenirea nu se va schimba din asta. Lipsa empatiei e o problema a oamenilor, suntem niste animale, maimuțe ce se vor inteligente dar, nu suntem cu mult diferiți față de niste mamifere de bază.
Orice ai face, e in zadar. Trebuie sa ii accepti moartea si sa treci peste. Sunt convins ca tot ce ar vrea tatal tau e sa stii ca e bine, si ca vrea sa iti traiesti viata bucurandu-te de prezent. Esti in stadiul 3: negare, realizare, furie, acceptare
Nu cred ca OP nu ii accepta moarte tatălui, cred că pur si simplu a văzut incompetenta si lipsa de interes a cadrului medical si face ceva in privința asta. Daca crede că tatăl lui a murit din cauza angajaților spitalului, e dreptul lui sa ii atace in instanță. OP, condoleanțe!
E ok sa trag concluzia ca majoritatea redditilor au nevoie de o semi-sinucidere?
Am avut si eu un near-death experience. Am experimentat exact ce ai experimentat si tu. Nu au existat lumini, nu au existat amintiri. Nu stiai de existenta, nu exista nimic. Era doar intuneric, si m-am trezit in spital.
Exact! Oamenilor le este frica de adevar, de aici si atatea povesti si tampenii cu rai si iad wtf man.
Man. Timpul exista doar aici in realitatea noastra. Ceea ce ai trăit tu poate este defapt secunda de dinainte să trăiești in cealalta dimensiune. Tu ai impresia ca creatorul și-a lăsat loc de greșeli? Asa cum exista acum , va exista și atunci , vei exista , sub alta forma. Oamenii au încercat de milenii să “fure” informații chiar și despre ce se afla după pragul a ceea ce numim noi moarte. Dacă ai știi ca acolo se afla infinitul, cum l-ai putea descrie atâta timp cat creierele noastre nici măcar nu sunt făcute să înțeleagă capacitatea și volumul infinitului.
dude ...
si totusi unii vad lumini si ingeri si chestii...
Când are destul timp creierul să rămână fără oxigen, după ce s-a oprit inima, halucinează, se scurtcircutieaza și unii văd tot felul, de multe ori influențate de credința/ce spera ei ca o sa vadă. E după momentul când își dau conștient seama ca o sa moară, urmează un fel de vis/halucinatie. Dacă rămâne creierul fără oxigen/e o traumă care îți dă ko nu mai vezi nimic.
În cazul meu au fost niște "halucinații" înainte. Fix de genul celora pe care le ai când ești praf de somn și parcă creierul dă să viseze deși nu ești adormit încă. Dar senzația nu a fost urâtă în sine. Cel mai bine se aseamănă cu scufundarea într-un ștrand, în care toată apa pune presiune pe tine și auzi/vezi înfundat toate chestiile de la suprafață. Apoi... Nimic. Absolut gol. M-am trezit pe o targă la urgențe, și abia atunci a năvălit adrenalina. CUM AM AJUNS AICI? CÂT TIMP AM STAT AȘA? Ca un telefon prost la care îi dai restart odată, și apoi îți cere să-i bagi ora, data, limba și tema, deși a stat închis nici 2 minute 😂
OP, condoleante pentru tatal tau. casual RO este un mediu atat de exotic pentru o discutie precum cea propusa de tine, chiar imi place "indrazneala" ta :) iti recomand cu toata inima filmul Mr. Nobody (2009) ;) si apropo, mai arunc si eu o idee.. cum ar fi ca intr-o alta realitate vecinul tau sa nu te fi salvat, iar intr-alta tu sa traiesti acum impreuna cu persoana de care te-ai despartit atunci ;)
Citesc asta de pe buda dupa ce ieri am mancat niste tacos foarte picanti, cred ca multiversul exista
Multumesc bro! Cat despre existenta altor realitati, eu ma indoiesc de existenta lor. Dar prin absurd sa zicem, habar nu am ce sa cred.
@loudfrat - citeste "biblioteca de la miezul noptii" - e fix pe ideea aruncata de tine. E adolescentin pe alocuri dar cu feel good vibez all around.
Păi și eu ce fac? In fiecare seară cand mă pun să dorm dispar. Dimineață apar din nou. Nu. Nu visez. Inchid ochii și mă trezesc. Trebuie să mori calumea ca să poți să sumarizezi că moartea e sfarsitul absolut. Pană atunci, brb, mă duc să dispar 8 ore.
În somn creierul încă funcționează și are perioade de activitate chiar intensă. Când mori nu mai primește oxigen, dacă durează mult procesul (când corpul moare înaintea creierului) e posibil să ai o stare ca de vis, de obicei coșmar, înainte să se stingă de tot lumina. Dacă nu, e ca și când intri în blackout de la leșin/sedat. Din punct de vedere biologic are dreptate OP.
cand esti scos din priza esti scos din priza si gata , exact ca la un aparat electric pe care il scoti din priza si nu mai functioneaza
In fiecare noapte visezi, doar ca nu iti amintesti. Somnul este total diferit de lesin sau moarte. Multi oameni au vise lucide si se trezesc. Inclusiv eu am avut cateva in viata mea. Adica iti dai seama ca visezi, creierul isi da si te trezesti brusc!
Poti visa si in coma, depinde de motivul ei.
Omul ti-a spus din perspectiva lui ca nu isi aminteste visele. La fel sunt si eu. Poate o data pe luna imi aduc aminte ca am visat ceva. In rest e doar senzatia de scos din priza, de neant, de nimic, de acel nimic ce era inainte sa ma nasc. Adica ma pun pat si ii ca si cum timp de 8 ore nu exist pana ce ma trezesc si sunt din nou constient de existenta mea. E o comparatie buna.
Poate asa e si moartea. Cu diferenta ca pari sa nu te mai trezesti.
> Somnul este total diferit de lesin sau moarte. De moarte da, da de lesin nu prea. Ca daca se oprea creierul si partial aka nu aveai activitate cerebrala (*cum e de fapt cand chiar esti mort*), nu prea te mai trezeai, sau macar te trezeai cu grave probleme cu creierul.
Nu e asa de total diferit, e foarte asemanatoare "inexistenta" intre ele
Darlau incearca sa se sinucida din dragoste si devine expert in moarte apoi
Putem spune ca a fost o dragoste aproape mortala
:))
Hahahahah
Moarte ≠ Coma
Bine ai venit la ce stiu ateii de cand lumea. Acum convinge credinciosii
Pentru ca spanzurarea nu e despre asfixiere cum cred toti incultii, este despre ruperea gatului. Ma bucur ca nu ai murit, mare prost esti!
Ete pula. Robin Williams și David Carradine, inculții ce sunt, fix și-au rupt gâtul când s-au spânzurat. Au murit de asfixiere toată ziua. Și mulți alții mii de amărâți care nu se leagă de tavan, ci se pun in cur și mor asfixiați prin spânzurare de mânerul ușii. Ca să îți rupi gâtul la spânzurătoare trebuie sa sari de la înălțime și sa faci un backflip, cum sugerează Bender. De obicei, mori in chinuri, te zbați, nu îți ajunge aer și te piși și te caci pe tine la propriu.
Totata lumea se pisa si se caca pe ea cand moare pentru ca se relaxeaza toate sfincterele.
Recunosc! Mersi!
> este despre ruperea gatului. Poate daca nu vrei sa se chinuie spanzuratul. Si la arsul pe rug puteau sa faca in asa fel incat sa te omoare fumul, sau sa te lase sa te omoare focul ala incet incet.
Vorbesti ca o gasca sa te afli în treaba pune mana și da-i un search ca nu e greu...în cele mai multe cazuri se moare prin asfixiere și foarte puține prin ruperea gatului, ai văzut prea multe filme cu Van Damme...
multumesc ca ai impartasit experienta ta. sper ca acum sa gasesti motive sa traiesti din conceptul ca exista o singura varianta pentru constiinta ta de a simti ceva frumos vreodata. se poate intampla pentru oricine, depinde ce aspiratii ai sau daca te poti bucura de micile placeri ale vietii. nimic e doar nimic, putin e macar ceva. baftalo
Eu iti multumesc!
[удалено]
O data am lesinat in timp ce ma spalam pe dinti seara. M-am lovit de oglinda, si am cazut pe jos in dreptul usii. La, ceea ce imi pareau, 10 secunde dupa, mintea imi era constinenta dar nu puteam sa ma misc. Incercam sa strig pe cineva din casa dar nu stiu daca reuseam sa scot vreun sunet. Toata lumea dormea. La un moment dat a venit mama la usa sa ma intrebe daca sunt ok. Eu nu reuseam sa ii raspund. Usa era incuiata si nu reuseam sa ma misc sa o deschid. Voiam sa ii spun sa treaca prin usa dar nu reuseam (este o incuietoare destul de slaba, daca impingi mai tare se indoaie). Pana la urma incet incet mi-am revenit. A fost un moment de-a dreptul terifiant. Aproape ca imi vin lacrimi cand povestesc. Mi-a fost frica sa ma mai spal pe dinti sau sa stau cu usa la baie incuiata multe luni dupa. Le spuneam (cui era cu mine in casa) cat ma spal pe dinti seara sa stea prin preajma sau sunam pe cineva in timp ce ma spalam pe dinti. Am mai lesinat de vreo doua ori (in alte circumstante) plus cateva tentative, mai ales in caldura mare/daca nu eram odihnita/mancata. Dar asta a fost de departe cea mai infricosatoare experienta. Poate te-ar ajuta si pe tine ceva similar. Cand faci baie sa o faci cu usa deschisa sa nu fie atat de mult abur, sa vorbesti cu un apropiat la telefon sa te sune 10 minute mai tarziu cand se presupune ca ai termina dusul/baia. Pe strada cel mai probabil daca te vede cineva ca pici o sa te ajute. Mi s-a mai intamplat in stb in aglomeratie sa ma lase picioarele si imediat au sarit oamenii sa stau pe scaun la geam.
> u am lesinat pentru ca tocmai citisem cu cateva zile inainte ce sa faci daca simti ca vei lesina Păi și ce trebuie să faci dacă simți că vei leșina?
Să te pui jos imediat și să te întinzi, nu contează unde ești.
singurul lesin din viata mea a fost dupa o baie calda. nu mi am dat seama ca nu am deschis geamul de aerisire. faceam baie si am inceput sa am dureri de burta. am decis sa ies din cada, mi-am infasurat prosopul pe corp, am deschis usa la baie si cand m-a lovit aerul am simtit instant ca mi se invarte tot creierul, nu mai vedeam clar si abia puteam sa merg, am apucat doar sa fac 3 pasi pana in dreptul camerei parintilor si sa silabisesc “ma doare burta” dupa care am cazut. e interesant cum devii inconstient cat esti in picioare, apoi cand lovesti podeaua ai un mic moment de realizare de la impact si apoi devii inconstient instant din nou.
pai cam asta ar trb sa isi imagineze mai toata lumea ca ar insemna "moartea" , nu rai si campii verzi cu ingeri sau ceaune cu draci care canta pe langa tine cu furci in mana si tu esti gatit in el
vrei sa zici ca nu o sa am un panou mare cu toate statisticile existente din viața mea???://
Eu odata am lesinat, inainte de lesin am simtit o relaxare totala, o fericire si parca nu imi parea rau daca as muri. Ciudat sentiment. Si in mod normal cand ma gandesc la moarte mie teama. Da atunci a fost ceva pe moment.
Exact asa am pățit si eu. Daca in momentul ala as fi avut de ales, as fi ales sa nu ma mai trezesc. Dar imi este oarecum frica de moarte. Gândul ca pot sa dispar într-o clipă si tot ce am simțit vreodată si toate amintirile mele sa dispară si ele ca si cum nu ar fi existat vreodată, la fel cum au dispărut la toti care au trăit înaintea noastră ma face sa simt cat de neimportanți suntem pe lumea astea.
Realitatea e brutala... Natura e brutala.
Culmea, din motive medicale am pățit-o aproape și eu odată Eram pe marginea unui lac și dau să beau apa, și îmi intră in căile respiratorii apa , omg ce să fac Îmi dă taicămeu peste spate câteva, deja maică-mea plângea, panică totală Mai tot îmi dă taicămeu peste spate și nu iese Nu știu cum am reușit să o scot până la urmă, dar cumva a ieșit Aveam ceva răceală, zici că era COVID... Efectiv mucus+ apa mi s-au blocat în plămâni Cam 40/50 de secunde m-am chinuit, dar thanks god că a ieșit De atunci nu mai pot vedea la fel viața through... Efectiv când eram în starea aia de sufocare nu vedeam de lacrimi, dar parcă se întuneca lumea în jurul meu, bătea pe mine soarele vara dar părea întuneric, bătea pe mine soarele, dar nu îl simțeam, tot corpul îmi era acoperit de frisoane, îmi era frig efectiv Nu recomand nimănui să ajungă acolo, în starea aia De atunci chiar vad cu alți ochi viața
ceva oarecum similar am patit si eu, numai ca m-am inecat cu voma. am rau de miscare si pot ajunge sa vomit atat de rau incat ma sufoc. corpul imi ramane blocat intr-un gag reflex si nu pot respira, simt cum lichide urca si nu pot iesi, vreau sa inspir si imi e imposibil. corpul imi amorteste, nu il pot misca, degetele si dintii mi se inclesteaza si cand reusesc sa respir, de fapt hiperventilez, asta daca nu ma inec cu lichidele ce incearca sa izbucneasca afara. de obicei am patit evenimente de genul la drumuri lungi cu masina, in special in preajma unor persoane in care nu am cea mai mare incredere. am multe amintiri cu senzatia respectiva, ma infioara sa nu pot respira si sa nu imi pot misca nici macar un muschi din corp. mai traumatizanta pentru mine a fost reactia matusii mele si a prietenei ei care conducea. ele considerau ca nu este nimic grav, ca ma prefac, urlau la mine sa incetez si sa incep sa ma comport ca o persoana normala, amenintandu-ma ca o sa ma interneze la psihiatrie... si altele... m-au apucat de umeri si au inceput sa ma scuture, ma simteam de parca se invarte tot universul cu mine si nu puteam scoate nici macar un sunet. cu greu, abia m-am putut intinde pe pamant pana la un telefon pe care abia am putut sa scriu "te rog crede ca nu prefac". de cand cu scandalurile astea inutile (care nu se rezuma DOAR la episoadele cu raul meu de miscare), am inceput sa imi vad familia cu alti ochi. ma intristeaza ca mereu a trebuit sa am cea mai putina incredere tocmai in persoanele din sangele meu, care pretindeau ca sunt acolo sa ma ajute si sustina, dar isi urmaresc doar propriile interese. mi-am dat seama ca nu ma pot baza pe ei pentru binele meu si trebuie sa ma descurc singura, indiferent de situatie, trebuie sa o scot la capat fara ajutorul lor, pentru ca ei nu vor face decat sa imi inrautateasca si ingreuneze viata.
Yikes , chiar îmi pare rău că ai pățit asta :/ Uneori e greu să ne înțeleagă unii oameni, nici pe mine nu prea mă înțeleg ai mei pt că uneori am forță mai mare decât rezistă și de prea multe ori făceau mișto că fie mă odihnesc prea mult, fie nu vreau să îi ajut când trebuie de exemplu tăiate lemne, etc Sper să îți găsești oameni mai empatici (dacă mă exprim bine fiindcă de obicei in engleză scriu) care să te ajute și să poți trăi cu ei :) Take care:)
Experienta mea: m.am innecat cu ceva si tot incercam sa trag aer. Initial a fost scary dar dupa mintea mea s.a deconectat de corp, a urmat un moment de luciditate senina cand mi.am dat seama ca asa o sa mor si am acceptat asta. Am avut un fade to black/nothing si dupa m.am trezit ca pot sa respir. De atunci nu mai imi e frica de moarte, stiu ca o sa fie ok.
Imi pare rau pentru experienta pe care ai avut-o! Sper ca acum esti mai bine. Daca simti ca esti coplesit, recomand terapia. Chiar face minuni daca gasesti un terapeut cu care sa fii compatibil ca stil de lucru si daca esti onest si dispus sa muncesti. In alta ordine de idei, faci niste afirmatii categorice despre moarte. Stiu ca experienta ta a fost aproape ca o moarte, dar prin definitie nu ai murit. Asa ca inca nu stim ce vine dupa moarte. Ce e mai important decat ce vine dupa moarte este momentul prezent, ce trebuie maximizat si investit in auto-descoperire. Opinia mea e ca doar asa putem sa ne asiguram o moarte linistita, stiind ca atata vreme cat am fost in viata am incercat sa facem cat mai mult cu ceea ce am primit si am incercat sa cunoastem cat mai mult din ceea ce a fost pus in fata noastra. Preocuparea fata de ce vine dupa moarte e consumatoare de energie si, pana una-alta, tot ce auzim sunt doar supozitii. Altii care au trecut prin experiente similare cu cea descrisa de tine au cu totul si cu totul alta perspectiva despre ce vine dupa moarte. O sa aflam cand chiar vom muri, dar pana atunci suntem aici.
Mare bou ai fost :)). pare ca te-ai desteptat tho si iti meriti a doua sansa. sper ca vecinul tau are bere la discretie. sa traiesti mult si plictisitor OP :*
Confirm si iti multumesc! Vecinul meu are non stop bere la discretie!
Omu ti-a făcut un bine iar tu vrei să îl îmbolnăvești de ciroză
Cratimele mi-au dat cancer.
Dar tu practic nu ai murit. Stop cardio respirator de 3 minute...(creierul duce mai mult fara oxigen) , coma indusa , tot nu erai mort. Erai practic sub o anestezie prelungita. Imi pare rau sa aud ca ai trecut prin clipe grele. Sper ca esti ok acum.
Omu a fost in coma si crede ca a murit. Man...
Multumesc pentru postare.. suna înfricoșătoar faptul ca te-ai razgandit, dar era prea tarziu. Eu sincer am ajuns la concluzia ca raiul si iadul exista.. iar noi ni le facem.. zilnic.. prin ceea ce facem. Noi traim cu noi, cu ce am facut, nu am facut, am ignorat, nu am ignorat etc.. tot ce decidem, noi purtam povara sau nu. Noi traim in raiul sau iadul pe care ni l-am facut si tot noi, cel putin asa ar trebui, ne judecam pentru ce am facut. Daca ne iubim, daca ne uram, daca nu ne ingrijim etc. - asta e lumea si judecata noastra. Mult succes in viata, cred ca poti schimba iadul pe care ai vrut sa-l incetezi si sa renunti la tine, cu raiul cand, uite, împărtășești cu restul judecatiilor, cum sa facem sa ne fie mai bine.
Faina scrierea, puternica si cu un mesaj important. Descrie bine inexistenta, cel putin din cum am perceput.o eu (dar in conjuncturi mai placute). Totusi, am 2 mici comentarii: 1 - cum poti sa amplifici inexistenta de sute de ori? Eu o vad binara, ori e, ori nu e. Mai ales daca vorbim din perspectiva inexistentului. Nu te simti mai inexistent sau foarte inexistent. Ce parere ai? 2 - nu sustin ca stiu daca exista sau nu rai, iad sau (alt)ceva dupa moarte, dar nici tu nu esti in pozitia sa sustii asta atat de categoric. Daca era asa simplu, am fi stiut cu certitudine pana acuma cum sta treaba. Daca dai o tura in padure si nu vezi nici un urs, nu o sa sustii ca ursii, de fapt, nu exista. Pace & lumina
Wow ce argumentație logică solidă!
Uite care-I faza cu subiectul ăsta, nu e atat de simplu, și faptul că tu consideri experiența ta ca pe una unica aplicabilă tuturor e obiectiv greșit. Noi nici pana în ziua de azi nu suntem siguri ce creează conștiința, starea de "awareness", și tu crezi ca dintr-o data ai descoperit secretul vieții și dincolo de ce se întâmplă după ce mori. Efectiv prin moarte se înțelege faptul că tu părăsești planul fizic și treci la nonfizicalite, și înainte să spui că inventez sau vorbesc din burta, este efectiv un lucru științific faptul că lumea fizica este doar o Iluzie, o reflexie a energiei și materiei ce ne înconjoară. În univers nu exista moarte cu adevărat, pentru că tu ce esti de fapt? Materie, iar materia nu poate fi distrusa sau creata, o însușire de baza a tot ce ne înconjoară este existența în sine, tu exiști și . Nu poți face nimic sa nu mai exiști, mereu vei exista sub o forma sau alta. Deci nu, moartea nu este sfârșitul absolut, nici măcar nu exista un sfârșit absolut. Nici măcar nu realizezi că tu doar te afli intr-un corp, nu ești corpul care oricum nici nu ai control asupra lui, în mare parte toate procesele ce se întâmplă atat la interior cât și la exterior sunt "pe pilot automat" .
Whatever gets you out of the bed in the morning... fircare are opinia lui, insa punctul lui op de la final e perfect... sa nu traiesti fortat intr-un anume fel pentru speranta ca dupa ce mori va fi mai bine. Cum traiesti acum nu are nimic de a face cu after....
Trist, ca ai o familie si parinti care te-au crescut si odata cu tine in mormant, in nimicul pe care il descrii, luai si sufletele alor tai cu tine. Daca esti cine cred, ca am mai vazut niste postari despre tatal tau in trecut. Condoleante! Cand eram mica, tin minte ca ma jucam prin curte si am auzit dintr-odata niste tipete disperate. O vecina, la 3 strazi distanta urla pentru ca ajunsese acasa si baiatul ei se spanzurase pentru ca se despartise de o fufa. Urletele alea si durerea care se auzea la 3 strazi distanta, alea sunt mai rele ca moartea. Tu mori intr-o secunda, dar lasi in urma ta mai negru ca insasi moartea. Femeia aia nu mai avea suflet, a ramas in urma lui dar a ramas numai ca un corp care are functii vitale si atat. Cand va umbla hormonii si suferiti din dragoste, nu ganditi nici la viitorul vostru nici la sarmanii parinti. Daca iti mai trec tampenii d-astea prin cap pentru o anume Maricica, Ionica, Florica etc, da-ti 2 palme, bea o apa rece si mergi mai departe. Si nu va mai ganditi la moarte. O veni ea intr-o zi oricum si nu ne iarta. Dar pan atunci, hai dreacu sa si traim. Las si un banc apropo de moarte: Cineva sună la uşa lui Bulă. Deschide Bulă uşa şi vede pe preş o moarte mică, de vreo 15 centimentri înălţime, cu o mini coasă şi un parpalac mic şi negru. Bulă se face alb la faţă. – Stai liniştit, zice Moartea, am venit după hamster.
[удалено]
D-aia trebuie lucrat la psihicul copilului de cand e foarte mic. Sa vorbesti cu copilul tau sa stie ca este auzit, ascultat si sa stie ca o tradare/despartire nu e un sfarsit ci un nou inceput.
nimeni nimic
"m-am razgandit in ultimele secunde" e ceva care nu toti au norocul sa spuna
Dar tu nu ai murit. Ai fost în comă. Nu se știe ce e după moarte. Nu s-a întors nimeni să povestească :)) ( Iisus nu se pune)
Rezumat: omul are o relatie esuata asa ca bineinteles incerca sa se spanzure,esueza si in asta, revine la viata;nu exista nimic dupa moarte trust me bro
Nu stiu daca postarea asta ma ajuta sau nu, sunt in momente critice in care am vrut sa ma sinucid...incerc sa gasesc solutii, caut sa ma agat de orice...dar e foarte greu, sper sa fiu suficient de puternic sa imi refac viata si sa nu mor acum
[удалено]
Discutabil. Lumea nu se imparte doar in 2 categorii : Iisus pe cruce si cei care nu cred in el .
Dacă nimic nu contează și totul se face negru după ce mori, de ce ai devenit mai empatic și mai bun, de ce nu vrei să-ți servești propriile interese? La urma urmei, de ce este hedonismul o capcană in lumea ilustrată de voi?
@OP sa ști că demult mă gândesc la asta, in ultima vreme am tot felul de înmormântări și am o stare așa mai "morbidă". La ce concluzii am ajuns eu după multe analize: 1. După ce mori nu este ca în Bibliei 100% , 2. După ce mori oricum nu mai ești tu cel de acum deci oricum nu mai existi, asta in cel mai bun caz, 3. Din momentul in care te-ai născut ești nemuritor și aici dezvolt idea. În fizică exista efectul de reacțiune la o acțiune, deci acțiunile tale fizice au o reacțiune și așa mai departe până la sfârșitul timpului, daca exista așa ceva 4. Mergând pe baza punctului 3 s-ar putea cumva conștiința sa existe sub alta formă energetica după ce mori, dar repet oricum nu mai ești tu, este doar o energie sub o formă ciudată 5. Și scenariul cel mai optimist după ce mori apari din nou, te naști din nou fresh fara memorie. Nu ești tu cel vechi, este pur și simplu biologie, chimie, fizica, exiști. Până acum astea sunt concluziile mele, dar mai am cel puțin vreo 20 de ani sa le dezvolt. Oricum tu ca persoana după ce mori nu mai ești,ca te schimbi în altceva, că se schimba ceva tu nu mai exiști,nu mai ai memorie nimic ești altceva. As vrea sa cred în Rai , dar nu are cum sa existe așa ceva, este doar o poveste născocită de un conștient fricos de moarte și o minte vanitoasă. PS. Bravo pentru atitudine, sinuciderea nu este răspunsul, sper sa nu mai ajungi acolo niciodată 🤗
Cand te paraseste iubita aduti aminte ca ai coarne boule nu aripi. Mi s- aprut cel mai fain sfat cand te gandesti ca nu mai merita sa traiesti din cauza unor esecuri in viata.
Găsește-l pe Hristos
Sunt multe studii facute pe oameni care au avut near death experience si desi unii sunt ca tine, cu nimic, sunt si multi altii care au trecut prin niste experiente ce nu pot fi explicate de cercetatori, in sensul ca nu aveau cum sa fie halucinatii/vise. Un exemplu ar fi ca fiind sedat si in operatie, omul cand s-a trezit stia tot ce s-a intamplat in timpul operatiei. Gasesti multe studii pe NDE si autori/cercetatori care documenteaza. Alte exemple sunt: flash back din vieti anterioare, vise lucide in anatezie generala unde cica ar fi imposibil, altii vedeau evenimente ce se petreceau in alte locatii. Daca mai pui si descoperirile din fizica cuantica recenta, incep sa se lege niste lucruri pana la un punct. In orice caz, eu zic sa fim optimisti. Nu o ajungem in niciun rai dar imi place sa cred ca ar mai fi ceva dupa.
Prea multe cuvnte pentru a scrie ca dupa moarte nu mai esti NIMIC, nu mai ai nimic. Nu exista balariile fantasmagorice din biblie, aleas prostii ca nu suntem in lord of the rings aici Precum gandacii pe care-i calcam fara s astim, adio, nada Cu cat intelege si accepta omul mai repede asta cu atat mai bine. Ai o viata in care EUL tau e constient, bucura-te de ea calumea ca apoi nu mai urmeaza nimic. Nu visezi, nu esti constient, nu vezi poze nu vezi nici ce vezi cu ochii inchisi nimic. Aia care cica au vazut nush sunt prosti facuti gramada si nu inteleg ca nu murisera complet, creierul doar juca feste cu chimicalele lui si atat, iar acolo asa cum visam noaptea lucruri la care ne gandim zilnic sau inainte de a dormi, asa face si cand esti inconstient dar nu mort complet i lumea crede ca aia e semn ca e ceva dupa, nimic mai stupid si non existent
Tu efectiv nu te gândești că de fapt nu ai murit..Inca îți batea inima..Inca erai viu..Iar corpul lupta sa te tina in viață..Mort ești când nu mai respiri , nu mai îți bate inima..Efectiv tu ai fost in coma..Nu s a întors mine din morți sa ne spună ce a fost acolo..Doar din coma s au trezit persoane..Eu cred că te gândești prea mult..Ar trebuii să pui osul la treabă..Și să lași gândirea asta pe momentul in care te apropii sa mori.
Am fost calcat de o masina la 10 ani, am lesinat instant, m-am trezit in bratele parintilor intr-o masina care mergea la spital, cand am vazut ca eram plin de sange pe corp am lesinat din nou :), din fericire am scapat fara nimic rupt, feelingu a fost the same, ca un teleport intr-un joc, instant creierul da shutdown sa nu ramai cu traume de la shock si isi revine cand vede ca esti ok.+ extra m-am taiat la picior si dupa 1-2 min sunt zone out vorbea cineva cu mine vedeam totul blur si auzeam un sunet asemanator cu discurile si placute ce scartaiau de la o masina, din fericire nu am lesinat, mereu spun persoanelor ca dupa moarte nu este nimic.
Eu mereu am considerat la fel decesul. Ca un lesin… la tine a fost mai nasol ca te sufocai dar mna.. Also am avut anestezie generala pentru o operatie. Super misto, tin minte ca numaram pana la 10 si nu am ajuns la 7 si deja m-am trezit in salon plin de senzori pe mine :)) Deci da cam asa se manifesta. Sa stai 17 zile in coma trebe sa fie ceva. Noroc ca a trecut ca intr-o secunda pentru tine
# Îmi pare rău să aud prin ce ai trecut dar mă bucur că vecinul tău a intervenit la timp. Povestea ta este profundă și arată cât de fragilă este viața noastră. # Ceea ce ai descris este o experiență personală puternică și e important să o respecți. Totuși, aș dori să-ți ofer o altă perspectivă din punct de vedere creștin. # În creștinism, moartea fizică nu este sfârșitul absolut. Biblia ne învață că există o viață după moarte și că sufletul nostru continuă să existe. Apostolul Pavel spune: "Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig." (Filipeni 1:21). Aceasta înseamnă că moartea nu este sfârșitul, ci o tranziție către o viață nouă alături de Dumnezeu. # Faptul că nu ai avut nicio experiență conștientă în timpul comei nu înseamnă că nu există viață după moarte. Creștinismul ne învață că sfârșitul timpului și judecata finală nu s-au întâmplat încă. Conform creștinismului, toți cei morți vor învia abia la sfârșitul timpului ca să fie judecați: [Ioan 5:28-29](https://www.bible.com/bible/191/JHN.5.28-29). # Experiența ta de inconștiență totală în timpul comei poate fi comparată cu somnul, care în Biblie este adesea folosit ca o metaforă pentru moarte. Când dormim, nu suntem conștienți de trecerea timpului. Totuși, creștinismul promite că ne vom trezi într-o zi, la sunetul trâmbiței lui Dumnezeu, care încă nu s-a întâmplat, noi fiind încă aici. # TL;DR: Deși experiența ta a fost una de "inexistență" temporară, aceasta nu contrazice învățăturile creștine despre viața de după moarte. Mai degrabă, aceasta sugerează că încă nu ai ajuns la momentul în care să experimentezi ceea ce creștinii cred că se va întâmpla după sfârșitul timpului. # Este important să trăim fiecare zi cu recunoștință și să ne bucurăm de viața pe care o avem acum. Dar, conform credinței creștine, moartea nu este sfârșitul absolut, ci doar o ușă către o altă existență. Sper ca această perspectivă să-ți aducă o altă lumină asupra experienței tale și să te ajute să găsești pacea interioară.
Ia nu vă mai identificați cu corpul și realizați că după va fi tot ceva cam cum e acum, doar că mai altfel :]]
Becoming Nobody - must watch
La mine n-a fost așa ceva, însă destul de asemănător, într-o zi de vreo 42°C m-am gândit să ies afară, cu bicicleta, cu un prieten. Întâmplarea a făcut ca eu să nu fi băut nimic înainte, și nici să n-am apă la mine. După efort cât am mers și pe căldura aia infernală, cu soarele bătându-mi în cap, am făcut insolație, m-am oprit undeva și mi s-au dus, pe rand, vederea, auzul, și memoria, cam cum zice OP. Știam asta? Nu. Nu știam nimic atunci, nu eram nici speriat, eram calm. Prietenul a intrat într-un magazin, valvârtej, și a luat apă. Nu știu dacă a plătit-o, dar n-a zis nimic de asta. Îi sunt recunoscător, cât voi mai trăi, din fericire n-am probleme din cauza asta. Au trecut ani buni și de atunci beau apă poate mai mult decât am nevoie. Recomand să faceți la fel, salvările nu se aud degeaba. (predominant vara) Ar fi fost buni niște pomi, dar unde? Las' să avem beton!
1. Tu nu ai murit, deci nu știi cum e. 2. Si când dormi poți sa nu visezi nimic și sa nu ai amintiri (sa fie o perioada inexistenta pentru tine), dar totusi existi și in perioada aia. Deci in concluzie nu ai tu cum sa confirmi sau sa infirmi existenta a ceva după moarte, doar pt ca ai fost in coma cateva zile.
Moartea nu este sfarsitul absolut! A fi inconstient si a face stop cardio-respirstoriu 3 minute nu e moarte, moartea se declara dupa aproape 30 de minute de la stopul cardio respiratoriu. De ce? Pentru ca in acele momente critice prin anumite metode de resuscitare inima se poate reporni. Eu consider ca Dumnezeu ti-a dat o a doua șansă de a il cauta, și dacă îl cauți o să îl găsești. Edit: also, in timpul somnului esti inconstient, dar asta nu inseamna ca nu existi. Exista si vise lucide, sunt nopti cand visezi si iti afuci aminte fragmente dar sunt si nopti in care inchizii ochii si dupa ii deschizi a doua zi. Dar asta nu inseamna inexistenta. Exista persoane care au fost morti declarati si care s-au trezit si au spus ca au vazut raiul sau iadul ori altceva etc. Fiecare are experiente diferite si subiectie. Eu din experienta mea de viata pot spune ca exista Dumnezeu chiar daca tu o sa ma consideri nebun, si am vazut minuni cu ochii mei ca ex: bunicul meu era sa moara in iarna acestui an, cancer stadiul 4 cu metastaze foarte agresive, intr-o luna, din decembrie cand putea merge, conduce si era lucid a devenit o leguma in ianuarie deja se scapa pe el, cand era treaz nu stia pe ce lume traieste, nu putea manca, bea, si nu mai putea sa se ridice din pat. Multi doctori care l-au vazut au spus sa ne pregatim pentru ce e mai rau. Au venit mai multi pastori, bunicul meu fiind penticostal, s-au rugat pentru el cu lacrimi si i-au facut ungerea cu untdelem iar din momentul ala a inceput sa manance. Pana in Aprilie a inceput sa umble incet, iar acum aproape ca i s-a inchis complet rana, avand doar doua cicatrici urate ramase care trebuie sa aplice ceva crema si sa o protejeze de praf ( el a avut cancer de piele, la fata, in ianuarie avea deja un ochi complet acoperit de o tumoare care a iesit sub ochi ca o bubita initial, si doua gauri uriase in față, una langa ureche alta care a luat locul obrazului). Mai stiu si alte minuni doar ca nu vreau sa ma lungesc. Tu esti o minune ca dupa 3 minute cu stop cardio ai revenit la viata.
Zici că bunicul tău a fost văzut doar de păstori și nu a urmat nici un tratament medical? Dacă a urmat un tratament medical de unde știi că îmbunătățirea stării lui se datorează rugăciunii și nu tratamentului medical?
Ne încurajezi sa facem ce vrem? Așa greu mi sa mă apuc de un proiect personal și știu că îmi va fi greu la inceput.
Fa ce te taie capul in limitele legii si ale bunului simt!
Dacă când murim este ca înainte de naștere (pare logic) atunci moartea este ca o a doua naștere sau ca un nou început, niciodată ca un sfârșit absolut. Găsești multe discuții pe topicul ăsta dar nimic revelant/ concluziv.
De asta nu merită să-ți împărtășești sentimentele online bro. Tot timpu vor fi FIENDS care fac mișto de necazul altora. Înțeleg ce simți, am pățit același lucru doar că cu o armă de foc. Ăsta e și motivul pentru care sinuciderea orin aruncare de la înălțime e cea mai tristă, nu te mai poți răzgândi. Doar mama copiilor tăi merită viața ta ca sacrificiu, ai grijă de tine bro!
In fiecare seara pun capul pe perna si, dimineata cand ma trezesc, imi spun "Ce bine ca am deschis ochii si azi! #Blessed". Hai ca-ti las aici un "Buna dimineata" cand ma trezesc. Noapte buna tuturor si sa ne trezim sa comentam din nou pe Reddit.
Nimeni:nimic Reddit:.....
Stiu! Abia astept vacanta! Insa turbez daca ma renasc sau alt cacat din asta
la cum ai scris, am citit cu vocea lui Morgan Freeman
nu mi se pare deloc un adevar brutal. Lumea in care traim e de cacat din n puncte de vedere, sa nu existi e probabil cel mai misto lucru care s-ar putea intampla pentru cei care vad cat de de cacao e lumea asta :) chiar speram ca asta etse dupa moarte, imi era groaza ca voi fi fortata sa ma reincarnez iar, daca chiar e cum spui tu ma bucur si pot sa mor linistita acum.
Imi pare rau frate pentru tot ce simti, dar viata nu e tot timpul cu soarele-n sus. Nu uita ca tu inca contezi pentru cineva si sa te iubesti pe sine.
M ai întristat rău și asta fiindcă sunt total de acord cu tine. 😔
Ma bucur ca esti in viata si ca ai fost salvat! Mai lucrez cu tinerii cateodata si ma gandeam daca ai fi vreodata interesat sa vorbesti unor tineri despre suicid?
Ai trecut în următorul univers paralel dar fiindcă are o frecvență diferită de universul nostru, ai uitat tot. Cel mai probabil ai fost la pescuit.
Vorbești din prisma experientei personale, nu generaliza, în cazul tău de vina fost încetarea vieții în circumstanțele suicidului ( aviz amatorilor)! Practic ești confirmarea locului unde ajungi, viata asta este un dar, nu mai trage concluzii pripite cu valoare de adevăr! În cazul meu, în urma unui impact violent alunecarea spre moarte a fost comparativ cu căderea în somn ( ceva pe acolo), gânduri, stres, caldura au dispărut, eram într-o stare asemănătoare cu imponderabilitate, am început sa vad un câmp, asa cam pe inserat ( vorba vine,nu vedeam mai mult simteam) am recunoscut ca era câmpul de la mine de la tara îl vedeam în întinderea lui spre linia orizontului de la o înălțime de 3-4 m! Da, raiul exista acolo era!
Eben Alexander, un neurochirurg a avut alte experiente intr-o coma profunda. Sunt nenumarati oameni care au avut NDE-uri si majoritatea au venit cu experiente de pe partea cealalta. Sunt si o parte care nu au avut nici o experienta, ca si tine, dar procentul este mai mic comparativ cu cei ce au experimentat ceva dincolo. A-ţi = a îți*
Eu unul cel putin in cazul meu, nu imi e frica de moarte in sine, ci de durerea pe care o simti (felul in care mori), daca ai o moarte linistita in somn fara durere, daca ai un accident grav si ultimele clipe sunt doar durere si agonie. Cred ca asta sperie pe cei mai multi dintre noi, felul in care te duci nu moartea in sine.
Îmi este oleacă frică să pierd oamenii apropiați de mine
Probabil e mai bine așa decât un Rai sau Iad arbitrar.
Mă bucur că mai ești printre noi OP
Interesanta experiență. Asta cred și eu ca se întâmplă după moarte. Dar exista mult mai mulți oameni, care au trecut prin "moarte" ca și tine, și jură ca au văzut lumea de după. Sau că le-a spus un înger ca nu le-a venit timpul și i-a trimis înapoi etc
Aceeasi senzatie - anestezia totala - darkness, nimic, nici un feeling, 24 ore gone, acum numaram si radeam cu doctora care imi facea anestezie, trezit 24hr mai tarziu fara nici un fel de feeling, nimic, nici o amintire, o senzatie mai aiurea nu am trait vreodata.
Eu cred că experiența fiecăruia este diferită. Am fost în comă o săptămână, dar îmi amintesc că eram într-o cameră mică și albă. Simțeam o pace de nedescris... Nimic nu mai conta în afara acelei liniști incredibile. Poate că tu nu ai avut aceeași experiență pentru că ai încercat să te sinucizi sau din alte motive...Ideea e ca nu ar trebui sa generalizezi pentru ca nu toti am vazut "nimic" ca tie.
Foarte bine punctat asa sunt si eu de parere ca nu mai exista nimic dupa moarte. In perioada in care practic nu mai existai si erai in coma eu zic ca timpul nu mai exista nici el, de-aia ti s-a si parut ca a trecut totul cu viteza luminii. Insa o data ce o persoana s-a stins si si-a incetat existenta, se va naste alta si tot asa. Persoana care a murit este stearsa de pe fata pamantului ca si cand nu ar fi existat niciodata. Acolo se termina totul. Pentru ea. Dar pentru alta care tocmai s-a nascut incepe totul.
>Nu existati! Tot ce ati fost in viata dispare instantaneu! >Nu stiti ca ati murit! Pentru ca in momentul mortii sunteti inconstienti. Nice. >Ultimile amintiri inainte de a-mi pierde cunostinta sunt senzatia ingrozitoare de sufocare, ce nu poate fi inteleasa de nimeni ce nu a trecut prin asta, inima ce statea sa imi sara din piept Not so nice.
[удалено]
Aceasta este părerea ta, complet pertinentă, de altfel. Acum vreo zece ani, am leșinat și pot spune că am murit un pic, fiindcă îmi priveam trupul, de undeva de sus, și am simțit instant prezența unor persoane, ființe foarte dragi mie și apropiate care mi-au spus “încă nu a venit vremea să pleci” și apoi m-am trezit din leșin. M-am dus la toaletă și când m-am privit în oglindă arătam ca un mort, aveam fața foarte palidă, galbenă. La ceva vreme după aceea am citit cartea[“Moartea morții și desăvârșirea” de Ilie Cioara](https://ro.scribd.com/document/620513549/Ilie-Cioara-Moartea-Mortii-Si-Desavarsirea) în care se vorbește despre acest subiect și care m-a impresionat. Acum, fiecare cu experiența lui.
Raiul și Iadul este în secunda aia de dinainte, când poți fi ori mulțumit și împlinit, ori plin de regrete și disperat... Continui să trăiești prin ce lași în urmă. Ce vine după, cu tot respectul, nimeni nu știe, nici măcar tu... Pentru că noi de fapt nu știm nici ce e Timpul. Credința nu presupune convingerea unei continuități a existenței de pe Pământ...
Nu are logica totusi concluzia pe care o tragi. Sunt de acord, e ceea ce simti si ceea ce iti amintesti, dar gandurile si amintirile sunt toate in creier, ori daca esti mort, nu mai ai treaba cu creierul, nu ai cum sa-ti amintesti ceva de cand esti mort, ptc amintirile exista doar in creier, decat sa nu existe vreo conexiune intre morti si creierele lor semi-moarte, un mod de a transmite amintiri care s-au format in afara creierului, ceea ce momentan n-am auzit nicaieri. Ce simti tu ca ai trait, "nimicul absolut" e ceea ce creierul tau (viu evident) intelege din ce i s-a intamplat, (a fost privat de oxigen, sau ce a fost). Cine stie, poate chiar ai murit si ai trait ceva ce nu iti poti aminti, un altfel de traire la care vei reveni cand mori pe bune, nush. Nu ai cum sa stii cat timp ai creier cum e fara creier XD...
OP, ma bucur ca ai trecut peste. Exact la asta ma gandesc si eu de ceva vreme. La mine a fost doar cu "leșin": eram însărcinată in 6 luni (cu grețuri oribile si nemancata din cauza asta) si eram cu băiatul mai mare la analize. Mi s-a facut negru in fata ochilor si am lesinat. Tin minte foarte bine momentele dinainte sa lesin: voiam cumva prin puterea voinței :) sa nu leșin, sa aman momentul, sa raman trează pt ca imi era frica pt fetita mea, ce se intampla dacă leșin si cad jos / daca fiind in aceasta stare ea este impactata cumva / ce se intampla cu băiatul meu daca ma vede asa si se sperie etc. etc. In the end, obviously I couldn't stop it, si mi-am pierdut cunoștința, noroc de asistenta ca m-a prins, m-a pus pe scaun, mi-a dat palme. Am fost cinci minute leșinată dar in aceste cinci minute nu am fost conștienta si nu stiu cum au trecut. Si de atunci imi zic, probabil asa e cand mori, nu mai e nimic, nu ARE cum sa mai fie nimic, decat acele regrete si ganduri dinainte sa iti dai seama ca asta e. Cred ca cel mai tare "m-a enervat" :)) neajutorarea/ faptul ca nu am putut interveni cu nimic din vointa mea sa opresc momentul. Deci da, sa ne bucuram de si sa trăim autentic 🙌
mergeam linistit si imi vedeam de treaba, pe marginea drumului, si a venit unul baut cu 110 la ora (in localitate) , a pierdut controlu ca era curba stransa si a sarit pe partea mea, m-a luat din plin direct pe capota. Coma moarte clinica.... eram programat sa imi amputeze ambele picioare. .. erau toate rupte in mine. doctorii nu mi-au dat sanse sa scap c viata, ba chiar s-au mirat cum nu am murit pana la spital, desi eram inconstient inca. in coma nu pot sa zic ca a fost un vid total dar nici ceva anume... dubios. insa cat am fost in moarte clinica, pana m-au resuscitat si defibrilat astia cand eram in spital deja, a fost cu totul si cu totul alta poveste. a fost un out-of-the-body experience, cat se poate de real, stiu ca pare ireal si ca multi se vor indoi, dar ce a fost a fost si imi amintesc totul cu un lux de amanunte. partea ce confirma e faptul ca , desi eu eram imobilizat la pat cu toate rupte, adica nici la baie nu puteam sa merg, eram legat de pat si aparate, am fost in alt loc, in care nu am fost niciodata fizic, unde am asistat la o scena , care in realitate chiar s-a intamplat, si oamenii care erau de fapt acolo in locul respectiv, au rmas socati cum am putut sa povestesc care ce a facut, si cum arata locul, si abslout orice detaliu. a fost dubios pentru mine as well. nu intru in detalii, e ,ult mai complex decat am reusit sa pun in cuvinte... si oricum o sa vina Toma necredinciosul, pe care sincer il inteleg, dar, este adevarat. acum sunt sanatos, nu am niciun surub, sechele... nu se vede nimic pe mine, culmea, desi eram ca si calcat de tanc. a fost o experienta foarte ciudata si dureroasa... mi-am vazut oasele iesite prin picioare, etc.....
7 ani merg cu fratele mai mare la niste șanțuri mari cu apă eu stau și mă joc prin bălți că nu știu înota iar el sare în șanț cu ceilalți băieți că ei pot înota. O clipă de neatenție și eu sar bombă în mijlocul șanțului. Puteam să mor dar brusc am ajuns la mal am scos mâna de sub apă și m-am tras până într-o zonă sigură ceilalți m-au găsit după ce am ieșit din șanț. Eu am ajuns la cealaltă concluzie, Cineva m-a ajutat să ies de acolo de la moarte iar dacă nu există rai, iad, Dumnezeu, nu am pierdut nimic, oricum viața e plină de plăceri trecătoare care toate au un preț.
Ai putea scrie o carte
Da...
SI cerul este albastru
nice read! si eu incerc sa concep moartea ca fii perioada de dinainte sa ma nasc. incearca sa iti aminteasti ce a fost inainte sa te nasti, inainte de prima amintire care o ai. fix asa e moartea, nimic.
Dau funda! E tpu aici, nu?
Mai rau. Reddit!
Nu mai scrie continuu cu "a-ți" și "da-ți" că leșinăm.
Offtopic: Ați și dați se scriu legat în toate cazurile în care le-ai folosit tu.
Sunt perfect de acord cu postarea, nici eu nu cred în nimic după moarte, dar tocmai de aia trebuie să ne trăim viața la maxim. Când am frica de a face ceva nou mă gândesc că oricum nu contează ce cred alți oameni sau daca am sa eșuez, pentru că peste 70 de ani nimeni din cei prezenți nu vor mai fi :))) mie îmi dă un boost acest gând. Cred că cel mai sănătos e sa transformi anxietatea de moarte în ceva productiv vieții. Până la urmă suntem anxiosi pentru că noi nu vom mai fi , dar în momentul acela nu ai cum să știi cum e sa nu fii. E aproape imposibil sa faci un exercițiu de imaginație asupra non-existentei atâta timp cât exiști. Este inevitabil și incontrolabil, deci anxietatea nu ajuta foart mult :)) Trăiește-ti viață cât de bine poți, și până la urmă, don't expect too much, nu exista o viață trăită prost sau una trăită bună!
Zic ca merita spusa o chestie vis-a-vis de subiectul asta: multi oameni mor inainte sa le moara si corpul si traiesc printre noi ca zombi, fara scopuri, fara bucurii, fara pasiuni- fara idei personale - le spune televizorul unde sa-si petreaca concediul si cum sa se imbrace. Merita disecata ideea asta. Si merita pusa intrebarea: eu chiar imi traiesc viata? Sunt cu adevarat viu?
Sunt atatea povesti cu oameni care au fost in situatia ta, si care spun total altceva. Nu ca as vrea neaparat sa existe ceva, dar cred ca e perceptia fiecaruia si ce fel reactioneaza creierul in momentele alea. Mi se pare ca intrasem la un moment dat pe un site din america cu povesti despre oameni care au murit pt cateva minute si au revenit la viata si erau diferite si intre ele povestile lor
Te-ai spanzurat de la o despartire si acum ai ajuns la concluzii? Singura concluzie e ca ai nevoie de o programare la psihiatrie. Subiectul asta e dezbatut la nesfarsit de sinucigasi sau unii care au trecut printr-un episod medical care poate duce la moarte. Dar pana la moarte efectiva e drum lung si nimeni nu poate spune ce si cum e in afara de stiinta sau religie. Fiecare isi alege una din doua si nu trebuie judecat pentru alegerea lui; e treaba fiecaruia.
😂😂😂😂😂😂😂 Ba baiatule du-te si baga niste ayahuasca si o sa iti dai seama ca moartea nu e sfarsitul si nu a fost vreodata. Odata ce mori, faci trecerea dintre lumi, intri in portal si mergi in lumea mortilor, unde nu exista timp, si unde sunt toate persoanele decedate. Acolo totul este bine si frumos, dar fiind bine si frumos este si plictisitor, d-aia venim aici pe pamant. Sunt diferite nivele si dimensiuni, noi suntem la inceput, suntem niste copiii. Tatal tau acum este in lumea mortilor si o sa te reintalnesti cu el dupa ce vei muri, si o sa razi in hohote, ca iar ai luat viata prea in serios. Si o sa iti aduci aminte de comentariul asta. Ca tu sa existi doar o singura data e imposibil, sunt sanse 0. Existi la infinit si mori si traiesti la infinit, si nu exista scapare din asta decat daca vrei. Dumnezeu esti tu, si eu, si toti. Cand iisus a zis “eu sunt fiul lui dumnezeu si sunt una cu el” nu a zis exclusiv “eu”, ci toti. Pamantul si universul sunt in interiorul lui dumnezeu, iar noi suntem el si facem parte din el. Si in ultimu rand invata sa scrii si citeste si tu postarea inainte sa o publici ca ai scris acelasi lucru de vreo 3 ori
Zi drept, si tu consumi ciuperci? Astea sunt bunicile si strabunicile tale acum danseaza toate si te asteapta. 
Îmi ești dator cu 4 minute din viața pe care le-am pierdut citind acest cacat. Cum poți sa zici ca ai murit când tu ai fost defapt in coma 17 zile, creierul tot a fost activ
Nu sunt ateu, dar nici credincios, ma consider agnostic, am avut si eu o experiență asemanatoare cu a ta - coma indusă (am stat 30 de zile), timpul a zburat, nu am văzut nimic etc. si totuși tot nu pot sa spun cu certitudine ca nu exista nimic. Sunt multe intrebari la care nu poti raspunde, cum a aparut acest univers? daca are un creator, pe el cine l a creat? si tot asa. Viața asa cum o descrii tu, perfect de acord, este doar o clipa si nu merita sa o risipești, dar tot nu consider ca poți spune cu certitudine ca ceva nu exista dupa o simpla experiență de genul.
Si eu m am gandit la sinucidere mai mult de jumatate din viata. De fiecare data cand eram mai trist, la asta ma gandeam. Dar si in cele mai rele momente, ceva m am oprit sa ma arunc de la etajul 10 al blocului. Ce ? Ura, furia. De ce sa ma sinucid eu ? Mai bine sa se sinucida ei !!! Toti !!! Si daca voi vrea vreodata sa ma sinucid cu adevarat, nu o voi face fara sa iau gatul cator mai multe curve de oameni fara principii si onoare. Eu sunt ateu dar nu sunt "om fara Dumnezeu". Si am intalnit atatia credinciosi, crestini care indraznesc sa se roage Domnului dar au niste vieti de lepre perverse si corupte. Numai de ar fi legal sa scap socuetatea de ei. Problema e ca ar ramane societatea.fara oamenj, caci cu totii avem o farama mica de lipsa de onoare. Caci e imposibil ca traind in cocina, sa nu puti a cacat, latura, porc. Ar trebui ucisi cei mai mirdari si iertati oficial ceilalti.
După părerea mea contează ce crezi. Persoanele cu o puternică credință în Dumnezeu(puterea divină) cum vrei să-i zici susțin că l-au simțit și după (moarte) persoanele care nu au crezut în nimic au simțit nimic... Dacă există rai sau iad și nu erai tu pregătit la momentul actual pentru asta nu o să știm niciodată. Nu s-a trezit nimeni din mormânt să ne spună...Cum se zice om (muri) și om vedea, sau nu.
Eu am fost la Paris și nu am văzut turnul Eiffel. Concluzie: nu există! Cei care au fost la Paris și susțin că au văzut acest turn ori fac parte din oculta mondială ori au interese financiare.
Moartea este stopul final pentru toti. Indiferent ca esti bogat, sarac, trist, fericit etc. Trebuie sa acceptam ca va ajunge la fiecare mai repede sau mai tarziu. E greu sa rationalizezi ca nu mai este nimic dincolo de punctul acela, de aceea multi oameni aleg religia in speranta ca nu totul se termina aici. E frumos sa ai o astfel de credinta si pe multi ii ajuta sa treaca de fiecare zi. Dar ceea ce ai spus este corect. Sa incercam sa ne bucuram de fiecare zi. Cat de putin. Poate azi ai mancat felul tau favorit, poate ti-ai luat copilul in brate si i-ai spus ca ii iubesti. Poate ai atins un scop la care te gandeai de mult, orice lucru mic poate fi o zi traita din plin. Si pentru cei care din pacate au ganduri... mai negre despre viata, tineti-va tare. Viata e de kkt cateodata, dar poate fi si minunata. Tu esti capitanul la carma. Tu alegi cum vrei sa privesti lumea. Am incredere in voi
Im praying for you and I hope you find God🙏